Olga Lucovnicova este o tânără regizoare din Republica Moldova, care studiază la Universitatea „Színház- és filmművészeti egyetem” din Budapesta. Deși este în Ungaria, nu uită de țara natală și poate vorbi „ore în șir despre moldovenii de la capătul lumii”.

Mai mult, Olga abordează problemele moldovenilor plecați peste hotare în filme documentare. În acest an, Olga va participa, pentru a patra oară, la Festivalul Internațional de Film Documentar CRONOGRAF cu documentarul „It’s not the end”. Filmul prezintă povestea unei moldovence, „plecată la capătul pământului doar cu o valiză”, care a fost diagnosticată cu cancer, dar care a reușit să învingă boala.

Documentarul va fi proiectat la secțiunea „Cu ochii pe Moldova”, în cadrul FIFD CRONOGRAF 2019, care se va desfășura în perioada 22-28 mai 2019.

Fiind în Portugalia, departe de Moldova, ai decis să realizezi un film despre Moldova. Cum ai ajuns în Portugalia și de ce ai hotărât să faci film acolo?

În prezent, studiez regia filmului documentar în cadrul programului „DocNomads – Erasmus Mundus Joint Master Degree”, care cuprinde studiile în trei țări diferite, prima fiind Portugalia. Din prima zi am început să lucrez asupra unui proiect fotografic despre diaspora Moldovei. Astfel, am cunoscut mulți conaționali și subiecte demne de film documentar. Probabil, pot vorbi ore în șir despre „moldovenii de la capătul lumii”…

„It’s not the end”. Despre ce este filmul cu care vei concura la FIFD #CRONOGRAF2019, secțiunea „Cu ochii pe Moldova”?

Filmul este despre puterea spiritului moldovenesc.

Mai exact, „Nu este sfârșitul” la ce? Sau ce continuare urmează?

În filmele de ficțiune este des abordată tema eroului care își trăiește viața incorect, iar apoi se întâmplă un accident, el ajunge pe lumea cealaltă, lui i se mai dă o șansă, astfel este determinat să-și schimbe viața. Asta și reprezintă [ne]sfârșitul. Restul… „To Be Continued…”, la CRONOGRAF, pe 24 mai, ora 16:30.

Cine sunt eroii principali? Ce istorie a stat la baza documentarului?

Protagonista filmului este Elena Iabanji. Ea a plecat la capătul pământului doar cu o valiză. Acolo, a ajuns să-și spună „Ai trăit degeaba!”, după ce a fost diagnosticată cu cancer și a crezut că mai are doar două săptămâni de viață. A greșit și a reușit să învingă boala. Filmul dezvăluie viața Elenei după cancer și unde a adus-o dorința de a trăi.

Olga 2

Bănuiesc că ai urmărit filmele de la secțiunea „Cu ochii pe Moldova”, care au câștigat la edițiile anterioare. Cu ce vrei să impresionezi juriul, publicul din acest an?

Scopul meu este să povestesc istoria Elenei și cel mai important premiu pentru mine sunt emoțiile și gândurile cu care vor ieși oamenii din cinematograf după vizionare.

Ce emoții trăiești, știind că vii acasă să prezinți un film despre țara ta, un film realizat departe de casă?

Aceasta devine deja o tradiție. În 2014 la festival am adus filmul „O crenguță de scoruș”, realizat în Rusia. Anul trecut, în cadrul „Serilor de CRONOGRAF”, am prezentat filmul „Valurile Pustiului”, realizat în Letonia, despre soarta poeziei „În Limba Ta”. Mă bucur că am posibilitatea să povestesc publicului local istoriile care m-au sensibilizat.

Olga 3

Cât de greu este să faci un film fiind în afara țării? Ce dificultăți ai întâlnit?

Am realizat filmul în cadrul programului de studii, astfel am avut suport tehnic acordat de Universitate. Totodată,  Elena este un protagonist la care poți visa, din prima zi mi-a spus „tu știi ce faci…”, astfel mi-a dat frâu liber creației.

Dacă ar fi să compari cinematografia din Moldova cu cea din Portugalia, care ar fi cele mai mari diferențe descoperite?

În Portugalia am descoperit că poți face film de ficțiune fără actori profesioniști, decor și studiou de filmare, utilizând tehnicile de creare a filmului documentar. Statul portughez nu prea învestește în cinematografie, așa că mai toate filmele sunt în stilul lui Cassavetes, filmate acasă cu rude și prieteni. Cu toate că în Moldova, cinematografia n-a fost finanțată de stat mult timp, avem o moștenire cinematografică bogată, care corespunde canoanelor clasice.

Ce regizori de acasă te inspiră?

Cel mai mult mă inspiră Vlad Druc, profesorul meu. De fiecare data când editez un film, mă gândesc ce-ar spune el, ce sugestii mi-ar da. El a creat catedra Multimedia în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, astfel a dat un nou început cinematografiei locale.

#CRONOGRAF. Ce semnificație are pentru tine acest Festival Internațional de Film Documentar?

Semnificația acestui cuvânt, pentru mine personal, se schimbă în fiecare an. Este deja a IV-a ediție la care particip. Dacă la început era „Wow, filmul meu pe marele ecran”, acum este o șansă unică de a aborda teme importante.

olgaposter

Te rog să descrii #CRONOGRAF într-o frază.

#CRONOGRAF – este cea mai important platformă de dialog dintre regizori și spectatorii din Moldova, iar pentru public este o ușă sinceră și autentică spre adevăruri din toată lumea.

***

#CRONOGRAF 2019 va avea loc în perioada 22-28 mai 2019. Documentarele vor fi proiectate la cinematograful ODEON din Chișinău, zilnic, începând cu ora 15:00.

Urmăriți evenimentul pe Facebook.

FIFD CRONOGRAF, cel mai mare eveniment cinematografic din țară și unul de reper în circuitul festivalurilor din Europa de Est, este organizat din 2001 de către OWH Studio.

CRONOGRAF te așteaptă în fața ecranului, unde realitatea devine artă.