Atelierul Publish Yourself, despre care v-am povestit în câteva articole anterioare, a luat sfârșit. Astăzi, una din participante va povesti despre oamenii întâlniți în cadrul workshopului și despre experiența obținută în cadrul acestui atelier.
Întrucât suntem tineri și neliniștiți, trebuie mereu să obținem nu doar strictul necesar din orice atelier de care beneficiem, dar și să reușim să cunoaștem oameni frumoși, ca, într-un final, să creăm un produs nou, unic și de suflet.
Una din participantele atelierului și anume reporterul #diez Ilona Sergheevna, a povestit despre cele două săptămâni intense, din cadrul workshopului Publish Yourself!, care, după spusele ei, a fost o perioadă frumoasă din viața sa.
„Am aplicat la atelierul Publish Yourself! în ziua deadline-ului. Nu știu de ce, dar eram mai mult ca sigură că voi fi acceptată, întrucât am destulă experiență în a scrie articole, în a găsi subiecte și a face poze. Prin urmare, mi-a reușit și atunci mi-am spus că până aici mi-a fost: voi combina două săptămâni de muncă intensivă cu serviciul și practica de master și sper să nu mă prăbușesc într-o zi.
Sincer vorbind, nu a fost chiar atât de greu, poate doar primele două – trei zile. Am cunoscut mentorii sau cum le spuneam lor – „experții din Germania”, care ne-au învățat să depunem suflet în ceea ce facem. Și, deși am fost 31 de participanți, ei au avut o cantitate enormă de răbdare pentru a ne ajuta să găsim cuvintele potrivite pentru articolele noastre, să căutăm pozele necesare lor printre sutele pe care le făceam și să aranjăm totul în pagină, în felul care ne place nouă.
Da, uneori munceam până la ora 3 dimineața, însă anume în asemenea situații am reușit să cunosc mai aproape lumea cu care lucrez. Spre exemplu, Sophia Bellmann, care era într-o fază organizatorică permanentă, nu reușea nici în asemenea seri sau în timpul cinei să nu se gândească la articolul său despre portari, care a ieșit, pur și simplu, superb, făcând o paralelă între toate femeile-portar, pe care le-a întâlnit în cadrul fiecărui proiect sau a studiilor sale destul de variate.
Klaus Neubeurg, unul din mentorii germani, avea mereu un hairstyling ciufulit, care bucura ochiul fie și la 3 după-amiază, fie și la 12 noaptea. În plus, Klaus a învățat mereu să fie concentrat la procesul de design când eram eu pe alături, că mereu țipam într-o manieră sarcastică „Klaus, get focused! Please, focus” (Klaus, te rog, concentrează-te!).
Sebastian Pranz, fondatorul revistei FROH! mi-a promis că-mi va transmite un video cu fiica sa, unde aceasta va vorbi despre „gustul Moldovei”, prin prisma ciocolatelor dăruite de noi, mentorilor noștri. Fabian Weiss, fotograf, a avut răbdarea să-mi suporte glumele isterice timp de câteva ore, când alegeam pozele pentru articolul meu. Probabil ceilalți au fost mai calmi decât mine și nu vorbeau într-atât de mult cum o făceam eu. Și o făceam, în mare parte, continuu.
Am reușit să cunosc și câteva persoane extrem de interesante din rândurile participanților. Gabriel Encev în curând va absolvi ciclul de masterat în traducere și este omul care mereu sare în ajutor atunci când ai nevoie. Igor Ni, pe lângă faptul că e fotograf, are o voce uimitoare. Teodor Bordeianu, un tânăr extrem de inteligent, face masterul în arheologie și deține pagina Humans of Chișinău. Mădălin Necșuțu, jurnalist român, a avut aventuri la început de călătorie spre Chișinău, aventuri despre care puteți citi în revista noastră. Marina Zabughina este o fire extrem de talentată și dedicată, iar Dan Postolachi are ochi blânzi și multă dorință de muncă. Și nu în ultimul rând, Igor Pogorevici, care ne-a arătat cum se face o cercetare adevărată, privind „arta pixelată” a strămoșilor noștri, adică despre toate pattern-urile costumelor naționale.
Astfel am lucrat timp de două săptămâni. Am ales subiectele, ne-am cules gândurile în pagină, am ales pozele și am creat ilustrațiile necesare revistei noastre, care a fost intitulată „Nouă”. De ce „Nouă”? Am explicat mentorilor noștri că în română, acest termen are trei sensuri: este o cifră, un adjectiv și un pronume posesiv. Astfel, undeva aveam ideea că, prin această revistă, tot ce e nou va fi dedicat nouă, cititorilor.
Iată-ne ajunși la evenimentul cel mare, vineri, 28 noiembrie, la petrecerea de lansare a revistei și de finalizare a proiectului. Cu câteva zile înainte de această dată, lucram toți într-un tempou calitativ, dar grăbit, ca să nu pierdem ocazia să distribuim cel puțin 100 de copii editate ale revistei noastre în cadrul evenimentului de vineri. Și ne-a reușit. Evenimentul a început la ora 20:30, iar eu am avut tupeul să-i spun Sophiei că voi prezenta evenimentul. Și da, am făcut-o cu cea mai mare plăcere, deși, în mare parte, prezentarea a fost abundentă de glume interne. Cei trei crai de la răsărit, pardon, experți germani și minunata noastră Sophia ne-au povestit despre modul în care noi ne-am remarcat, ne-au lăudat și ne-au îndemnat să continuăm ceea, ce am făcut timp de două săptămâni.
Îmi va fi dor de toți acești oameni. Uneori, petrecând serile alături de colegi și mentori, ai parte de cele mai frumoase amintiri din viața ta. Sper că am rămas toți buni prieteni și că vom continua să facem ceea, pentru ce noi am lucrat tot acest timp. Deocamdată, astăzi, 2 decembrie, eu, împreună cu o altă participantă a proiectului, Marina Șupac, vom prezenta „Nouă” în cadrul unui seminar intitulat „Rolul Societății Civile în Procesul de Democratizare”, organizat la Academia Diplomatică din Kiev.”
