Acum doi ani, Andreea Surugiu se muta, împreună cu familia sa, în Germania, în orașul vestic Mülheim an der Ruhr. Mutarea i-a schimbat cursul vieții și o provoacă în continuare să îmbrățișeze schimbări, la câteva mii de kilometri distanță de prietenii și stilul de viață de acasă, de orele de la Gheorghe Asachi și lecțiile de după școală de la Alianța Franceză. În acest articol vă povestim despre Andreea pentru că, o lună în urmă, tânăra s-a clasat pe locul III pe țară la un concurs de limbi străine, fiind prima elevă din Gymnasium Broich, școala unde își face studiile, care ajunge la o astfel de performanță. Vă mai povestim despre Andreea pentru că, în afara orelor de la școală, merge voluntar la cursuri universitare, care, spune ea, o pregătesc pentru etapa universitară, unde va studia, probabil, medicină sau drept.

Așa cum sunt toate miturile, și cele despre faptul că germanii sunt reci este departe de adevăr, ne-a povestit Andreea. Studenții străini nu sunt o noutate pentru școlile germane, iar Andreea a fost binevenită la Gymnasium Broich, acolo unde anul acesta a început să învețe în clasa a 10-a.

Anul trecut, în clasa a 9-a, a rugat directoarea liceului să primească cursuri mai avansate de matematică, întrucât i se părea prea ușor materialul de a 9-a. Administrația liceului i-a permis prin urmare să urmeze cursurile de clasa a 11-a. Asta e și una dintre diferențele pe care Andreea le-a văzut între sistemele de învățământ moldovenesc și german. „Învățăm despre aceleași lucruri, doar că la niveluri diferite. Aici temele generale se tratează mai superficial; este normal să nu mă adâncesc în sinus și cosinus dacă am o direcție artistică și dacă vreau să-i dedic celei din urmă mai mult timp, de exemplu. De asta și sunt multe oportunități pentru cei care vor să se dezvolte specific în anumite domenii. La noi, pe de altă parte, maximum pe care îl poți atinge la școală este să cunoști 100 % materialul de cultură generală predat.”

Andreea povestește că o astfel de experiență îți poate schimba cursul vieții la 180 de grade. „E o provocare care îți testează limitele. Eu acum încerc să înțeleg dacă personalitatea mea e destul de puternică să reziste schimbărilor pe care le înfrunt, fără prietenii sau stilul de viață cu care mă obișnuisem, dacă pot să mă afirm în acest mediu nou. Dacă reușesc sau nu, în ambele cazuri asta o să mă marcheze.”

Programul flexibil de la școală îi oferă posibilitatea să facă pași mici deja spre cariera pe care vrea să urmeze. Încă nu a decis dacă va studia medicină sau avocatură la universitate, însă a decis să meargă la câteva cursuri universitare pentru a înțelege mai bine dacă se identifică cu domeniile alese. Astfel, anul trecut a studiat adițional matematică și chimie, iar anul ăsta și-a luat cursuri de chimie organică, biologie umană și literatură franceză.

Locul III pe țară, la un concurs de limbi străine

Câteva luni în urmă, Andreea a decis să-și scoată franceza și engleza de la prăfuit și să se înscrie la un concurs de limbi străine, care a avut loc în mai multe etape și la care s-au înscris peste 2 000 de elevi din Germania. La prima etapă, Andreea s-a filmat într-un video în care a prezentat, în franceză, ideile și tezele lui René Descartes. Tot la această etapă, a scris și un test structurat după modelul celor internaționale de certificare. În primăvară, Andreea afla că s-a clasat pe locul I pe Bundesland, o performanță unică pentru școala pe care a reprezentat-o. Prin urmare, a fost invitată să participe la etapa națională care a avut loc în septembrie.

Andreea a decis între timp să meargă la un schimb de experiență organizat de Rotary Club într-un orășel francez, acolo unde a avut șansa să se pregătească mai bine pentru ultima etapă a concursului. Finala s-a desfășurat timp de trei zile și a constat din patru probe:

# o dezbatere pe o temă spontană;

# o dezbatere în engleză pe tezele dezvoltate în cartea „Into the Wild”. „Am analizat din punct de vedere psihologic motivele care l-au determinat pe protagonist să meargă în pădure, iar ideea mea a pornit de la faptul că acesta ar fi fost influențat de cărțile pe care obișnuia să le citească.”;

# un eseu în franceză despre limba persiană, în baza discursului unei invitate la eveniment;

# împreună cu ceilalți participanți, au pus în scenă o piesă de teatru improvizată.

„La noi, concursurile îți consolidează ego-ul; acolo, totul se petrece în echipă”

Andreea spune că unul dintre lucrurile pe care a trebuit să le învețe de când a devenit elevă în Germania a fost să lucreze în echipă. „La noi, de obicei, concursurile se bazează pe ego, eu particip contra celorlalți. Eu am participat pentru prima dată la un concurs care se desfășoară în echipă, iar această atitudine se reflectă și în alte sfere ale vieții. La început, am fost un pic uimită, pentru că nu înțelegeam cum ar trebui să lucrez în echipă cu ceilalți și în același timp să concurez cu ei. Dar am înțeles ulterior că noi, ca indivizi, nu am putea face nimic de sine stătător în societate. Avem nevoie de relațiile și interacțiunea cu ceilalți. În cadrul concursului, spre exemplu, nu aveam cum să facem dezbateri individuale, dar le-am făcut în echipă, or doar așa ajungem să creăm idei împreună.”

Același stil de lucru Andreea l-a întâlnit și la școală. „La școală, facem foarte multe prezentări Power Point, dar nu le facem singuri, mereu lucrăm în echipe. La început nu știam cum să fac asta, având deprinderi de acasă să lucrez singură. Dar am învățat și este mult mai ușor așa. La noi, lucrul în echipă e un fel de concurență, cine domină și cine ia cele mai multe decizii. Asta nu e corect, eu fac un pas spre tine pentru a alege culoarea prezentării împreună, de exemplu. Dacă alegerile noastre sunt două culori complementare, atunci hai să o alegem pe cea de mijloc.”

Cum ți-ai dori să fie Chișinăul așa încât să vrei să trăiești aici?

Am întrebat-o pe Andreea cum vede Moldova de peste hotare, și în special Chișinăul, în comparație cu orașul în care locuiește acum. Andreea ne-a spus că și-ar dori un Chișinău cu o infrastructură dezvoltată, întrucât de asta depind și obiceiurile sociale pe care le deprind tinerii, care ulterior se reflectă în mentalitatea și stilul lor de viață. „Pentru tineri e foarte importantă viața socială. La noi, viața socială de multe ori se rezumă la ieșitul în cafenele. De aici și faptul că avem o perspectivă îngustă atunci când e vorba de ce putem să facem cu timpul nostru liber. Aici obișnuiesc să-mi petrec timpul liber activ, spre exemplu, să mă plimb în oraș cu trotineta electrică. La noi, pe de altă parte, este greu câteodată chiar și să faci o plimbare pe jos, nemaivorbind de biciclete sau alte mijloace de transport.

Andreea spune că prietenii de acolo sunt interesați de evenimentele care se petrec la Chișinău, iar ea încearcă să le povestească și, în același timp, să mai dezmintă stereotipurile pe care le au străinii față de estici. „Le-am pus să asculte Carla’s Dreams. Le-a plăcut beatul.”

„Învăț să fiu mai independentă”

Schimbarea mediului de trai, a școlii, dar și a anturajului o învață să deprindă noi obiceiuri. „Aici, eu învăț mai mult de sine stătător, învăț complet în altă direcție decât ce se face la școală, pentru că eu am timp pentru asta. Eu mă dezvolt mult mai rapid pe direcția care îmi trebuie, parcă sunt mai organizată, nu mai sunt așa de dependentă de orarul de la școală. În Moldova nu aveam timp pentru altceva decât teme. Acum sunt foarte independentă. Mai ușor înțeleg cum să-mi organizez timpul, iar asta simt că mă pregătește pentru următorul nivel care este universitatea.

Totuși, tinerei îi este dor de viața interesantă de acasă, de prieteni și de profesorii de la „Asachi”, cărora le este foarte recunoscătoare pentru calitatea studiilor și dedicația cu care își fac meseria. „Deseori stau la lecții și mă gândesc la profesorii de acasă, îi compar în metode de predare și îmi este dor de lecțiile cu ei.”