Ana Lazăr este profesoară de matematică la gimnaziul „Mihai Eminescu” din orașul Telenești. Odată cu pandemia și instituirea carantinei, Ana a fost nevoită să se adapteze condițiilor și să gândească soluții alternative de predare a lecțiilor prin intermediul platformelor online. Cum i-a reușit acest lucru și ce experiențe a trăit, aflați din textul de mai jos.
Perioada de carantină a venit ca o avalanșă asupra sistemului educațional. Brusc, toată energia elevilor care făceau coridoarele școlilor pline s-a transformat într-o pasivitate, într-o liniște dureroasă. Bucuria elevilor că vor sta trei săptămâni în vacanță s-a prefăcut curând într-un mare dor de școală. Interacțiunea cu prietenii, colegii, profesorii s-a dovedit a fi cea mai dorită. În această perioadă, profesorului i-a revenit misiunea – deloc ușoară – de a transfera școala acasă, asumându-și totodată angajamentul de a contribui la starea de bine a copiilor, or acest factor este unul fundamental într-o perioada de criză. Părinților le-a revenit un rol nu mai puțin important – cel de protecție –, iar parteneriatul părinte-profesor a devenit mai solid.
Am iubit întotdeauna profesia pe care mi-am ales-o, niciodată nu am mers la școală din obligație, ci am făcut-o cu plăcere și cu dor de elevi, iar dorul de elevi în această perioadă este aprig și, din păcate, va dura până în septembrie. Atunci când s-a anunțat că vom sta în carantină timp de trei săptămâni, am intuit că trei săptămâni sunt doar începutul unei perioade mai lungi. Nu am așteptat un act normativ, ci îndată am recurs la selectarea celor mai eficiente instrumente de comunicare online. Faptul că am inițiat procesul studierii la distanță înainte de ordinul venit din partea MECC a fost un avantaj, acționam pe un câmp deschis. Perioada imediat următoare a început cu un val mare de grupuri și mesaje pe Viber, Messenger: „unde-i grupul de română?”, „pe care aplicație e cel de geografie?”, „la mine nu se deschide aplicația”, „mie îmi arată error”, dar la mine, dar la mine… Grupul de matematică, deja pregătit, aștepta în liniște lecția următoare. Apoi a apărut cea mai mare provocare – primirea temelor pentru acasă! Fizic, era imposibil să fac față mesajelor cu poze la temele pentru acasă. Platforma eTwinning mi-a fost de mare ajutor la acest capitol. În schimb, lecțiile de geometrie sunt foarte ușor de realizat online, e o plăcere să le prezinți elevilor corpuri geometrice în format 3D cu ajutorul aplicației Geogebra. Instrumentele web cu profil educațional sunt nenumărate, iar în această perioadă s-au amplificat, deci avem de unde alege!
Recunosc, inițial am simțit dezamăgire în comunicarea cu elevii, le furam oarecum din ceea ce numeau ei „vacanță”, dar după primele lecții au devenit curioși și dornici de a lucra cu instrumente web noi. Am păstrat modelul orelor din școala tradițională, adică bazate pe empatie, încurajare, încredere, comunicare de la egal la egal, dar cu siguranță au fost percepute mult mai sensibil. Îmi dădeam bine seama că trecerea de la energia debordantă la izolare totală poate duce la o dezechilibrare emoțională. Chiar și online poți fi aproape de elevi, le poți simți emoțiile, atât pozitive cât și negative. Am simțit frustrarea unor elevi, fie din motiv că nu au înțeles bine tema, fie că un alt coleg le-au luat-o înainte cu răspunsul, fie din cauza problemelor tehnice. Mi-am dat seama că a gestiona momentele tensionate nu e atât de simplu în mediul online, însă e un factor foarte important. Le-am diminuat prin încurajări, glume, prin realizarea unor prezentări mai deosebite, dar și prin conversații care nu se refereau nemijlocit la curriculum, cum ar fi: recomandări de filme, cărți, rezolvarea unor probleme de atenție, participări la concursuri online sau prin simpla întrebare „cum vă simțiți?”. Când pregătesc o lecție online, neapărat mă strădui să includ activități care să-i încurajeze, să-i sprijine emoțional, să-i mențină ocupați, dar în același timp să nu-i plictisească excesiv.
Săptămâna „altfel”, recomandată de MECC, ne-a oferit posibilitatea să descoperim lucruri nebănuite despre Republica Moldova, s-o elogiem și să planificăm excursii la obiectivele turistice nevizitate, ceea ce în școala tradițională nu cred că am fi reușit să facem.
Situația de criză ne-a oferit o oportunitate de creștere atât pentru profesori cât și pentru elevi. Am progresat în dezvoltarea competențelor digitale, ne-am solidarizat, ne-am împărtășit din experiențe, am demonstrat că suntem flexibili și că putem face față tuturor provocărilor.
Mesaj pentru elevi: Dragii mei elevi, în curând școala online ia sfârșit. Ne-am fi dorit cu toții un 31 mai obișnuit, cu numărarea reușitelor acumulate pe parcursul anului, cu mulțumiri, cu emoții de rămas bun, cu clinchetul ultimului clopoțel. Modul în care vom sărbători, mai altfel decât oricând, nu ne va împiedica să ne bucurăm de succesele noastre comune, mai cu seamă că mai mult ca niciodată ați dat dovadă de responsabilitate, altruism, tenacitate, asiduitate. M-am bazat pe voi și nu am dat greș, ați reușit să mă uimiți frumos prin străduința voastră de a fi cei care erați în clasa tradițională! Un profesor e valoros prin elevii săi – cu cât sunt mai mulți ca voi, cu atât crește satisfacția că munca sa dă rezultate. Nu pierdeți încrederea în voi, rămâneți optimiști – TOTUL VA FI BINE!
Carantina ne-a prins pe toți așa cum ne-a prins: fără pregătire psihologică sau emoțională și cu multe alte neajunsuri. În această situație, indiferent de vârstă, statut social sau job, majoritatea oamenilor trăiesc și experimentează același lucru: prima carantină din viața lor. Dacă ai și tu o istorioară despre prima ta carantină, pe care ai vrea să o împarți cu cititorii noștri, nu ezita să ne scrii!
