În urma solicitărilor mai multor cititori #diez, ne-am gândit să începem o serie de materiale în care să explicăm lucruri legale cu care ne putem ciocni în viața de zi cu zi și nu numai. În ajutor ne vine avocatul Sergiu Muntean care ne va explica pe scurt lucrurile.
Contract matrimonial sau fie ce-o fi ?
De obicei, căsătoria se asociază cu sentimente profunde, stare de euforie continuă, planificări ale ceremoniei și în zona noastră geografică nu există cultura responsabilității pentru bunurile agonisite sau cele ce urmează a se agonisi, astfel că de contractele matrimoniale auzim extrem de rar sau chiar deloc. Care sunt avantajele acestora și ce se întâmplă cu bunurile pe care le dobândim după căsătorie în lipsa lor aflăm astăzi din acest articol.
Bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietăţii comune (în devălmășie) și totuși, regimul legal al bunurilor soţilor poate fi oricând modificat de contractul matrimonial.
Sunt proprietate comună bunurile procurate din contul:
a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din:
– activitatea de muncă;
– activitatea de întreprinzător;
– activitatea intelectuală;
b) premiilor, îndemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.);
c) altor mijloace comune.
Proprietate comună, chiar dacă nu a avut job
Dreptul la proprietate comună se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice, chiar dacă bunurile sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi. Sunt proprietate în devălmășie a soţilor bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia.
Unul dintre soţi nu poate, fără acordul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ. Contractul încheiat de unul dintre soţi poate fi declarat nul de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a contractului a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii contractului respectiv.
Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi, la fel lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sunt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire.
Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii cu bunurile sale personale şi cu cota-parte din proprietatea comună, însă soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.
Împărţirea proprietăţii comune a soţilor poate fi făcută atât în timpul căsătoriei, cât şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi, în baza acordului dintre soți sau de către instanța de judecată. Dacă unuia dintre soţi îi sunt transmise bunuri care depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească sau de altă natură.
Contractul matrimonial/ prenupțial
La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.
Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţii deja căsătoriți, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.
Acesta poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment, în timpul căsătoriei. Dacă a fost încheiat până la înregistrarea căsătoriei – intră în vigoare la data înregistrării acesteia. Contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi se autentifică notarial.
Prin contractul matrimonial soţii au o multitudine de opțiuni, cum ar fi: pot modifica regimul legal al proprietăţii comune, contractul matrimonial poate stabili că toate bunurile dobândite de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt proprietate personală a soţului care le-a dobândit, soţii sunt în drept să determine în contractul matrimonial drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă şi modul de participare a fiecăruia la veniturile obţinute de fiecare dintre ei şi la cheltuielile comune, bunurile ce vor fi transmise fiecăruia dintre soţi în caz de partaj (împărțire), precum şi să stabilească alte clauze patrimoniale, inclusiv sancţiuni (amenzi) patrimoniale (pecuniare) pentru soţul vinovat de desfacerea căsătoriei.
Părţile nu sunt în drept să stipuleze în contractul matrimonial clauze care ar afecta dreptul lor de adresare în instanţa judecătorească pentru aranjarea relaţiilor personale dintre ei, inclusiv a drepturilor şi obligaţiilor dintre ei şi copiii lor, care ar limita dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere, care ar leza drepturile şi interesele legitime ale soţilor sau ale unuia dintre ei, precum şi clauze care contravin principiilor şi naturii relaţiilor familiale.
La cererea unuia dintre soţi, instanţa judecătorească poate modifica sau desface contractul matrimonial în modul şi temeiurile prevăzute de legislație. Nu se admite refuzul unilateral de executare a clauzelor contractului matrimonial.
Totodată contractul matrimonial permite părților să determine exact așteptările reciproce și să demonstreze disponibilitatea de a acorda sprijinul său moral și material unul celuilalt, bazându-se pe principiul egalității părților în căsătorie, cu unele mici excepții, desigur.
Text de Sergiu Muntean
