Pentru Republica Moldova, implementarea principiilor de comunicare strategică ar presupune dezvoltarea și sincronizarea mesajelor și faptelor, coordonarea acțiunilor instituțiilor naționale în formarea unei coeziuni în sectorul Securității și Apărării Naționale, ținând cont de riscurile și amenințările actuale, dezvoltarea strategiilor, programelor și a activităților ce vizează în mod direct comunicarea și angajarea publicului țintă. Rezultatul unei comunicări strategice eficiente va contribui esențial la reformarea sectorului de securitate și apărare, legitimitatea politicilor și acțiunilor implementate.
Acestea sunt concluziile principale a notei analitice elaborată de Elena Mârzac, directoarea Centrului de Informare şi Documentare privind NATO din Moldova, în cadrul proiectului „Tineri pentru NATO – 70 de Ani de Pace și Securitate în Europa”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).
Potrivit autoarei notei analitice, comunicarea și explicarea scopului activităților și deciziilor luate este obligația guvernelor democratice pentru a obține competența și credibilitatea în stabilirea legitimității importanței deciziilor de lungă durată, precum și depășirea obstacolelor în procesul reformării.
Comunicarea strategică dezvoltată de către autoritățile Republicii Moldova ar trebui să fie văzută ca o componentă inerentă a strategiei de guvernare. Pentru a-și îndeplini rolul, StratCom trebuie să se bazeze pe un proces bine structurat care reflectă specificul Moldovei și construiește o legătură eficientă și durabilă („moduri”) între obiectivele de comunicare („rezultate”) și capabilitățile de comunicare („mijloace”).
Pentru instituționalizarea și aplicarea principiilor de comunicare strategică este necesară o abordare la nivel național, prin crearea procesului și mentalității comune de coordonare a activităților și mesajelor. Însă trebuie avute în vedere dificultățile generate de stabilirea autorității care sa direcţioneaze și să gestioneze comunicarea strategică, în situația în care atribuțiile președintelui şi ale premierului pe zona politicii externe şi a securității sunt adesea recurente, iar pozițiile acestora sunt uneori divergente. Cel mai important și greu este de a identifica instituția coordonatoare. Luând în calcul că fiecare țară sau instituție își are specificul său nu putem vorbi despre existența unei formule de „cel mai bun model” pentru organizarea StratCom.
Luând în considerație cele expuse mai sus, autoarea notei analitice recomandă instituționalizarea comunicării și promovarea culturii de comunicare strategică în sectorul de apărare și securitate.
Întreaga notă analitică o găsiți AICI!
Nota analitică a fost realizat în cadrul proiectului ,,Tineri pentru NATO – 70 de Ani de Pace și Securitate în Europa’’. Proiectul este implementat de către Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în parteneriat cu Centrul de Informare și Documentare privind NATO din Republica Moldova și portalul Diez.md, cu suportul Diviziunii pentru Diplomație Publică a NATO.
