„Școala a murit! Trăiască ȘCOALA!”, afirmă Andrei Zapșa, profesor de discipline economice de gradul didactic II în cadrul Colegiului Național de Comerț din Chișinău. Iată viziunea unui tânăr profesor despre educație și sistemul de învățământ din Republica Moldova:
„Cinci ani de grădiniță, patru ani de școală primară, cinci ani de gimnaziu, patru ani de colegiu, trei ani de facultate, doi ani de master, trei ani de activitate pedagogică, săptămâni și luni de formări continue și cursuri de perfecționare cărora le-am pierdut numărul. La 23 de ani, o matematică simplă (având în vedere că matematica, și mai ales cea a vieții, nu mi s-a părut niciodată simplă) îmi spune că mai bine de-o viață am petrecut-o în sistemul educațional: în drum spre școală, în clasă, la catedră etc. Și-n tot acest răstimp am fost în căutarea unei realități aparent simple, a unui răspuns la întrebarea «Ce lipsește sistemului educațional din Republica Moldova pentru a fi eficient?». Și l-am găsit. Așa cred, fără de a pretinde la un imperativ sau adevăr biblic.
Nimeni nu poate contesta faptul că sistemul se confruntă cu lipsuri. Mulți spun că e nevoie de finanțări adecvate, fie ele pentru infrastructură educațională, fie pentru retribuția muncii cadrelor didactice. Alții spun că e nevoie de coeziune mai multă dintre managementul instituțiilor și cadre didactice, alții afirmă că au nevoie de un minister loial cu urechea ascuțită pentru a le auzi nevoile etc. Și da – sunt adevărate toate aceste aspecte. Și totuși, certitudinea mea e că odată cu soluționarea tuturor acestor deficiențe nu vom schimba prea multe. Nu ne ajung multe, dar cel mai important – ne lipsește CULTURA din educație.
Dragi prieteni, colegi, îmi asum pe deplin afirmația ce va urma. Școala a murit. Și dacă școala nouă nu va renaște, puteți să vă pregătiți de un al III-lea război mondial, pentru că războaiele iau naștere pentru început într-un creier și cuget necărturar, needucat, lipsit de consecvență și structuri logice. Nu putem schimba toată școala peste noapte. Putem schimba însă detalii ale sistemului care depind de noi în mod direct.
De ce spun că școala a murit? Pentru că timp de 12 ani, și după aia câți or mai fi, școala face orice, mai puțin ceea ce trebuie. Și ce urmează? Priviți orice copil pe care-l instruim și veți vedea în el, ca-ntr-o picătură de apă, toate belelele școlii de azi. Pe tot parcursul studiilor aceștia oscilează din extremă în extremă, fără de a coace într-un final înțelegerea a ce vor să devină și să facă. Și toate acestea pentru că de fapt nu trebuie să-i învățăm «obiecte» și «discipline» și nici măcar «unități de curs», ci școala trebuie să-i ofere o linie, gândirea asociativă, să-i ofere o paradigmă a educației, să-i creeze o imagine.
Îi ticsim pe bieții copii precum sacii cu tărâță, cu niște rupturi de ziar, lozinci consumate și stegulețe, niște rămășițe nesemnificative, după care legăm sacul și-l livrăm acolo unde-i este destinația – la gunoiște –, în timp ce misiunea noastră constă în «a aprinde» și nu «a ticsi» – în a aprinde candela culturii în interiorul sufletelor lor.
Când a scris «Suflete Moarte», Gogol își citea manuscrisul prietenilor care se tăvăleau pe jos de râs. Acum nu râde nimeni. Pentru că nu pătrundem în esență.
Rămânem la tipicul «Ana are mere» și uităm să spunem (dacă știm) despre «secțiunea de aur», iar unde e secțiunea de aur, acolo sunt stelele, acolo este șirul lui Fibonacci, proporția de aur care se găsește în toate merele de pe planetă și în noi oamenii. Deci suntem născuți dumnezeiești, asta e proporția dumnezeiască; cum putem omite a spune aceste lucruri? Mărul, Adam, Eva. Cine e vinovat? Eva a păcătuit? Nu a mai păcătuit! Ea pur și simplu și-a dorit ca pe pământ să se nască Bach și Rembrandt. Pentru că atât timp cât bărbatul nu îi va declama iubitei poezii, iar femeia nu se va simți inspirată de gând, artă, cultură, spirit de poezie, va înceta să inspire parcursul civilizațiilor. Gottfried Leibniz afirma, cu referire la școala viitorului cu siguranță, că «Muzica nu este altceva decât o aritmetică ascunsă a sufletului, care calculează fără de a conștientiza singură acest lucru.» Cum putem separa în școală muzica de matematică?
Într-o școală: geografia e locul, istoria e timpul, iar știința și cultura sunt substanța/umplutura locului și timpului. Talleyrand spunea cândva: «Ce este Franța? Scoate din Franța 100 de nume și Franța nu a existat niciodată.» Iată de ce școala trebuie să fie construită pe o sută de nume. Ea trebuie să fie construită pe spirit, pe paradigma cunoașterii, pe cheia de obținere a cunoștințelor, pe o legătură a tuturor fenomenelor și conceptelor.
Câți profesori de geografie întreabă elevii ce-au trecut la istorie? De-aia naștem copii cu conștiință și memorie de moment. Iată de ce a murit școala în ochii noștri, pentru că e una de masă și fără sens. Școala trebuie să producă oameni integri, atingând și embrionul și ceea ce am moștenit de la broaște, toate părțile: emoțională, intelectuală, de sens, logică etc.
Educația culturală consistă din capacitatea de reflecție. Trebuie să învățăm copiii să reflecte asupra propriilor persoane și asupra propriei culturi. Avem nevoie de abordarea educației culturale într-un mod liniar și continuu pentru curriculum. Avem nevoie de o viziune unitară, de ansamblu, pentru ca mecanismele să poată funcționa într-un mod sănătos.”
Vezi și:
