Aflat într-o deplasare în raionul Șoldănești, Ministrul Mediului Valeriu Munteanu a vizitat rămășițele unei foste unități militare sovietice, ascunse în pădurea de lângă satul Olișcani. Nedumerirea ce persistă este neadecvatul aflării în gestiunea Agenției Moldsilva, subordonată Ministerului Mediului, a unei moșteniri militare, care, poate fi considerată o fantomă a epocii, de fapt fiind un gunoi de proporții în inima pădurii de lângă localitatea din apropiere.
Potrivit lui Valeriu Munteanu, Agenția Moldsilva, subordonată Ministerului Mediului a moștenit de la Ministerul Apărării fostul obiectiv militar secret 11080 „Olișcani”, Șoldănești, cu „pădure aferentă” de 196 hectare. „Istoria a făcut ca Agenția Moldsilva, pe timpul lui „Roșu Împărat”, prin 2004, să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu un SRL din Ialoveni, ce se ocupa „cu vânzarea-cumpărarea coarnelor și copitelor”, înstrăinându-le aceste obiective pentru suma modică de 220 mii lei. Chiar și în aceste condiții, beneficiarii de la Ialoveni, nu au reușit timp de câțiva ani buni decât să demoleze clădirile administrative și cazarma, iar bunker-rile au fost decât „zgâriate” un pic, opera de demolare a fost prea complicată pentru SRL cu pricina, altfel putem constata că partea cea mai spectaculoasă a „fosilei” militare este aproape intactă. Acum Moldsilva se tot judecă (pentru întoarcerea în proprietatea statului a acestui obiectiv, sau mai exact ce a rămas) de câțiva ani cu cei de la Ialoveni, sau mai exact cu un succesor al acestora, care a obținut prin succesiune acest contract, desigur cu blagoslovirea administrației de atunci a Moldsilva. Cred că acest obiectiv trebuie păstrat în proprietatea statului (și voi depune toată diligența în acest scop) și transformat în muzeu al ocupației sovietice. Va fi cu siguranță un obiectiv inedit și extrem de atractiv pentru turiștii din Republica Moldova dar și din afara statului nostru, excursia subterană poate dura și câteva ore, având în vedere capacitatea comunicantă a cazematelor cu alte obiective aferente”, susține Munteanu.
Ministrul Mediului declară că și-ar dori să contribui la scrierea textelor de prezentare pentru ghizi. „Să le spunem tuturor, că în timp ce URSS cheltuia fără noimă miliarde de ruble pentru astfel de obiective militare (într-o luptă imaginară cu SUA), oamenii din Republica Moldova și în mod implicit cei din Șoldănești nu aveau apă la robinet, sisteme de canalizare, drumuri asfaltate, telefon sau sisteme de colectare a deșeurilor, adaugă ministrul.
În pădurea din apropierea satului Olişcani, Șoldănești, în perioada anilor 80 ale secolului trecut, mișuna un adevărat şantier unional. Strict secret. Pe întinderea forestieră se edifica un produs al armatei sovietice. Este vorba de o bază militară care urma să devină unul dintre cele mai mari obiecte secrete din fosta Uniune Sovietică. Aici se intenţiona construcţia unui buncăr fortificat cu plăci de beton şi alte multe materiale de construcţii subterane.
Două buncăre ruginite, parțial inundate, mai amintesc că pe cele circa 20 ha de pădure trebuia să funcţioneze o bază militară. Potrivit specialștilor militari, buncărele reprezintă un bloc cu două cilindre, fiecare cu diametrul de 32 de metri şi adâncimea de 60 de metri (13 nivele în sol). Structura spațiului intern al primului buncăr este divizat în multe odăi cu multiple uşi şi găuri de diferite mărimi şi forme. Unica legătură dintre nivele sunt ţevile de formă pătrată care ar fi fost pentru firele de telecomunicaţie. Printr-un capac de beton de circa 1,5 m grosime ies numeroase ţevi cilindrice şi pătrate. Pare a fi un sistem de ventilare. Asta e singura legătură cu exteriorul. Nicio trapă, nicio uşă, doar în malurile gropii, sunt două tuneluri din fier, învelite într-un strat de beton de 1 m grosime. După ce înaintează vreo 10 m înainte, ambele se ramifică în direcţii opuse, formând un «T». Posibil, tunelurile urmau să devină singurele căi de acces în interiorul buncărului.
Aparent, ambele buncăre sunt în formă de cerc, acestea fiind învelite cu mai multe straturi de beton. În sine, însă, construcţiile tainice au forma pătrata. Sistemul construcției atât de ingenios dă de bănuit că această unitate militară din inima pădurii de la Olișcani avea o destinație specială, mai degrabă un punct de comandă al Statului-Major.
Conform strategiei militare, de aici din pădurile Olişcaniului Statul Major din punctul de telecomunicații subteran, fortificat și tehnic dotat, în caz de război urma să coordoneze acţiunile militare cu cei de la Moscova. Deşi au fost cheltuite sume enorme pentru construirea acestei Baze Militare, odată cu prăbușirea URSS, lucrările şi activitatea unităţii s-au stopat.
După «perestroika» lui M. Gorbaciov, unitatea militară a fost abandonată chiar în primii ani de independența. Imediat ce trupele sovietice în 1991 s-au retras, prin decret prezidenţial, tot armamentul, muniţiile, tehnica militară, bazele militare şi celelalte bunuri care aparţineau unităţilor militare ale armatei sovietice dislocate pe teritoriul republicii au fost declarate patrimoniu naţional. Respectiv, acestea, inclusiv baza de la Olişcani, au trecut în gestiunea Armatei Naţionale, aflată în proces de formare. Deși în acel moment baza era aproape gata, în anii ’90 s-au ars toate actele, au încetat lucrările, iar soldații au plecat de-acolo. Orășelul militar și oficiile au fost abandonate, iar câteva etaje ale celor două buncăre au fost inundate. „Au plecat rușii și au luat cu ei toată informația. Era un mare secret acolo”, spun locuitorii din Olișcani. Se vehiculează cum că buncărul conservat a fost îngheţat după retragerea armatei sovietice. Faptul dat dovedeşte că buncările erau nişte construcţii secrete. Dacă astăzi accesul către această zonă este liber, pe vremuri, pentru a ajunge la buncăr era nevoie de trecut peste garduri din sârmă ghimpată și mai multe filtre sofisticate.
În prezent, ceea ce urma să devină «mândria» armatei sovietice în teritoriul Moldovei, arată jalnic. Din toate construcţiile de pe timpuri, au rămas doar scheletul celor două blocuri administrative şi a clădirii pentru spaţiul locativ și buncherele propriu-zice încătușate în beton. Acum locul s-a împădurit dea binelea, se mai ițesc din buruiene și copaci un labirint de drumuri cu dale din beton, numeroase şanţuri, mai zac plăci de beton, pietroaie şi multe canale. Militarii susţin că în puţin timp apa subterană va inunda completamente buncărul. Pentru a evita acest lucru, pe timpuri, la suprafaţa buncărilor, au fost montate camere frigorifice speciale pentru a îngheţa solul din preajama, astfel încât apa nu putea pătrunde în perimetrul buncărelor. Actualmente, din toate acestea au ramas doar ţevile care încă nu au fost demontate.
Ministerul MediuuUn cunoscător al istoriei militare, afirmă că inundarea buncărelor a fost intenționată. „S-a creat un grup de comandă. S-a retras armata sovietică, iar buncărul a fost inundat, pentru ca nimeni să nu aibă acces acolo. În aceste condiții, nu se mai putea nimic de făcut. Nici acum nu mai are rost, căci nu s-a păstrat nimic din obiective, doar o parte din construcție. Dacă s-ar fi păstrat edificiul integru, poate că ar fi fost un obiect de interes pentru turism, dar dacă nu s-a avut necesarul și mintea de a-l pune în valoare, a fost distrus. De-altfel și procesele naturale erodează ceea ce a mai rămas”, precizează sursa.
Oamenii din partea locului susțin că unitatea militară, inclusiv blocurile locative, cazarma, cantina şi alte clădiri ar fi fost dotate în întregime cu mobilierul și utilajul necesar pentru activitatea fiecărui component. „Aici, cu acele bunuri putea fi instituit un pansion sau sanatoriu”.
Un blogger ucrainean, pe pagina sa de pe internet scrie că astfel de construcţii pot fi găsite şi în Rusia, Ucraina, Belarus şi Azerbaijan. Pentru construcţia unui obiect analogic în Belorusia au fost cheltuite peste 30 mln. Ruble. La fortificarea Bazei din Olişcani, se presupune ca ar fi fost cheltuită o sumă şi mai mare.
