(foto) Monumentele istorice demult uitate. Conacele Moldovei – istoria, locația și starea lor de la nord până la sud

Conacele din centrul țării

#1. Conacul Balioz, Ivancea, Orhei

Este construit  la mijlocul sec. XIX.  de boierul armean Manuk-Bei . Era foarte diferit de conacele din acele timpuri și le întrecea aproape pe toate la simplitatea de stil.

Era construit în stil european vestic cu elemente ale clasicismului rus. Grădina conține plante deosebit de rare din Crimeea, Siberia, China. Ulterior, stăpânii au abandonat-o și ea a servit diferitor scopuri. În timpul războiului a fost spital militar, și se plănuia  chiar să devină sanatoriu. Dar din păcate  până în anul 1985, clădirea a fost pustie, și apoi pe teritoriul moșiei a funcționat Muzeul de meserii populare.

Stare: Actualmente este muzeu, organizat pe principiu tematic în baza unor mostre autentice din sec. XIX – XX: olărit, prelucrarea lemnului, metalului, pietrei şi a pielii, ţesutul covoarelor şi a pânzelor, portul popular, broderia şi croşetatul, împletiturile din fibre vegetale și confecționarea instrumentelor populare.

Locație: Ivancea, Orhei, 47°17’08.8″N 28°51’27.3″E.

Foto: Diez

#2. Conacul familiei Bogdasarov, Piatra, Orhei

A aparţinut familiei de nobili armeni Bagdasarov, despre care se spune că au venit în Basarabia din Turcia, odată cu Manuc Bei.

La începutul secolului al XX-lea era o gospodărie tipică pentru o familie de nobili, incluzînd ferme de păsări, porci, vite şi oi, precum şi terenuri de vii şi livezi. Astfel, complexul era destul de extins, fiind ocupat de elemente gospodărești, plus o cramă în spatele conacului şi un lac în faţă. Locuitorii mai în vîrstă îşi amintesc că boierul avea şi un garaj pentru maşini şi tractoare, precum şi o minicentrală electrică. După 1944, conacul a fost o vreme închisoare, după care fermele colhozului „Serghei Lazo”, depozit de cereale, iar bucătăria, o anexă la clădirea principală, este şi astăzi sediu pentru brigada de tractoare. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Astăzi serveşte ca depozit pentru gospodăria ţărănească din localitate.

Stare: Se află în stare de degradare avansată.

Locație: Piatra, Orhei, 47°24’06.7″N 28°54’14.4″E.

Planuri de viitor: Este în proces de restaurare la moment.

Foto: Diez

#3. Conacul familiei Ciolac-Malski, Bahmut, Călărași

A fost construit în secolul al XIX-lea în stil neoclasic. Edificiul compus dintr-un nivel, construit din piatră, are un aspect impunător, graţie elegantului portic cu coloane, ridicat pe un pridvor înalt şi încununat cu un fronton. Camerele de gală şi locative sînt dispuse în anfiladă, cele de serviciu şi auxiliare-legate prin coridoare. În forma iniţială dispunea de o alee de marmură, străjuită simetric de două rânduri de castani şi pini. Ulterior se pare că aceasta s-a deteriorat cu timpul.  Includea un parc cochet cu arbori şi arbuşti exotici şi un lac. Actualmente, conacul este prefăcut într-un morman de gunoi. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în degradare avansată, există riscul să fie demolat. Acoperiş lipseşte, existând doar pereţii laterali şi cei din faţă cu coloanele de la intrare.

Locație: Bahmut, Călărași, 47°19’21.4″N 28°06’46.2″E.

Foto: Diez

#4. Conacul familiei Donici, Dubăsarii Vechi, Criuleni

Datează din secolul al XIX-lea şi are o arhitectură modestă, apropiată de cea a caselor ţărăneşti. Include un parc şi capela familiei Donici. Aici a crescut Alexandru sau Alecu Donici (1806-1866) – clasic al literaturii române, fabulist şi traducător. Conacul din Bezeni, vechea denumire a localităţii, a fost o vreme şcoală după care, în 1976, a fost reorganizat în casă-muzeu. Colecţiile includ articole de uz casnic şi publicaţii ale timpului, precum şi documente şi fotografii legate de viaţa lui A. Donici. Monument de arhitectură de importanţă naţională.  Actualmente este sediul gospodăriei agricole din localitate.

Stare: Se află în stare nesatisfăcătoare. S-a intervenit în exteriorul clădirii cu teracotă.

Locație: Dubăsarii Vechi, Criuleni, 47°08’00.4″N 29°11’34.5″E.

Foto: Diez

#5. Conacul familiei Ivănuș, Negrești, Strășeni

Raportul AIRMC (Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor) din 2011 spune că acesta se află în degradare avansată. Anterior fusese școală, dar mai apoi a fost abandonat.

Stare: Se află în stare satisfăcătoare.

Locație: Negrești, Strășeni, 47°10’56.1″N 28°37’37.8″E.

Foto: Diez, AIRM

#6. Conacul Apostolopulo, Saharna, Rezina

A fost ridicat în secolul al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea aici locuia inginerul Nicolae Apostolopulo, care era căsătorit cu fiica boierului Ioan Bogdan, Eugenia, din Cuhureşti. La 1927, în conac funcţiona Şcoala de viticultură şi pomicultură, care şi-a continuat activitatea pînă în anii ’60. În anii 1970-1980 conacul a găzduit pe rînd Spitalul invalizilor din cel de-al Doilea Război Mondial din Tiraspol şi Școala Colonie pentru fete din Dubăsari. La moment este inclus în lista  monumentelor de arhitectură de importanţă naţională, sub proprietate privată.

Stare: Din păcate starea acestuia este nesatisfăcătoare.

Locație: Saharna, Rezina.

Poți  vizualiza locația conacelor din centru țării aici.

Foto: AIRM

#7. Conacul Cazimir, Milești, Nisporeni

Parcul din Milești a fost fondat de către moșierul Constantin Cazimir, aici fiind plantate specii rare de pomi. În prezent, face parte din Rezervația peisagistică ”Cazimir-Milești”. Este protejat de stat pentru că reprezintă un monument al arhitecturii de peisaj. Localnicii vorbesc cu mândrie de parcul lor, mai ales că aici vei găsi specii rare de arbori și arbuști. O mândrie aparte o au pentru cei doi arbori de Ginkgo Biloba, care au peste 150 de ani și sunt supranumiți de oameni ”Adam și Eva”.

Stare: La moment conacul se află în stare satisfăcătoare conform Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor.

Locație: Milești, Nisporeni.

Foto: wikipedia.org, expresul.md, mapio.net

#8. Conacul familiei Cristi, Teleșeu, Orhei

Anatol Bucatcă, primarul de Teleșeu, localitatea unde s-a născut Vladimir Cristi, ne spune despre o îndeletnicire puțin cunoscută a pământeanului său or, ca agronom cu studii la Paris, Cristi a reușit să facă încă înainte de 1917 o mică Burgundie cu soiuri de vinuri franceze, iar la conacul său era montat un chateau, adică o cramă franțuzească, cu tot utilajul.

Stare: La moment este proprietate privată și se află în stare nesatisfăcătoare.

Locație: Teleșeu, Orhei, 47°16’22.3″N 28°42’38.7″E.

Foto: AIRM

#9. Conacul lui Dinu Ruso, Păulești, Călărași

Dinu Ruso construieşte pe moşia sa la finele secolului XIX- lea o casă ornamentată, cu două nivele, iar în prejma ei amenajează o cişmea. La câțiva metri de izvor creşte un platan (ocrotit de stat). În perioada sovietică aici era o tabără de odihnă şi muncă pentru elevii din localitate şi Nişcani ce purta denumirea de „Doina”. După obţinerea independenței, conacul a fost lăsat de izbelişte pînă în anul 2003, cînd a fost procurat de Vasile Barbăneagră. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Este în stare nesatisfăcătoare. Se află la marginea satului, abandonat.

Locație: Păulești, Călărași.

Foto: Facebook/AIRM

#10. Conacul familiei Gonata, Zberoaia, Nisporeni

A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către specialişti aduşi din Franţa, fiind proprietatea moşierului Alexandru Gonata. O vreme aici a locuit ginerele boierului, unul dintre cei mai în vârstă doctori de pe crucişătorul „Nazarin”, C. N. Crăciunescu, decedat în Războiul Ruso-Japonez, în 1905. În perioada sovietică a fost folosit ca pichet de grăniceri, apoi spital sătesc. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în stare de degradare avansată, interiorul se ruinează.

Locație: Zberoaia, Nisporeni.

Foto: Facebook/AIRM

#11. Conacul Sinadino, Izbiște, Criuleni

În anul 2011 deja starea lui era catalogată drept degradarea avansată, O perioadă a fost școală, dar la moment este abandonat.

Stare: La moment este în degradare avansată.

Locație: Izbiște, Criuleni, 47°13’20.6″N 29°00’12.9″E.

Foto: Diez

#12. Conacul familiei Ianovski, Gura Bâcului, Anenii Noi

Conform unor date din 1817, pământul din preajma actualului sat Gura Bîcului era moşia generalului-maior al Armatei Ruse, Catargiu, care a primit această ocină în dar din partea împăratului rus în urma Războiului ruso-turc din 1806-1812. Mai tîrziu, în 1859, această moşie devine proprietatea generalului-colonel de origine poloneză Janovski, urmaş al lui Catargiu. Astfel, în zona numită astăzi Drăgălina, boierul şi militarul Janovski a construit toate aceste conace, iar soţia sa, Anastasia Janovski, a fost ctitoriţa bisericii din Gura Bîcului, lucru demonstrat şi de mormîntul ei din ograda bisericii. Farmecul acestor conace îl reprezintă şi existenţa unui beci domnesc, care a fost construit chiar după proiectul vestitului arhitect Alexandru Bernardazzi.

Stare: Se află în stare de degradare avansată, este în proprietate privată.

Locație: Gura Bâcului, Anenii Noi, 46°56’26.3″N 29°24’12.6″E.

Foto: Diez

#13. Conacul familiei Lazo, Piatra, Orhei

Este construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arhitectural este apropiat de casele ţărăneşti, cu distribuirea odăilor în jurul holului central. Ultimii moşieri din această dinastie au fost Gheorghe şi Elena Lazo, părinţii „eroului legendar al războiului civil din Rusia” Serghei Lazo. În perioada interbelică, în conac este amenajată o şcoală, iar în 1967- 1968, după transferarea şcolii în sediul nou, conacul este reconstruit şi transformat într-un muzeu dedicat „eroului sovietic”, fiind şi filială a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: După o restaurare de câțiva ani a fost redeschis cu succes în vara anului 2018.

Locație: Piatra, Orhei, 47°21’38.2″N 28°53’44.2″E .

Foto: Diez

#14. Conacul lui Manuc Bei, Hâncești

Construcția conacului a început sub conducerea fiului lui Manuc Bei, Murat (Ivan) după moartea acestuia și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețe uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor ’50. Până la sfârșitul anilor ’80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare satisfăcătoare. Fatală pentru vila seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic. În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură.

Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare, complexul se afla într-o stare de degradare avansată, excepție făcea numai clădirea Castelului de vânătoare. 

Stare: După o restaurare de câțiva ani, conacul a a fost redeschis pentru vizitatori în 2015.

Locație: str. Mitropolit Varlaam 51, Hâncești, Moldova, 46°49’32.4″N 28°34’55.3″E.

Foto: moldova.md, unimedia.info, calatorie.md

#15. Conacul familiei Mimi, Bulboaca, Anenii Noi

Construcția conacului, inițiată din ordinul politicianului basarabean Constantin Mimi, a fost finisată în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză. Acest lucru s-a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier, un vinificator prolific care și-a dedicat viața viței de vie, a fondat primul castel vinicol din țară și a dezvoltat una dintre cele mai vestite podgorii. Se consideră că respectivul conac a fost primul „chateau” adevărat din Basarabia. Construit cu două etaje din beton armat (o noutate pe atunci), castelul era considerat un edificiu modern nu doar în ținutul Bender, ci în toată gubernia. Pivnița castelului avea o capacitate de 300.000 litri de vin păstrat în poloboace. 

Trebuie să menționăm  că Castelul Mimi nu este castelul propriu zis, ci casa în care au locuit familia Mimi. Conacul se află lângă vinărie.

Stare: Se află în stare de degradare dar se planifică restaurarea acestuia.

Locație: Bulboaca, Anenii Noi, 46°53’31.1″N 29°17’24.8″E.

Foto: Diez

#16. Conacul din Răspopeni, Răspopeni, Șoldănești

Datează din secolul al XIX-lea. Cu regret, istoria conacului nu a fost studiată şi nu se cunoaşte cui a aparţinut. Localnicii îi spun „curtea lui Andriano”. În perioada sovietică a fost spital. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Este tendinţa de a interveni în structura imobilului prin schimbarea acoperişului şi tavanului.

Stare: Se află în degradare avansată. Astăzi este în proprietate privată.

Locație: Răspopeni, Șoldănești.

Foto: Facebook/AIRM

#17. Conacul familiei Romanov, Romănești, Strășeni

Datează de la începutul sec. XX. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în stare de degradare.

Locație: Romănești, Strășeni, 47°13’47.0″N 28°42’25.7″E.

Foto: Diez

#18. Conacul familiei Micăuți, Strășeni

Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor prezintă în raportul din 2011 că acest conac a fost demolat complet din păcate.

#19. Conacul Zamfirache Ralli, Dolna, Strășeni

Este o fostă reședință boierească de la începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli, în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul Strășeni). Locul a devenit mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.

Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, iar vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani. După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore, iar după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii ’70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anual, pentru primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi. După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt, abandonată.

În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.  În jurul conacului se întinde un parc. De asemenea, a fost instalat și un monument poetului rus.

Stare: Se află în stare satisfăcătoare.

Locație: Dolna, Strășeni, 47°07’31.0″N 28°16’18.8″E.

Foto: Diez

#20. Conacul familiei Șalari, Miclești, Criuleni

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea Andronache Donici își construiește un conac pe terenul de la marginea satului Miclești și amenajează în fața acestuia un scuar cu plante exotice, preponderent conifere.

În mijlocul scuarului a săpat o fântână cu un colac de fontă. În stânga și în spatele conacului, boierul dispune sădirea unui parc dendrologic în stil regulat. La ieșirea din conac pe ușa din spate, a fost amenajată o alee scurtă formată din Pinus nigra și Acer platanoides, care conduce în parc. Sătenii au cumpărat conacul de la ultimul său proprietar, Leonid Vartic, în 1940 pentru a transforma clădirea în școală. În 1948, conacul devenind neîncăpător pentru numărul crescând de elevi, autoritățile au luat decizia de a construi o aripă din contul parcului auxiliar. Au fost defrișați o bună parte din arbori cu această ocazie. Acum, parcul a fost redus la o jumătate de hectar din suprafața originală, dar cuprinde administrativ și cele 1,5 ha formate de conac, aripa acestuia și câțiva arbori plantați aleatoriu.

Stare: Conacul se află în stare bună, supraviețuind datorită școlii care funcționează aici.

Locație: Miclești, Criuleni, 47°14’33.6″N 28°48’13.4″E.

Foto: Diez

Conacele din nordul țării

#1. Conacul lui Aleinicov, Soroca

Una din ultimele vile urbane, construite în Basarabia înainte de Primul Război Mondial a fost vila lui Aleinicov înălţată la 1912. Aceasta este amplasată în mijlocul unei grădini peisagere, pe panta povârnişului înalt al terasei superioare a malului Nistrului. Vila (din cauza reliefului) a fost construită în două nivele – parter şi etaj. Elementul arhitectural principal al întregului edificiu este porticul intrării centrale, sprijinit pe două coloane din fontă. Porticul mai are și  balcon cu grilaj din fier forjat. O perioadă a fost spital.

Stare: La moment se află în stare nesatisfăcătoare, deși este monument de arhitectură de importanță națională.

Locație: str. Decebal 40, Soroca.

Foto: wikimapia/org, Facebook/Secția Cultură și Turism Soroca

#2. Conacul Biberi, Rujnița, Ocnița

Este construit în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în centrul satului, pe moşia baronului P. H. Petrino-Armis. Pe la 1860, moşia aparţinea P. I. Biberi. Acesta a ridicat un conac cu trei nivele care, din păcate, nu s-au păstrat. Astăzi există doar o anexă şi bucătăria dar datele istorice spun că edificiul era o vilă în stil englez.

Stare: Monument de arhitectură de importanţă naţională și totuși se află în degradare avansată. Acoperişul şi tavanul prezintă risc de prăbuşire.

Locație: Rujnița, Ocnița

Foto: Diez

#3. Conacul lui Bjozowskz, Soloneț, Soroca

Construit pe moșia unor nobili de origine poloneză Bjozowskz încă pe la începutul secolul XX. Aici a fost plantat și un parc cu alee frumoasă. Apoi a devenit școală pentru copii cu deficiențe, când ferestrele au fost schimbate pe termopane, lucru care a știrbit din frumusețea sa istorică.  Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în stare nesatisfăcătoare.

Locație: Soloneț, Soroca.

Foto: AIRM, ziarulnostru.info

#4. Conacul familiei Cantacuzino, Poiana, Edineț

Nu se cunoaşte data construcţiei. Unii cercetători spun că ar fi fost conceput în stilul neogotic, cu elemente decorative răspândite anterior în Europa Occidentală. Familia de boieri Cantacuzino a fost una dintre cele mai avute din spaţiul românesc şi care are o istorie foarte bogată. Bătrânii din sat îşi amintesc că ultimul proprietar al conacului ar fi fost un oarecare conte german Schneider sau Schleder. După cel de-al Doilea Război Mondial edificiul a fost, pe rând, casă de copii, azil de bătrîni, casă de odihnă, iar până în 1990 – sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. La acest conac au fost filmate unele scene din filmul „Lăutarii”. Se află la balanţa Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” ca monument de arhitectură de importanță națională.

Stare: În degradare avansată, o parte din clădirea principală a complexului este ruinată.

Locație: Poiana, Edineț.

Foto: Facebook/AIRM

#5. Conacul Cazimir, Cernoleuca, Dondușeni

Complexul filantropului Constantin Cazimir conține mai multe clădiri pe o suprafață de câteva hectare de pământ și a fost construit la începutul secolului al XX-lea, în stil arhitectural neoclasicist. Camerele amplasate în jurul tindei erau completate de o tradiţională galerie şi cerdac, iar coloanele ionice aveau proporţii improprii acestui ordin arhitectural. Localnicii povestesc că, în sat, cu mulți ani în urmă, exista un dendrariu de pe timpurile lui Cazimir cu o colecţie impresionantă de plante aduse din străinătate, care erau crescute în împrejurimi. Printre acestea se număra stejarul american și copacul de plută. Monument de arhitectură de importanţă naţională. A fost şcoală internat. 

Stare: Se află în stare nesatisfăcătoare la exterior. Necesită restaurare pentru că  se ruinează.

Locație: Cernoleuca, Dondușeni, 48°18’51.3″N 27°33’37.7″E.

Foto: Diez

#6. Conacul lui Constantin Stamati, Ocnița, Ocnița

Este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Ocnița, raionul Ocnița (Republica Moldova), construit mijlocul secolului al XIX-lea.

Conacul a aparținut lui Constantin Stamati, care spre sfârșitul vieții, s-a „retras” la domeniul respectiv, unde în 1869 se stinge din viață. Cu statut de casă-muzeu a fost inaugurat în anul 1988. A fost restaurat între anii 2006 și 2007, în acest scop fiind alocate din bugetul de stat mijloace publice în sumă de 2,2 mln. de lei. Potrivit unui raport al Curții de Conturi, în urma verificărilor la fața locului, s-a constatat că încăperile muzeului se aflau într-o stare deplorabilă, ceea ce însemna riscul păstrării neconforme a bunurilor muzeale. Complexul muzeal include: conacul-muzeu, bustul și un tei vechi. Muzeul are 350 de articole, inclusiv: mobilier, cărți, fotografii, ziare și reviste ale epocii respective.

Stare: Stare bună, muzeu, a fost restaurat între anii 2006-2007.

Locația: Ocnița, Ocnița

Foto: wikipedia.org, moldovenii.md, youtube.com/Jurnal TV

#7. Conacul lui Dombas, Sloveanca, Sângerei

La momentul respectiv, clădirea conacului găzduia școala din localitate.

Stare: Raportul Agenției de Inspectare și Restaurare din 2011 arată că starea fizică a conacului este  satisfăcătoare.

Locație: Sloveanca, Sângerei.

Foto: AIRM

#8. Conacul Hasnaș, Sofia, Drochia

Conacul a fost construit în anul 1848 și în principiu era folosit ca o reședință de vară pentru familia boierului Hasnaș. La prima vedere se pare că conacul nu este deosebit de mare dar se potrivește armonios cu elementele din jurul său.  Cel mai evident element arhitectural al construcţiei este un turn mic, care de la distanţă seamănă cu o biserică. După revoluţie anul 1917, mult timp conacul a fost închis, dar ca clădirea să nu se ruineze din cauza abandonării, a fost amenajată o şcoală. Aceasta  a lucrat până în anul 1968 şi a fost reorganizată într-un spital local. În cele din urmă, din anul 1990 pînă în prezent, conacul este un muzeu de etnografie şi în același timp un monument istoric protejat de stat. În muzeu sunt colectate multe artefacte, una dintre cele mai valoroase este un scaun, care a aparţinut stăpânului Ioan Hasnaş. Acest exponat are peste 100 de ani. Muzeul este adesea vizitat de copii locali, cărora le place sa se joace pe teritoriul conacului.

Stare: Conform raportului Agenției de Inspectare și Restaurare conacul se află în stare satisfăcătoare, actualmente fiind Muzeu de Istorie și Etnografie.

Locație: Sofia, Drochia.

Foto: Facebook/AIRM

#9. Conacul Hergiu, Napadova, Florești

Stare: Clădirea Conacului era în stare satisfăcătoare în 2011, și găzduia la acel moment o școală internat.

Locație: Napadova, Florești, 48°01’19.2″N 28°35’53.0″E.

Foto: AIRM

#10 Conacul Ioan C. Bogdan, Cahureștii de Sus, Florești

A fost construit începând cu a II-a jumătate a sec. XIX-lea, pe parcursul mai multor decenii. Complexul include un grup de edificii risipite pe o bună parte a teritoriului satului: conacul, situat în centru satului, moara cu aburi, colegiul agricol, şcoala, spitalul, biserica „Sf. Treime”.

Conacul reprezintă o variantă pitorească a eclecticismului, specifică arhitecturii secolelor XIX şi XX. Planificarea arhitecturală este asimetrică. Accentul principal în construcţie este reprezentat de faţadele de sud şi de nord, care, prin intermediul galeriilor şi teraselor, au ieşire spre parc. În perioada anilor 1923-1944 în conac au locuit ofiţeri din unitatea militară română. În această perioadă conacul n-a suferit mari schimbări. În anii 1944-1956 conacul a suferit  mari daune. Spaţiul locativ a fost transformat în cabinete, au fost făcute câteva uşi noi. În anul 1960 în legătură cu deschiderea în conac a şcolii medii, majoritatea camerelor de locuit au fost lărgite şi transformate în clase pentru elevi. În 1977 clădirea conacului a fost supusă unei reparaţii capitale. Acoperişul a fost schimbat cu foi metalice. Deasemenea a fost schimbat şi podul. În toate camerele, exceptînd două, parchetul a fost înlocuit cu podea de lemn.

Stare: La momentul actual însă se află în stare nesatisfăcătoare.

Locație: Cuhureștii de Sus, Florești.

Foto: Facebook/AIRM

#11. Conacul Krupenski, Corjeuți, Briceni

A fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Stare: A fost monument de arhitectură națională dar la moment s-a păstrat doar una din clădiri, fiind în stare de  degradare avansată.

Locația: Corjeuți, Briceni.

Foto: Facebook/AIRM

#12. Conacul Krupenski, Pavlovca, Briceni

Parcul și conacul Pavlovca sunt situate la aproximativ 2 km de satul Larga, raionul Briceni. Proprietarul acestor pământuri, Krupenschi Pavel a fost om de stat proeminent, conducător al ţinutului Hotin, senator al Guberniei Basarabia.

El a pus temeliile conacului şi a plantat parcul în anul 1900, în partea de vest a actualului parc, pe locul cel mai înalt al acestuia. Au fost sădite peste 70 de specii de arbori și arbuști decorativi, în mare parte de origine străină. Mai târziu, în partea de jos a parcului, unde se scurge un râuleț, a fost amenajat un lac cu suprafața de 3 ha, străjuit din partea de sud de un dig înalt. În 1908, în partea de est a lacului, a continuat plantarea foioaselor și coniferelor, schițându-se un silvo parc de tip landșaft. În parc au apărut și s-au înmulțit mai multe specii autohtone, care concurează cu cele străine la resurse și afectează negativ imaginea parcului. 

Stare: Starea curentă a parcului este rea.

Locația: Pavlovca, Briceni.

Foto: Facebook/AIRM

#13. Conacul Leonardi-Buznea, Ciuciulea, Glodeni

Monument de arhitectură de importanță națională construit la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. În trecut era înconjurat de un parc faimos. Arhitectura acestuia era în stil clasicist de provincie a conacelor. După cel de-al doilea Război Mondial a fost vreme de câteva decenii școală profesională, dar mai apoi s-a închis din cauza numărului mic de elevi.

Stare: La momentul actual clădirea conacului se află în stare nesatisfăcătoare.

Locație: Ciuciulea, Glodeni,  47°39’38.9″N 27°29’03.5″E.

Foto: Diez

#14. Conacul Leonard, Cubolta, Sângerei

Constituit în jurul anului 1835, arhitectura şi decorul neoclasicist se îmbină cu mediul ambiant, format de un parc cu alei acoperite cu pietriş şi cu havuzuri sculptate.Conacul reprezintă o mostră de combinare reuşită a arhitecturii profesionale cu tradiţiile locale de organizare a unei locuinţe.

Compoziţia lui este alcătuită din mai multe construcţii, ridicate în perioade diferite, începând de la locuinţa tradiţională ţărănească şi terminând cu elemente arhitecturale caracteristice clasicismului timpuriu. Camerele pentru oaspeţi şi salonul sunt amplasate la intrarea principală. A. Zona de locuit a conacului este orientată spre „curdoner” şi anexele gospodăreşti. Caracteristice rămân coloanele octaedrice din piatră brută ce susţin frontonul triunghiular al portalului şi colonada galeriei „curdonerului”, în partea sudică. Celelalte galerii sunt susţinute de stâlpi. Faţadele de sud şi de vest sunt încununate cu atice şi balustradă. Parţial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interior parchetul şi rozetele de pe tavan. Pe parcurs complexul din Cubolta a suferit mari schimbări. Fiind transformat în sanatoriu, el a pierdut mai multe elemente din compoziţia sa iniţială. Au dispărut un şir întreg de construcţii gospodăreşti: gardul din metal forjat, porţile de la intrare, având un ornament bogat, un anumit număr de sculpturi din parc. O parte din sculpturi s-au păstrat, fiind amplasate haotic. Mari schimbări au suferit şi reţeaua de drumuri. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în stare de degradare avansată. Statuile de altă dată nu mai sunt.

Locație: Cubolta, Sângerei.

Foto: Facebook/AIRM

#15. Conacul lui Manolache Negruzzi, Târnova, Dondușeni

A fost construit în a II-a jumătate. a sec. XIX – începutul sec. XX, de unchiul scriitorului Constantin Negruzzi. Este compus din: conac, parc, anexele gospodărești, moara cu valțuri și biserică. Conacul a fost construit în stil neoclasicist cu un parc combinat din copaci fructiferi şi specii de copaci decorativi. Arhitectura conacului din piatră este caracteristică epocii clasicismului timpuriu şi prezintă o planificare simetrică cu un singur nivel, la care a fost alipită o anexă în două etaje. Legătura între încăperile principale se făcea prin intermediul anfiladelor. Odăile de locuit erau legate prin coridoare. Se evidenţiază faţada principală tratată într-un stil clasicist. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în stare nesatisfăcătoare, s-a intervenit cu tencuială de tip “şuba”. Actualmente este casă de nunţi.

Locație: Târnova, Dondușeni.

Foto: wikipedia.org, wikimedia.org, wikimapia.org

#16. Conacul Meleghi, Telemeuți, Florești

Datează de la începutul secolului al XX-lea. Include şi un parc. Conacul şi alte acareturi nu s-au păstrat, a rămas doar o anexă, în care se află odaia pentru oaspeţi, bucătăria şi beciul. Parcul (de 3 ha) este protejat de stat, incluzînd numeroase soiuri de arbori şi arbuşti din ţările europene, cele din America şi Canada, precum şi din zona Caucaz. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în degradare avansată.

Locație: Telemeuți, Florești, 47°58’47.5″N 28°29’28.2″E.

Foto: Facebook/AIRM

#17. Conacul din Miciurin, Miciurin Drochia

Parcul  de arhitectură peisagistică împreună cu conacul  din satul Miciurin au fost create de boierul polonez Victor Bogdanovici. În perioada sovietică, odată cu plasarea taberei de odihnă a elevilor, parcul lui V. Bogdanovici a fost numit „Poieniţa însorită” sau „Poieniţa veselă”. În ajunul ocupaţiei sovietice, boierul Bogdanovici îşi părăseşte moşia, refugiindu-se peste hotare. Până la ocuparea Basarabiei de armata sovietică în 1944, parcul a fost foarte bine îngrijit.  Parcul şi-a pierdut mult din valoarea peisagistică de altă dată, însă restaurarea lui este posibilă.

Stare: Se află în stare nesatisfăcătoare.

Locație: Miciurin, Drochia.

[image_carousel images=”527367:https://diez.md/wp-content/uploads/2020/12/collage-6.jpg,” ][/image_carousel]

Foto: Facebook/AIRM

#18. Conacul din Răzlăi, Răzlăi

A fost construit la sfârșitul secolului XIX. Se pare că a fost locuit de o familie de boieri Fotescu până în anul 1940 când au fost deportați.

Stare: La  moment se află în stare de degradare avansată.

Locație: Răzlăi, Sângerei.

Foto: Facebook/AIRM

#19. Conacul Rosetti-Roznovan, Lipcani

Construcția edificiului a început în anii ‘20  ai sec XIX, în timpul vieții contesei Ecaterina Rosetti-Roznovan (1785-1870). Acesta este unul din primele realizate în stil clasicist în anii 1830 în Basarabia. După moartea sa, conacul a fost moștenit de Ecaterina K. von Ditman, descendentă din familia baronesei. În timpul vieții acesteia a fost ridicată o anexă cu două etaje și turnul de apă. A fost reconstruit în anii 1870, apoi la mijlocul sec. XX pentru a fi transformat în spital.  În ambele părți ale parcului conacului s-au mai păstrat cărări și scări pietruite. Clădirea se mai păstrează încă datorită acoperișului intact.

Stare: Se află în stare de degradare avansată, în special în interior.

Locație: Lipcani, Briceni.

Planuri de viitor: Ion Ștefăniță, director al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor spune că conacul are schița concept care urmează a fi dezvoltată în proiectul tehnic de execuție.

Foto: Facebook/AIRM

#20. Conacul lui Vasile Stroiescu, Brânzeni, Edineț

Datează din a II-a jumătate a sec. XIX şi este realizat în stilul clasicist rusesc. În anii 1870-1880, această entitate economică era un exemplu bine cunoscut în Basarabia datorită gradului mare de rentabilitate. Complexul includea anexe de tot felul: căsoaie, hambar, oloiniţă, grajduri pentru cai, fierărie. Conacul era unul tipic pentru boierii basarabeni din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Spre sfîrşitul secolului, în faţa lui a fost sădit şi un parc. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Actualmente se află la balanţa Ministerului Sănătăţii.

Stare: Se află în stare de degradare atât în interior, cît şi în exterior.

Locație: Brânzeni, Edineț.

Foto: Facebook/AIRM

#21. Conacul lui Victor Dombrovski, Rediul Mare, Dondușeni

A fost construit la începutul sec. XX (1910-1912) pe moşia de 10 ha a generalului V. Dombrovschi. Conacul includea şi un parc dendrologic construit de I. Vladislavschi Padalko. Acesta a sădit unul din cele mai reuşite landşafturi pe teritorii mici. Legătura tradiţională cu parcul se face prin intermediul unei terase acoperite. Deşi protejat de stat, în ultimii ani din parc au dispărut mai multe specii de plante decorative. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în stare de degradare avansată.

Locație: Rediul Mare, Dondușeni.

Sursă: Andrei Cojocaru

Foto: Andrei Cojocaru

#22. Conacul Vinogradski, Iarova, Soroca

Monument de arhitectură de importanță națională a fost construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Reședința dinastiei de boieri Vinogradski a fost construită în perioada anilor 1833 și 1835. Revista „Viața Basarabiei” scrie la 1932 că familia de nobili Vinogradski era apreciată la curtea imperială din Sankt Petersburg. Conacul boieresc, era împrejmuit de un parc cu alei pietruite, iar umbră îi ține și astăzi un ginkgo biloba, arbore adus din China.

Stare: Clădirea istorică a fost reparată de câteva ori și adaptată la necesitățile școlii. O dată cu instalarea termopanelor, necesare pentru păstrarea căldurii în iernile friguroase, reședința boierească se pare că și-a pierdut „splendoarea” de altă dată.

Locație: Iarova, Soroca.

Foto: Facebook/AIRM

#23. Conacul Străjescu, Văscăuți, Florești

O legendă a satului Văscăuți spune că într-o bună zi, boierul Străjescu, gonind după mistreți la o vânătoare, descoperi acest loc plin de farmec și hotărî, în prima jumătate a sec. al XIX-lea, să ridice aici o frumusețe de conac, care există și azi în inima localității.

Om gospodar și bun orânduitor, în 1819 ridică o biserică în curtea sa, iar mai apoi o fabrică de rachiu. Înainte de a pleca în lumea celor drepți, lăsă moștenirea unui nepot de la Iași, Buznea, mare amator de petreceri. De dragul cântecelor lăutărești, boierul aduse în sat o șatră de țigani, cărora le-a promis pământuri. Odată, la un joc de cărți, boierul Buznea pune moșia în joc, iar vechiul său – soția lui frumoasă. La acest joc de cărți un alt boier, Hudevici, câștigă moșia. Buznea pleacă sărăcit, iar Hudevici devine stăpân al curții boierești din Văscăuți. Azi conacul boieresc aparține primăriei, stă închis în așteptarea unei reabilitări.

Stare: Se află în stare satisfăcătoare.

Locație: Văscăuți, Florești.

Foto: ziarulnostru.info

#24. Conacul lui Stremiadi, Șofrâcani, Edineț

Stare: Din păcate, în anul 2011 Conacul era în degradare avansată. În viață a rămas doar o clădire din complex care găzduia o cafenea.

Locație: Sofrâcani, Edineț.

Foto: Facebook/AIRM

#25. Vila cu parc Mândâc, Mândâc, Dondușeni

A fost construită în anii ’90 ai sec. XIX. Avea un parc interesant cu o suprafaţă de 10 ha – o combinaţie între speciile forestiere şi cele fructifere. Includea trei lacuri, o moară cu apă, alei, terase, o baie şi alte anexe gospodăreşti, precum şi cavoul familiei Oganovici.

Cercetătorii de la Academia de Ştiinţe susţin că acest model de conac-parc făcea parte din stilul romantismului modern timpuriu, iar înfăţişarea clădirii principale aduce aminte de arhitectura poloneză a sec. XVII-XVIII, de unde era originar proprietarul. În perioada sovietică  complexul a fost transformat în tabără pentru pionieri. În 1980 au fost desfigurate şi elemente din interiorul clădirii principale, începând de la parchet şi terminând cu teracota de pe sobă. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în degradare avansată atît în interior, cît şi în exterior.

Locație: Mândâc, Dondușeni, 48°09’40.1″N 27°51’51.2″E.

Foto: Facebook/AIRM

#26. Conacul Pommer, Țaul, Dondușeni

A fost construit la începutul sec. al XX-lea pe terenurile din partea de sud a satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la mici proprietari. În perioada 1901-1912 au fost finalizate toate acareturile şi a fost sădit cel mai mare parc din Basarabia. A rămas neterminată clădirea principală, numită şi palatul. Până la 1945, moştenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spaţii de locuit şi de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol).

A suferit intervenţii şi clădirea conacului, iar acareturile iniţiale şi alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Monument de arhitectură de importanţă naţională.

Stare: Se află în degradare avansată, clădirea principală a complexului se află într-o stare deplorabilă.

Locație: Țaul, Dondușeni, 48°12’29.3″N 27°40’26.2″E.

Planuri de viitor: Conacul are proiectul tehnic de redactare dar lipsesc banii pentru implementare.

Foto: Diez

#27. Conacul Ponsă, Glodeni

Datează de la sfârșitul sec. XIX. Monument de arhitectură de importanţă naţională. Se află în stare nesatisfăcătoare. Actualmente se află Biblioteca pentru copii din orașul Glodeni, anterior a fost secţia de dermatovenerologie a spitalului raional Glodeni.

Stare: Se află în stare satisfăcătoare.

Locație: Glodeni.

Foto: Facebook/AIRM

Conacul din Sud – Conacul Catargi

Satul Leuntea este una dintre cele mai vechi așezări din Zona Nistrului din regiunea de jos a Moldovei. Boierul Katargi a cumpărat aceste pământuri înainte încă de anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. Aici el creștea viță-de-vie pentru care era renumit. Avea un pământ roditor și producea un vin  de calitate. Pentru ca să întrețină moșia, Ecaterina a II-a i-a dat 25 de familii de Ucraineni. Apoi, moșia a fost vândută și noul proprietar a  mai adus  emigranți nemți, austrieci, care să continuie specificul vinicol la moșiei. Ulterior, copii noului stăpân vor investi mulți bani ca să lărgească proprietatea. 

În 1983 starea moșiei era stabilită ca fiind nesatisfăcătoare. Astăzi, multe specii de plante au dispărut din Parcul moșiei. În anul 2000 a fost propus un plan de crearea a unui parc național în această zonă cu scop de protejare a moșiei, la care se lucrează încă. 

Stare: Se află în stare de degradare.

Locație: Leuntea, Căușeni, 46°39’21.3″N 29°35’01.8„E.

Foto: Diez, Facebook/ Redescoperă Moldova

Puteți vizualiza locația conacului aici.

Autoare: Mihaela Oleacu