Astăzi, vloggerul Ion Andronache a povestit pe pagina sa de Facebook cum de ceva timp încearcă să-și deschidă o mică afacere la Chișinău, doar că nu reușește pentru că statul nu încurajează tinerii întreprinzători.

Tânărul spune că a decis să înregistreze un S.R.L care va activa în domeniul alimentației publice, doar că deja de câteva luni bate la ușile autorităților responsabile și nu poate obține autorizația.

Citiți mai jos postarea integrală a tânărului.

„De nouă ani de când m-am întors în Moldova de la studii din Austria nu am lucrat niciodată în țară, iar tot venitul meu vine de la munca pe care o prestez sezonier peste hotare (cu excepția unui mic contract cu Promo-LEX pe care l-am avut). Anul acesta, în septembrie, am zis să investesc în ceva acasă din puținii bani pe care reușim împreună cu Alina să-i strângem. Cu trei copii e tare greu să strângi ceva, iar atunci când strângi, tot în ei îi investești.

În septembrie am decis să înregistrez un S.R.L care va activa în domeniul alimentației publice. Mai exact îmi doream să fac mini clătite olandeze și ciocolată caldă/ice pe stradă într-o tricicletă construită de mine cu ajutorul fratelui și tatălui Alinei, o tricicletă care are instalată în ea o chiuvetă mobilă, masă de inox, adică corespunde standardelor. Eu sunt împotriva gheretelor urâte din oraș, de asta mă gândeam că o tricicletă mobilă care vine și pleacă pe roți, care se parchează ușor în zonele pietonale din oraș pentru a deservi trecătorii cu ceva bunișor ar fi o încercare minunată. Am prieteni care fac același lucru în Londra și Bath, dar am mai văzut astfel de triciclete și în Viena, München, Copenhaga etc. Tricicleta din poză este cea care stă în garaj. Evident că nu este gata înfrumusețată, însă cam așa ar arăta pe stradă.

Pretura sectorului Botanica.
După ce am primit toate actele de înregistrare a S.R.L.-ului am mers la Pretura Botanica să cer un loc în care să pot vinde. Noi din păcate în Chișinău nu avem zone pietonale, iar unicul loc unde oamenii se pot plimba liniștit sunt parcurile. Așadar, în septembrie m-am întâlnit cu pretorul, i-am povestit și arătat ce vreau să fac și am depus o cerere în acest sens pentru a primi un loc pe aleile Parcului Valea Trandafirilor. Răspunsul mi-a venit tocmai peste o lună în care scria că ei solicită de la mine două certificate: a) certificat de înregistrare la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, b) certificat pentru utilajele pe care le folosesc. OK, am mers la ANSA să depun cerere de înregistrare, însă ei mi-au zis că fără schema de amplasare de la pretură nu pot să mă înregistreze. Deci pretura nu oferă schemă de amplasare fără certificat de la ANSA, iar ANSA nu oferă certificat de înregistrare fără schemă de amplasare de la pretură. SUPERB! Mai departe am mers la Institutul Național de Metrologie să văd ce-i cu certificatul pentru utilaje pe care mi l-a cerut pretura. Ei mi-au zis că un astfel de certificat costă vreo 2 000 de lei pentru fiecare utilaj, însă nu înțeleg de ce mi se cere asta de la mine, pentru că astfel de certificate se oferă agenților economici care intenționează să vândă aceste utilaje, nu să le folosească în scopuri personale.
Între timp, se apropia luna noiembrie și așa am aflat despre o prevedere idioată din Regulamentul de desfășurare a activității de comerț din mun. Chișinău, care interzice comerțul ambulant stradal în parcurile capitalei timp de șase luni din an, adică lunile noiembrie-mai. De parcă în perioada rece a anului oamenii nu se plimbă și nu au necesitatea de a consuma ceva, inclusiv băuturi calde pentru a se încălzi.

Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor.
Atunci când am mers pentru prima oară la ei, un inspector mi-a zis că voi avea nevoie și de o bucătărie unde să fac aluatul, pentru că nu-l pot face acolo pe loc, iar bucătăria de acasă evident că nu merge (deși în Anglia, de exemplu, chiar și cei care vând mâncare cu carne pe stradă folosesc bucătăria de acasă, iar cei ce se ocupă de siguranța alimentelor pot inspecta oricând bucătăria de acasă). La sugerarea inspectorului de a închiria bucătăria unui local deja care este înregistrat la ANSA, m-am orientat repejor cam pe cine cunosc eu care are vreun local în Chișinău. Așa am ajuns la C51. Le-am explicat despre ce este vorba și că am nevoie de bucătărie maximum de 1-2 ore pe zi pentru a pregăti aluatul pentru mini clătitele olandeze. Ei au fost de acord să mă ajute, așa că am încheiat un contract de închiriere a bucătăriei lor pe câteva ore pe zi, atunci când localul este închis pentru clienți (orele dimineții). Cu contractul în mână, am fugit la ANSA să-l adaug cererii mele. Cam peste vreo 10 zile primesc un sunet la telefon în care sunt invitat la ei. Am mers acolo și deja alt inspector care a preluat cererea mea mi-a zis că legea nu permite ca doi agenți economici să se folosească de aceeași bucătărie. Am întrebat care lege, însă nu mi-a putut răspunde. Nici răspuns în scris nu am primit, deși au trecut vreo două luni de atunci.

Regulamentul de desfășurare a activității de Comerț.
Așa cum nici contractul de închiriere a bucătăriei C51 nu este bun pentru a putea primi certificat de înregistrare la ANSA, mă întorc înapoi la administrația publică locală pentru schema de amplasare. Deja este luna noiembrie, în parcuri nu se poate de vândut, mă gândesc că un loc pentru vânzare ar mai fi străzile centrale unde este mai multă aglomerație (gen bulevardele Moscova, Dacia etc. sau undeva în centru). Însă aici mă ciocnesc iar de prevederile regulamentului respectiv. Conform acestui regulament aprobat încă în 2017, este interzis comerțul ambulant stradal în zona centrului istoric, adică în perimetrul străzilor Mateevici-Albișoara și Ismail-Mihai Viteazul (tot centru). De asemenea este interzis pe alte câteva zeci de străzi centrale din toate sectoarele capitalei (Alba Iulia, Calea Ieșilor, Ion Creangă, Dacia, Traian, Cuza-Vodă, Alecu Russo, Mircea cel Bătrân, Moscova, Kiev etc). Adică oficial nicio gheretă, tonetă, rulotă, tarabă etc. nu are voie să activeze pe toate aceste străzi încă din 2017, însă în realitate sunt peste 1 000 de puncte de comerț care activează fără niciun stres. Mai mult ca atât, din 2017 până azi au mai apărut și multe alte puncte de comerț noi, chiar dacă acestea sunt interzise.
În general cred că să interzici comerțul stradal în aproape tot orașul este o decizie idioată a CMC-ului. Pe lângă aceste restricții, sunt și altele multe. De exemplu, punctele de comerț ambulant stradal nu au voie să fie amplasate la mai puțin de 250 de metri de magazine, la mai puțin de șase metri de carosabil, la mai puțin de 20 de metri de stațiile transportului public etc.
Toate aceste restricții ar însemna că dacă s-ar respecta legea, nu am mai avea practic de unde cumpăra pe stradă covrigi, plăcinte, apă, cafea, ziare etc. Chișinăul ar fi singura capitală din lume fără comerț ambulant stradal.
În realitate, mi se crează impresia că la acest regulament face referință doar agenților economici care nu dau șpagă la pretură.

Pretura Râșcani
Am decis să tot încerc să primesc un loc în zonele permise de regulament… totuși am investit bani în utilaje, timp în construcția tricicletei, nu pot să las așa… Așa că am depus o cerere pentru a primi schema de amplasare pe o stradă de lângă Parcul Memorial (Afgan). Acolo în apropiere (chiar în parc apropo) activează o gheretă Lavazza și alte două mașini parcate pe trotuar care vând cafea. Oamenii care se plimbă în acel parc de acolo își cumpără băuturile calde. Astăzi mi-a venit în poștă răspunsul de la pretură. În el scrie că cererea mea este refuzată din cauza că locul solicitat de mine se află la o distanță mai mică de 50 de metri de două cafenele și un restaurant, iar regulamentul interzice asta. Interzice mie, nu și gheretei Lavazza și celor două mașini parcate pe trotuar.

Pretura Buiucani.
Aici am depus o cerere pentru a primi un loc pe o stradă din apropierea MOLDEXPO și Valea Morilor, chiar la intrarea în parc. Acolo mai activează alte vreo patru puncte de comerț ambulant stradal. Când am depus cererea la pretură, m-am întâlnit întâmplător pe coridor cu pretorul Vadim Brînzaniuc. El m-a întrebat cu ce întrebare am venit și eu i-am povestit despre intenția mea. Dumnealui m-a asigurat că se va implica personal în asta și va veni cu un răspuns rapid. A trecut aproape o lună de atunci, însă răspuns așa și n-am primit, deși termenul maxim este de 15 zile.

Târgul de Crăciun.
După atâtea eșecuri, speram că până ce se fac eventual schimbări la acest regulament sau până ajungem iar în perioada estivală în care se poate de comercializat în parcuri, voi putea participa la Târgul de Crăciun organizat în centrul Chișinăului. Deși sunt plecat în Anglia la muncă aproape de trei săptămâni, urmăream site-ul camerei de comerț zilnic pentru a fi la curent cum să aplic pentru acest târg. Ei au dat la dispoziție patru-cinci zile pentru agenții economici ca să depună cererile, însă depunerea cererilor se face doar în persoană la sediul Camerei de Comerț și nu online. Fizic nu reușeam în aceste câteva zile să-mi schimb planurile, să schimb biletele de avion pentru a putea veni la Chișinău să depun cererea. Așa nu se face. În rezultat, vom avea la Târgul de Crăciun agenți economici care au relații apropiate cu conducerea primăriei și care erau pregătiți să participe.

Și acum, întrebarea: Cum să-i întorci acasă pe moldovenii tineri plecați peste hotare sau cum să-i ții pe ăștia de aici să nu plece când autoritățile pur și simplu pun o pernă peste cap celor care vor să-și facă o afacere mică aici acasă? Sau poate doar eu am așa ghinion. Nu știu”.