În cadrul Festivalului „Cronograf” are loc o proiecție specială în afara competiției, dedicată drepturilor și abilitării femeilor. Anul acesta au fost prezentate două filme, unul din ele fiind documentarul de scurt-metraj „Uncat”. Pelicula, semnată de regizoarele Emmanuela Zuccala și Simona Ghizzoni, redă istoria femeilor din trei țări africane: Somalia, Kenya și Etiopia, ale căror tranziție de la copilărie la maturitate este marcată de sângele mutilării genitale.
Eu mă tund singură. Mie îmi place să-mi tai părul singură, cred că mai tare chiar decât eroinei Summer din „500 Days of Summer”. Pe lângă senzația de a tăia ceva fără a simți pic de durere și posibilitatea unei schimbări radicale în doar câteva secunde, mai e și altceva. Îmi dă senzația de control, eu tai din mine, pentru că așa vreau eu acum.
Deja al doilea an la rând, în cadrul Festivalului de Film Documentar „Cronograf”, are loc o proiecție specială, în afara competiției, dedicată drepturilor și abilitării femeilor. Anul acesta, cu susținerea UN Moldova, au fost prezentate două filme, care tratează tema tradițiilor de care femeile sunt dependente în țara lor de origine, care le limitează accesul la libertate, la drepturi și pot fi chiar o amenințare pentru viața acestora, cum ar fi căsătoriile forțate sau mutilările genitale și fizice. Filmele prezintă, de asemenea, lupta care se duce în aceste comunități pentru a depăși tradițiile nocive. Una din pelicule este un documentar de scurt-metraj, intitulat „Uncut”.
Sună frumos, așa-i? Te duce deodată cu gândul la cinematografie și regizorii care strigă clar și răspicat – Cut!
Doar că filmul e despre altceva.
Pentru 200 de milioane de femei din lume, tranziția de la copilărie la maturitate este marcată de sângele mutilării genitale. Regizoarele Emmanuela Zuccala și Simona Ghizzoni ne prezintă cum în trei țări africane: Somalia, Kenya și Etiopia, femeile se unesc pentru a eradica această practică violentă.
În următoarele rânduri voi folosi acronimul FGM (Female Genital Mutilation) nu atât pentru a ușura citirea acestui text, cât pentru a evidenția că e vorba de mutilare, or de multe ori este folosit termenul circumcizie. Pare un fleac, dar sunt oameni care luptă pentru cuvinte: bolnav în loc de alcoolic, genocid în loc de tragedie sau mutilare în loc de circumcizie. Mai mult, după un șir de dezbateri de-a lungul timpului, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) a declarat termenul de FGM drept cel mai potrivit în acest caz.
Organizația Mondială a Sănătății clasifică FGM în patru tipuri:
Sunnah – îndepărtarea prepuțului și a unei părți din clitoris. Este singura operațiune de acest fel care poate fi asemănată din punct de vedere medical cu circumcizia.
Clitoridectomia – implică excizarea clitorisului și de multe ori a labiilor minore.
Infibularea sau circumcizia faraonică – este unul dintre cele mai severe tipuri de excizie constând din excizia clitorisului, labiilor mici și părților interne ale labiilor mari urmând apoi ca acele două părți laterale ale vulvei să fie cusute, până ce se cicatrizează. Este lăsat un orificiu foarte mic pentru a se permite scurgerea urinei sau a sângelui menstrual.
Introcizia
Pentru publicul care nu era prea familiarizat cu existența acestor practici, tradiții, probabil filmul a avut un impact destul de puternic. Timp de douăzeci de minute sunt prezentate prin imagini video și fotografie istoriile personale ale femeilor care au fost supuse la FGM. De asemenea, este prezentată și poziția, activitatea a câteva femei din Kenya, Etiopia și Somaliland, care au decis să lupte pentru drepturile lor și să eradice această practică.
Filmul este scurt, iar ca spectator îl percepi ca fiind și mai scurt, anume pentru că e sincer, direct, dur și tăios. Sunt prezentate istoriile femeilor care au fost supuse practicii de FGM (în special tipul III, infibularea sau circumcizia faraonică), femei care sunt gata să fie stigmatizate de către rude, vecini, dar nu vor permite ca fiicele lor să treacă prin aceeași experiență, femei care au practicat zeci de ani această „profesie” și acum regretă, își recunosc ignoranța, dar mai ales femei care luptă împotriva acestei tradiții.
Una din ele este Edna Adan Ismail în vârstă de 79 de ani, moașă și ex ministră de Externe și delegată a ONU. Ea a fost prima femeie din Somalia care, în 1970, a avut curajul să declare public că această tradiție trebuie eradicată. Cu resursele proprii, aceasta a deschis un spital în Hargeisa, în care copiii, femeile care suferă consecințele acestei practici de FGM pot primi un tratament corespunzător. De 40 de ani ea luptă cu abolirea totală a acestei tradiții.
Eroinele documentarului povestesc aceeași istorie, cu mici diferențe în detalii: au fost duse de mama într-un loc ferit, o femeie cu lama le-a tăiat clitorisul, labii mici și părțile interne ale labiilor mari. Apoi au fost cusute cu spini de agavă și lăsate să sângereze. Fără anestezie, fără „dezinfectarea ustensilelor” și fără dreptul de a se împotrivi. Apoi picioarele le-au fost legate pentru aproximativ o lună.
La primul act sexual, vaginul este tăiat cu un cuțit, apoi încă o dată când femeia naște, apoi este din nou cusut și așa mai departe.
Consecințele negative ale FGM sunt multiple. Complicațiile medicale pe termen lung sunt inerente, la fel ca și cele psihologice. Efectele imediate se pot concretiza în dureri extreme, șoc, infecții, septicemie, hemoragii masive, retenții urinare, leziuni ale organelor operate care pot duce chiar la moarte. Efectele pe termen lung pot duce la apariția de chisturi în urma infibulării, infertilitate sau disfuncții sexuale. Efectele psihologice sunt și mai complexe, fiind resimțite pe parcursul întregii vieți.
Cei care practică și susțin această tradiție sunt convinși că în acest mod pot stăpâni sexualitatea fiicelor și le pot asigura un soi de „virginitate supremă”. De cele mai multe ori, fetele care nu au fost supuse acestei practici sunt considerate desfrânate, sunt stigmatizate și au puține șanse de a se căsători.
Cu toate acestea, datorită implicării activiștilor în domeniu și a educației tot mai multe persoane renunță la această practică. Mai mult, află că, de fapt, religia, în cazul dat islamul, nu are nicio legătură cu această tradiție. În Coran nu scrie nimic despre această practică.
La etapa actuală, în 18 țări din Africa este interzisă prin lege practicarea FGM. Cu toate acestea, mulți continuă să practice pe ascuns.
În prezent, o nouă provocare o constituie lupta cu aplicarea acestei practici în țările europene. În ultimii ani, mai mulți medici din Europa și SUA au fost acuzați că au executat această procedură în secret, la rugămintea a numeroși emigranți stabiliți în țările respective.
Pe fundalul acestor orori, unele discuții despre feminism par absurde. Pare oarecum prostesc să cenzurezi niște glume cu tentă sexistă când undeva o copilă este tăiată cu lama și cusută cu spini. Doar că istoria uneori e plină de sarcasm și ne amintește că poate exista o pantă atât de lină, ușoară de la o glumă, suprimarea unui protest la o crimă împotriva umanității.
Recent, compania Hulu, care se ocupă cu distribuirea și producția de filme, a lansat un serial bazat pe romanul distopic „Povestea unei servitoare”, de Margaret Atwood. În unul din episoade, o eroină lesbiană este supusă unei mutilări a organului sexual, ca pedeapsă și măsură de prevenire a comportamentului inadecvat al acesteia. Da, este o distopie, dar pe alocuri arată atât de real, încât apare o senzație de disconfort. Undeva, ceva pare familiar.
cadru din serialul „Povestea unei servitoare”
Conform datelor publicate de UNICEF, în 2016, 200 de milioane de femei au fost supuse la FGM.
Tăiatul părului de una singură îți dă senzația de control, control asupra propriului corp. Se mai spune și că urma unor amintiri dispare odată cu capetele despicate.
Femeile al căror corp a fost mutilat fără acordul lor își poartă aceste amintiri pentru totdeauna.
Cineva sărută buzele acolo unde ele nu-s?! Ce simte o femeie când îi sunt sărutate cicatricele?
Multe din ele nu vor simți nimic, însă nu toate buzele le-au fost cusute.
Femeile vorbesc.
