La auzul acestor cuvinte de multe ori ne amintim de copilărie. I-am auzit de atâtea ori pe părinții noști, pe bunei spunându-le, încât atunci când le folosim avem impresia că suntem acasă. Unele dintre ele au devenit arhaisme, altele sunt regionalisme, totuși, ele merită rostite și păstrate în timp.
#1. hrincă – bucată mare de mămăligă, tăiată cu ața. Poate fi folosit și în alte contexte, de exemplu o hrincă de pâine, de pepene verde sau galben.
#2. leoarcă – vin de proastă calitate, rău la gust. De asemenea, cuvântul se mai utilizează atunci când cineva sau ceva este ud. De exemplu: am mers prin ploaie și sunt ud leoarcă.
#3. a hâțâna – a legăna un copil, a-l mișca dintr-o parte în alta sau a scutura, zgâlțâi pe cineva cu forță.
#4. barabule – cartofi, de obicei de calitate proastă, care sunt folosiți pentru a hrăni animalele.
#5. nandrălău – tânăr înalt, voinic, vlăjgan.
#6. toloacă – ogor liber, fără nicio cultură, lăsat așa o vreme pentru a se reface după mai mulți ani de folosire intensă.
