Numărul elevilor din instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, care studiază opţional religia este în scădere. Asta deşi cu cinci ani în urmă Mitropolia Moldovei a ţinut cu tot dinadinsul ca acest curs să fie introdus la ore, în urma unui compromis politic, relevă Adevărul Moldova.
Ministerul Educaţiei dă asigurări că orele de religie nu deviază de la curriculumul modernizat şi nu îndoctrinează elevii. Cu toate acestea, experţii sunt sceptici faţă de aceste afirmaţii.
La Liceul „George Meniuc” din Chişinău orele de religie se desfăşoară în biserica din incinta instituţiei. Lăcaşul sfânt a fost construit în vechiul vestiar al instituţiei în 2010. Pe tăbliţa de la intrarea în capelă scrie cu litere de-o şchioapă „Mitropolia Moldovei, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, Paraclis Şcolar, Cabinet de Religie, Preot, Profesor Aviv Ţimbaliuc”. Banii pentru procurarea tuturor icoanelor şi candelelor au fost donați de o persoană importantă, a cărui nume a fost învăluit în mister.
„Înţeleg mai multe despre Dumnezeu”
Elevii claselor a patra, nerăbdători, aşteaptă să-şi ocupe locurile în băncile aranjate simetric în faţa altarului, unde este instalat şi un televizor adus special la ore. Lecţia de religie începe şi se sfârşeşte cu o mică rugăciune. Apoi, preotul Aviv, îmbrăcat în sutană, le explică elevilor detaliat rugăciunea „Tatăl Nostru”.
Alexandru, elev în clasa a IV-a, povesteşte că, datorită acestui curs, înţelege mai multe despre Dumnezeu. „Am învăţat despre sfinţi şi despre Vechiul Testament. Acum învăţăm Noul Testament. Aceste lecţii îmi plac mult, pentru că ne mai învaţă să avem respect faţă de religie. Eu aş vrea să devin preot, dar mama a zis că e mai bine să fiu arhitect”, explică şcolarul.
Manuale din România
Pentru ca lecţiile să fie cât mai interesante, preotul Aviv spune că materialul didactic îl culege din mai multe cărţi. „Avem manuale editate şi tipărite în Republica Moldova, „Religia”, dar sunt puţine şi, din această cauză, fraţii noştri români ne-au oferit gratis nişte manuale – „Educaţia creştin-ortodoxă” în plus. Cărţile noastre au fost elaborate de Mitropolia Moldovei împreună cu Ministerul Educaţiei. Am avut şi seminare organizate de Ministerul Educaţiei, în care ni s-a adus la cunoştinţă ca să nu ne bazăm mult pe semnul crucii sau alte ritualuri. Cine vrea îşi face, cine nu – nu”, explică Aviv Ţimbaliuc.
Diferite religii, diferite abordări
Totodată, părintele confirmă că în liceu sunt elevi de diferite religii şi confesiuni. În aceste cazuri, şcolarilor li se respectă dreptul de a nu participa la ore, dacă nu vor. „Avem şi musulmani, baptişti. Dacă vor să vină la ore îi primim cu mare drag, dacă nu, noi nu insistăm și nu îi persecutăm. Istoria religiilor nu se învaţă în clasele primare, deoarece e foarte complicată pentru micuţi. Totuşi, învăţăm câte un pic şi despre catolici, Buda, iehovişti, însă nu foarte multe pentru că noi suntem creştini-ortodocşi”, zice preotul, care, sâmbetele şi duminicile, ţine slujbe în capelă pentru locuitorii din preajma liceului. Majoritatea banilor se duc pentru excursiile şi cadourile de Crăciun oferite elevilor, spune el.
La orele de religie nu participă doar elevii claselor primare, dar şi cei din clasele gimnaziale. Şeful adjunct al liceului, specifică că, din clasa a V-a, elevii se înscriu la cercul de religie. „Copiii studiază acest obiect în baza cererii depuse de părinţii acestora. Cei care nu merg la ore, fiindcă sunt de altă religie, stau în clasă cu învăţătorul şi se pregătesc de lecţia următoare. Însă avem cazuri când baptiştii sau iehoviştii merg la ore, pentru că le permit părinţii”, spune şeful adjunct.
„În sutană – la biserică”
Însă nu în toate instituţiile de învăţământ din capitală se ţine acest curs. Directorul Liceului „Spiru Haret”, Victor Ambroci, regretă că elevii nu învaţă religia. „Contează foarte mult cine predă religia. De vreo câţiva ani nu se mai ţine acest curs, pentru că a plecat profesorul de religie. Însă nici loc în orar nu avem. Copiii sunt foarte prinşi în diverse activităţi extracurriculare. Anul trecut nu am avut aceste cereri. La noi, liceul este unul democratic şi nu impun nimănui nimic. Pe viitor, dacă aş găsi un om pe potrivă, aş opta pentru acest curs”, declară Ambroci.
Părintele unui elev, care învaţă la Liceul Teoretic „Minerva” din capitală nu a depus cerere ca copilul să meargă la un astfel de curs, deoarece consideră că religia trebuie să fie cultivată în familie, nu impusă copilului la şcoală. „În primul rând, copilul meu trebuie să aleagă dacă vrea să studieze acest curs. În familie, mă strădui să-i cultiv dragoste de Dumnezeu, de ceva sfânt. Preotul trebuie să vină la ore în haine civile şi nu în sutană. La fel ca şi medicul care nu umblă în halat pe la piaţă. Aşa că, în sutană – la biserică”, conchide Elena Godoroja.
Două curricule
Conform Hotărârii Guvernului nr. 596 din 2 iulie 2010, disciplina „Religia” este inclusă în orarul instituţiilor de învăţământ primar şi gimnazial cu statut de disciplină opţională şi se predă la cererea părinţilor sau a tutorilor legali ai elevilor. Dacă în primii ani de la introducerea acestui curs, numărul elevilor la această lecţie a crescut considerabil, astăzi, potrivit datelor oferite de ME, numărul doritorilor a scăzut în jumătate.
Curriculumul pentru această disciplină este elaborat în două variante: una pentru cultele creştin ortodox şi romano-catolic şi alta pentru predarea creştinismului de rit evanghelic şi adventist de ziua a şaptea. Ambele variante de curriculum au fost aprobate de către Consiliul Naţional pentru Curriculum şi sunt implementate în instituţiile de învăţământ în care numărul solicitanţilor permite formarea grupurilor pe clase (12 elevi în localităţile rurale şi 15 elevi în mediul urban).
Câte confesiuni, profesori
Astfel, în satul Colibaşi din raionul Cahul, elevii sunt divizaţi în trei tabere, cum e şi satul – 30% ortodocşi, iar celelalte treimi baptişti şi adventişti.
„Consider că religia trebuie citită în casele de rugăciuni împreună cu familia. Trebuie să se definească exact care este rolul religiei în şcoală. Da, şcoala e bine să educe elevii în aşa stil, dar, sincer, avem şi aşa o groază de probleme. La început, când s-a lansat acest curs, am întâmpinat dificultăţi, deoarece jumătate de sat e adventist şi baptist. Mulţi dintre dânşii nu vroiau să-şi dea la ore copiii, de aceea, am propus confesiunilor să propună câte un reprezentant ca să predea materia în şcoală. Profesorii din această confesiune predau după curriculumul şcolar, doar că materialul e luat din bibliile lor”, a declarat directorul liceului din Colibaşi, Ion Eremia.
Ora de „Religie”, fiind una opţională, este inclusă în orar la prima sau ultima lecţie, astfel, încât elevii care nu frecventează ora respectivă, să poată veni la şcoală mai târziu sau pleca acasă mai devreme, comunică ME. Însă sunt şi excepţii, fiindcă uneori se ţine cont de programul preotului.
ME va interveni curând
Ministerul Educaţiei dă asigurări că predarea religiei în şcoli este monitorizată similar celorlalte discipline, inclusiv disciplinele opţionale, de către inspectorii şcolari din direcţiile de învăţământ raionale/municipale. În caz de sesizare, Ministerul Educaţiei poate face verificări suplimentare. În anul 2014, Ministerul Educaţiei a primit 2 petiţii referitoare la disciplina „Religia”.
„În prezent, pentru uniformizarea standardelor şi pentru asigurarea unei evaluări coerente, Ministerul Educaţiei a iniţiat crearea Inspectoratului Şcolar Naţional, care va substitui inspecţia la nivel raional şi va permite analiza situaţiei din fiecare instituţie de învăţământ, evaluând inclusiv calitatea predării. Drept urmare, Ministerul Educaţiei va putea interveni prompt în caz de nerespectare a curriculumului sau de utilizare a unor practici pedagogice necorespunzătoare”, comunică ME.
Experţii condamnă
Potrivit reglementării 1.720 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 2005, statele membre trebuie să asigure studierea religiilor, iar scopul acestei educaţii e acela de a le permite elevilor să descopere religiile practicate în ţara lor şi în alte ţări învecinate, de a-i face să înţeleagă că fiecare are acelaşi drept de a crede că religia lui reprezintă adevărata credinţă, că alţi oameni nu sunt altfel de fiinţe umane din cauză că au altfel de viziune sau că nu au niciuna şi să le ofere cunoştinţe care să le permită să fie în siguranţă faţă de susţinătorii unei practice religioase fanatice.
Mihaela Ajder, directoare la Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului (CIDO), consideră că acest obiect nu are ce căuta în şcoli, deoarece învăţământul din RM este laic. „Religia nu trebuie introdusă în şcoli ca doctrină religioasă. În cazul RM, se predă doctrina religioasă creştin ortodoxă, însă noi avem şi alte religii sau confesiuni. În Constituţie scrie clar că biserica este separată de stat, iar în Codul Educaţiei este specificat că învăţământul este laic. Elevii au unde să-şi facă cruce şi să-şi cultive credinţa – la biserică, care le pune la dispoziţie şi şcoli duminicale, seminare. Prin introducerea acestui curs se cultivă intoleranţa faţă de alte culte. Sunt copii care nu merg la aceste ore şi, din punct de vedere social, e vorba de o excluziune. Ei nu mai fac parte din grup. Şi apartenenţa la alte culte religioase este comentată foarte urât”, explică Ajder.
Dublarea disciplinelor
Din studiile realizate de CIDO, Ajder menţionează că nu a văzut în nici o şcoală să fie predată curricula creştinismului de rit evanghelic şi adventist de ziua a şaptea. „În acelaşi timp, în şcoala din R. Moldova este implementat şi cursul de educaţie spiritual-morală. Jumătate din carte constă din descrierea religiei creştin ortodoxe. Şi în acest sens, nu e cazul să se dubleze informaţia peste curriculumul care există în continuare la educaţia moral-spirituală. Aşa că, se face promovarea unui cult. Cel mai bine ar fi să introducă un curs de istoria religiilor, sociologia sau filozofia religiilor, adică un curs informativ”, mai adaugă Ajder.
Conform datelor prezentate de direcţiile raionale de învăţământ, în anul de studii 2014 – 2015, religia este predată în 476 instituţii de învăţământ, disciplina respectivă fiind studiată de 41.403 elevi (adică aproximativ 12,1% din numărul total de 341.000 de elevi).
Situaţia în Europa
În Marea Britanie, toate şcolile au o disciplină obligatorie, care familiarizează elevii cu cele mai importante religii ale lumii. O atenţie specială se acordă creştinismului şi toleranţei faţă de reprezentanţii altor confesiuni. Părinţii, însă, îşi pot scuti copiii de cursurile cu caracter religios.
În Belgia, şcolile de stat oferă posibilitatea de a alege între studierea bazelor religiei oficiale şi a eticii laice.
În Franţa, separarea dintre biserică şi stat este aproape completă, iar religia este exclusă din toate locurile publice, incluzând şcolile. Până în 2002, această excludere era totală, dar în urma unor rapoarte care arătau creşterea intoleranţei elevilor faţă de alte religii, bazată pe necunoaştere, curriculumul şcolar a început să cuprindă şi religia.
În Suedia, Finlanda şi Danemarca, separarea dintre Biserica Luterană şi stat este din anul 2000, iar educaţia religioasă este parte a programei de studiu, dar este non-confesională şi obiectivă.
În Olanda, în şcolile publice nu este prevăzută predarea nici a unei religii, cu excepţia cazului în care există solicitări ale părinţilor. În acest caz, profesorii sunt desemnaţi şi plătiţi de biserica locală.
Situaţia în Germania diferă de la land la land, dar religia, catolică sau protestantă, este parte a programei şcolare.
„Naşterea” religiei în şcoli
Fostul şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), Valeriu Pasat, s-a lansat în politică în 2010, având iniţiativa de a introduce „Bazele religiei” ca materie obligatorie în şcoli. La iniţiativa lui Pasat, la scurt timp, a aderat şi Mitropolitul Vladimir. Pasat şi Mitropolitul Vladimir vroiau un referendum naţional cu privire la acest aspect. Astfel, pe 30 iunie 2010, Guvernul a aprobat decizia ca acest obiect să fie introdus opţional.
Mitropolia insistă
Mitropolia Moldovei doreşte introducerea în şcoli obligatoriu a orelor de religie creştină. Potrivit deciziei sinodului, din toamna anului trecut, orele de religie ar fi „o soluţie unică pentru contracararea infiltrării în programele şcolare a tendinţelor amorale, mascate sub paravanul orelor de sănătate”. Secretarul Mitropolitului Vladimir, Vadim Cheibaş, a menţionat că dorinţa poate fi realizată doar de alte structuri şi că au trimis deja o recomandare la Ministerul Educaţiei.
Date statistice
Potrivit datelor statisitce oferite de Ministerul Educaţiei, în anul şcolar 2009 – 2010 studiau 19 – 20 de mii de copii. În 2010 – 2011 cifra a crescut la 76 de mii. În 2012 – 2013 au studiat 69 de mii de copii. În 2014 – 2015 studiază 41.400.
