Dispoziția pro-europeană din societate rămâne la un nivel scăzut, în timp ce simpatiile pro-euroasiatice se mențin pe poziții mai puternice. Această tendinţă este demonstrată de recentele sondaje publice, prezentate de către Institutul Republican Internaţional (IRI) şi Institutul de Politici Publice de la Chişinău.
Declinul aspiraţiilor pro-UE se observă îndeosebi dacă e să comparăm actuala pondere a sentimentelor pro-UE (35-40% conform IPP) cu cea existentă în perioada guvernelor considerate non-pro-europene, care a ajuns să depăşească 70%. Prin urmare, vorbim despre o diferenţă de circa 30% între sprijinul pentru UE exprimat în prezent şi cel observat în perioada 2003 – iulie 2009, când ţara era guvernată de Partidul Comuniştilor, transmite IPN.
Exigenţa şi critica oficialilor europeni faţă de guvernarea de la Chişinău s-a intensificat după developarea fraudelor din sistemul bancar (decembrie 2014), reparând parţial breşele în imaginea UE. Activizarea Delegaţiei Uniunii Europene de la Chişinău, în particular prin intermediul intervenţiilor publice ale lui Pirkka Tapiola, a venit să contrabalanseze tendinţele negative, care au afectat atitudinea pro-europeană în rândul moldovenilor.
UE versus Uniunea Euroasiatică în sondaje
În linii generale, ambele sondajele analizate arată că aspiraţiile pro-europene stagnează şi se menţin sub limita de 50% (Vezi Tabelul 1.). Totodată, percepţiile geopolitice ale moldovenilor rămân practic neschimbate, şi mai pozitive, cu privire la Uniunea Economică Euroasiatică (Uniunea Euroasiatică)/Uniunea Vamală.
Fluctuaţia atitudinii publice faţă de integrarea europeană şi UE arată că aceste subiecte sunt într-un proces permanent şi dinamic de dezbatere publică. Menţinerea neschimbată, fie la cote favorabile, a simpatiilor pro-euroasiatice trădează mai degrabă absenţa discuţiilor publice. Parţial, distribuţia opţiunilor geopolitice în rândul cetăţenilor în favoarea Uniunii Euroasiatice şi în defavoarea UE reiese din absolutizarea criticii, justificate sau nefondate, contra UE, venită atât din partea actorilor politici autohtoni, cât şi a celor care parvin din spaţiul politico-mediatic cu centrul de coordonare la Moscova.
Contradicţii între sondaje
Trezeşte anumite nedumeriri faptul că la aproape trei săptămâni distanţă între cele două sondaje, primul (IRI) arată că vectorul european recapătă energie, iar al doilea (IPP), din contra, semnalează un declin. Probabil, creşterea atestată, în luna martie, de sondajul IRI (+5% faţă de octombrie 2015) poate fi explicată prin desfăşurarea celui de-al doilea Consiliul de Asociere Moldova-UE, desfăşurat la Bruxelles (14 martie). Cu această ocazie, guvernarea a încercat să-şi sporească legitimitatea şi să demonstreze publicului că este aproape de ieşirea din izolare externă. Pe de altă parte, UE a demonstrat că ţine pulsul şi că insistă pe condiţionalitate mai mult ca niciodată în relaţia cu Chişinăul. La aceasta se mai adaugă şi vizibilitatea actorilor europeni (în particular a eurodeputaţilor români), care au contribuit parţial la resuscitarea imaginii UE, încă acuzată de multe voci din opoziţia moldovenească că ar susţine un guvern corupt şi oligarhizat.
Este însă neclară descreşterea simpatiilor pro-UE (- 3,4% faţă de noiembrie 2015), evidenţiată de către sondajul IPP, produs în luna aprilie (circa 3 săptămâni distanţă de la sondajul IRI). Din contra, în această perioadă Pirkka Tapiola a avut câteva intervenţii semnificative (Cazul primarului de Taraclia), care au favorizat imaginea UE în ochii cetăţenilor moldoveni şi nu invers. Având în vedere aceste observaţii rezultă că sondajul IRI are o precizie mai mare vizavi de evoluţia percepţiilor publice faţă de UE, decât sondajul IPP. Ambele sondaje însă coincid în identificarea unei popularităţi scăzute a UE, care nu a suferit schimbări majore deşi angajamentele curente ale Bruxelles-ului sunt mai puternice decât anterior (până la semnarea Acordului de Asociere).
Stagnare, regres sau reînnoire a sentimentelor pro-europene?
Rezultatele celor două sondaje creează anumite confuzii în legătură cu evoluţia reală a simpatiilor pro-europene. Dar niciunul dintre acestea, sondajul mai pozitiv (IRI) sau cel mai negativ (IPP), nu greşeşte atunci când constată că UE are o popularitate redusă.
Aceste date mai arată, pe de o parte, că percepţiile pozitive faţă de UE/integrarea europeană au potenţial să crească (sondajul IRI), chiar şi în condiţii nefaste de propagandă anti-europeană de producţie autohtonă sau rusească. Adică reînnoirea aspiraţiilor europene este corigibilă. Iar implicarea actorilor europeni în monitorizarea şi criticarea (in)acţiunilor guvernanţilor joacă un rol pozitiv (printre principalii critici – Pirkka Tapiola, eurodeputaţii Siegfried Mureşan şi Andi Cristea, Comisarul UE Johannes Hahn). La fel, ameliorarea imaginii UE poate să rezulte din faptul că atât Bruxelles-ul, cât şi partidele de la guvernare, au renunţat la eticheta de „guvernare pro-europeană”, folosită pe larg în perioada iulie 2009-2015. Abandonarea acestei practici trebuie să fie ireversibilă. Or, trebuie să se ţină cont de gradul de implementare a angajamentelor faţă de UE, prevăzute în Acordul de Asociere, şi nicidecum nu de intensitatea retoricii pro-europene.
Pe de altă parte, rezultatele sondajului (IPP) păstrează îngrijorările legate de durabilitatea sentimentelor pro-europene. Asta în condiţiile în care vectorul euroasiatic este îmbrăţişat de grupuri numeroase de moldoveni.
De ce sentimentele pro-euroasiatice nu scad?
Sentimentele pro-euroasiatice sunt în vogă, deşi nu există nicio premisă pozitivă pentru acest entuziasm, cu excepţia argumentelor lipsite de substanţă ale principalilor promotori ai Uniunea Euroasiatice în Moldova – Partidul Socialiştilor. Principalul argument folosit de acesta este că vectorul euroasiatic este benefic pentru comerţul exterior, deoarece ar deschide piaţa rusă pentru produsele moldoveneşti. În realitate, toate ţările membre ale Uniunii Vamale sunt în deficit comercial cu Rusia, care cu adevărat beneficiază de Uniunea Euroasiatică (Vezi Tabelul 2). Este cert faptul că, exporturile din Rusia cuprind în mare parte hidrocarburi, prin asta se explică într-o oarecare măsură şi deficitul comercial. Cu toate acestea, formarea unei Uniuni Euroasiatice, iar până la asta prezenţa în Uniunea Vamală, ar fi trebuit să contribuie la echilibrarea comerţului dintre Belarus şi Kazahstan cu Rusia, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Mai mult ca atât, relaţiile bilaterale dintre Rusia şi celelalte ţări din Uniune s-au deteriorat pe parcursul ultimilor ani, cu excepţia Kîrgîzstanului. Faţă de Belarus, autorităţile ruse au aplicat diverse războaie comerciale. Kazahstanul îşi revizuieşte poziţia faţă de limba rusă, dar şi simbolurile tradiţional asociate cu Rusia legate de perioada sovietică, în special după evenimentele din Ucraina. Opinia publică din Armenia este nemulţumită de implicarea Rusiei în scandaluri de corupţie autohtone şi monopolul extins al acesteia (via Gazprom şi alte companii) asupra sectorului energetic.
Un asemenea context conflictual existent în Uniunea Euroasiatică, determinat în majoritatea cazurilor de Rusia, trebuie să fie interpretat corespunzător de către cetăţenii moldoveni. Aceştia însă manifestă o doză mare de indulgenţă, sau ignoranţă, în raport cu acţiunile Rusiei, susţinând în mod constant vectorul euroasiatic. Această solidaritate faţă de proiectele euroasiatice ruseşti se explică prin migraţia circulară a moldovenilor către Rusia. Astfel, circa 500.000 moldoveni devin “ambasadorii” benevoli ai cauzelor Rusiei, inclusiv cea legată de extinderea Uniunii Euroasiatice spre Vest. De asemenea, sentimentele pro-euroasiatice se datorează susţinerii mai mari venite din regiunile rurale ale Moldovei, unde agenda europeană pierde teren în competiţia cu stereotipurile despre Rusia drept piaţă perfectă pentru comercializarea uşoară a produselor moldoveneşti.
Propaganda rusească este alt factor cheie. În fine, indiferent de sancţiunile comerciale folosite de Moscova contra producătorilor moldoveni şi a retoricii ruse agresive pe motivul aprofundării dialogului UE-Moldova, ideile euroasiatice au mulţi simpatizanţi în ţară.
În loc de concluzie…
Sondajele confirmă faptul că UE are o popularitate scăzută în rândul moldovenilor, mai mică decât cea de care se bucură iniţiativele euroasiatice ale Rusiei. Cauzele acestor preferinţe geopolitice sunt diverse şi ţin de abilităţile de comunicare ale UE, imaginea UE şi ale Rusiei în Moldova, dar şi de realităţile politice moldoveneşti.
Persistă riscuri legate de durabilitatea firavă a simpatiilor pro-europene, fapt ce trebuie să fie abordat mai serios de către UE. O strategie de comunicare este urgent necesară pentru a coordona mai bine activităţile de comunicare şi de menţinere a unei imagini pozitive a UE, care să reflecte întocmai contribuţia majoră a statelor membre şi a UE la modernizarea Moldovei. Totodată, mass-media şi societatea civilă urmează să dedice, mai mult, timp subiectelor ce ţin de procesele integraţioniste euroasiatice, despre care moldovenii cunosc foarte puţin sau chiar nimic. Anume din lipsa de discuţii publice obiective vizavi de Uniunea Euroasiatică, socialiştii şi alţi actori politici, dar şi dirijorii propagandei ruseşti, reuşesc să-şi extindă influenţa, racolând noi adepţi ai ideilor euroasiatice.
Articol semnat de Dionis Cenuşa
