Spitale şi case abandonate, diferite obiecte distruse şi aruncate la nimereală sunt tot ce-a rămas dintr-un fost oraş sovietic prosper. În urmă cu 30 de ani, oraşul Prîpeat avea peste 50 000 de locuitori şi era considerat o localitate modernă, de viitor, simbolul progresului cu care se lăuda pe atunci Uniunea Sovietică.
Oraşul găzduia cercetători, muncitori şi paznici de la centrala nucleară Cernobîl, aflată la doar trei kilometri depărtare. Pe 26 aprilie 1986, acest frumos vis s-a transformat deodată în cel mai cumplit coşmar posibil. Unul dintre reactoarele centralei s-a topit şi a dus la o explozie care este considerată şi acum cel mai mare dezastru nuclear din istorie.
La 30 de ani după catastrofă, fotograful austriac Roland Verant şi-a riscat viaţa petrecând 42 de zile în zona interzisă, unde există încă radiaţii puternice şi unde nimeni nu are acces fără un permis special. El a vizitat Pripyat şi a imortalizat urmele dezastrului, scrie Daily Mail, citat de Adevărul.
Evacuaţi în grabă, la o zi după accident, locuitorii au lăsat în urmă multe obiecte pe care nu le-au considerat necesare, în speranţa că se vor întoarce în scurt timp să le recupereze. Nu aveau să mai revină niciodată. În urma lor au rămas, încremenite în timp, hăinuţe de copii şi jucării aruncate în grabă pe pat sau un pian la care cineva cântase poate până în ultima clipă.
În mod straniu, timpul a distrus mare parte din obiecte, lăsând însă altele aparent neatinse, doar puţin prăfuite, cum sunt mesele şi scaunele dintr-o şcoală. Parcul de distracţii şi parcările au fost deja acoperite de vegetaţie, iar ferestrele şi vopseaua de pe pereţii camerelor au dispărut demult.
Printre cele mai impresionante locuri fotografiate de Roland se numără o cameră unde patul a rămas nearanjat, iar în dulap mai sunt şi acum resturi de mâncare. Apartamentul lasă impresia că a fost părăsit în urmă cu doar câteva zile. Într-o fabrică, podeaua este pur şi simplu acoperită cu măşti de gaz, iar pe un scăunel, o păpuşă de plastic, aruncată la întâmplare, poartă, la rândul ei, o mască.
Fotograful a fost însoţit mereu de un ghid care cunoaşte bine zona, care avea la el un detector de radiaţii Geiger şi care ştie să evite locurile foarte periculoase. Cine se aventurează aici pe cont propriu riscă să se expună fără să-şi dea seama unei doze letale de radiaţii.
Norul de radiaţii emis de explozia de la Cernobîl a afectat întregul continent european, dar cel mai mult au avut de suferit Rusia, Belarus şi Ucraina, unde foarte mulţi oameni s-au îmbolnăvit şi au murit din cauza radiaţiilor. În ciuda dezastrului, reactoarele 1, 2 şi 3 de la Cernobîl au fost repornite şi au funcţionat până în decembrie 2000.
