Mattias Rask şi Tor Palm, doi designeri suedezi, au înţeles că astăzi e din ce în ce mai puţină nevoie de obiecte noi şi au hotărât să dea sens muncii lor, restabilind legătura cu meşteşugarii care cioplesc, împletesc sau modelează ceramică, în ciuda industrializării.
După ce au lucrat cu meşteşugari din Africa de Sud, Vietnam şi Peru, Mattias şi Tor au venit în România în căutarea să exploreze comunităţile de rudari, argintari, ceaunari, fierari şi împletitori romi, scrie Totb.ro.
Foşti colegi la facultate, Mattias şi Tor n-au ales drumul bătătorit al carierei de designer, preferând explorarea faţă de munca într-un birou de metropolă, în faţa unui monitor conectat la producători anonimi, din ţări îndepărtate, unde forţa de lucru e extrem de ieftină. În 2010, la terminarea studiilor, cei doi au decis să-şi caute inspiraţia în munca meşteşugarilor din diferite colţuri ale lumii care, în ciuda unei crize globale care îi transformă în specie pe cale de dispariţie, continuă să creeze obiecte după tradiţii şi coduri păstrate în arhivele comunităţilor din care fac parte. Mai mult, Mattias şi Tor nu s-au rezumat la un statut de colonizatori: nu şi-au luat pur şi simplu notiţe pe baza cărora să lucreze singuri, ci au ales să rămână în comunităţile pe care le-au descoperit, unde să înveţe de la meşteri.
Cei doi concep obiecte impregnate cu spiritul local, dar adaptate la cerinţele pieţei actuale, pe care meşteşugarii le produc şi le vând apoi prin diferite canale. Aşa se face că, de patru ani, Mattias şi Tor au pus pe picioare Glimpt, un proiect în care au lucrat până acum cu ceramişti din Africa de Sud, cu împletitori din Vietnam şi cu cioplitori în lemn din Peru. Împreună cu aceşti meşteşugari, au creat Fructul interzis, un model de lampă din ceramică în care nu se regăseşte doar arta meşterilor din Capetown, ci şi motive din cultura locului pe care designerii le-au „metabolizat” în timpul petrecut în Africa de Sud, Supereroii vietnamezi, o serie de obiecte realizate prin tehnici locale de împletit, şi Extratereştrii preistorici, o serie de măsuţe de cafea inspirate de cultura străveche din Peru, unde au lucrat timp de aproape un an într-un atelier de coplitori în lemn.
„Până acum, am procedat la fel în cele trei ţări: mergem într-o comunitate de meşteşugari, învăţăm cu şi de la ei, iar apoi creăm un obiect, pe care-l dezvoltăm împreună cu ei. În majoritatea cazurilor, prezentăm apoi produsele online sau prin cadrul unor expoziţii şi târguri, iar pe unele le vindem prin anumite firme. Ne-am dat seama însă că, pentru a schimba ceva, trebuie să vindem mai mult, pentru că asta înseamnă mai mult de lucru şi, implicit, mai mulţi bani pentru aceşti oameni. De aceea, intenţionăm să ne creem şi propriul magazin online. Încercăm totodată să variem modelul de distribuţie şi, de exemplu, în Africa de Sud, ceramiştii care lucrează în propriul atelier vând deja în anumite magazine, însă în scurt timp noi vom distribui în Europa produsele lor. În ceea ce priveşte Vietnamnul, vindem Supereroii, obiectele pe care le-am conceput pentru meşteşugarii de acolo, printr-o mare firmă italiană producătoare de mobilă, Capellini. În cazul ăsta, firma cumpără direct de la meşteşugari, însă doar ea are dreptul să le comercializeze”, spun tinerii.
Despre şederea lor de 11 zile în România, Mattias şi Tor povestesc: „Au fost 11 zile intense, în care am făcut aproape un tur întreg al României, extrem de rapid. Toţi oamenii pe care i-am vizitat acasă au fost deschişi să ne arate cum trăiesc şi cum lucrează. În prima parte, am întâlnit un rudar foarte priceput, lucru care m-a surprins, pentru că în Suedia aceste tehnici au dispărut în urmă cu sute de ani. Apoi am fost la o familie de romi ceaunari, unde a fost foarte interesant să văd o tehnică de aplicare a aluminiului de care ştiam, dar pe care n-o înțelesesem niciodată. Împletitorii în răchită şi cei în lemn de aluni, şi căldărarii, pe care i-am cunoscut în ultima parte, m-au impresionat foarte tare, pentru că erau meşteşugari desăvârşiţi. România e o ţară foarte diversă, în care, în apropiere de Bucureşti, un oraş european ca oricare altul, ajungi într-o lume arhaică, unde căruţele merg pe stradă şi meşteşugurile încă se practică.”
Romii sunt ţinta foarte multor prejudecăţi, iar ţările scandinave sunt, în ultimii ani, din ce în ce mai hotărâte să adopte legi împotriva romilor. Norvegia, de pildă, vrea să interzică cerşitul, pentru a-i descuraja pe cetăţenii romi, iar în Suedia a ieşit anul trecut la iveală că poliţia colecta neoficial date despre mii de etnici romi. Credeţi că proiectul vostru, prin care puteţi aduce pe piaţă obiecte realizate împreună cu meşteri romi, ar putea face vreo diferenţă?
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei colaborări e lucrul cu cetăţeni de etnie romă. În Suedia sunt romi de multă vreme, însă în ultimii cinci ani au început să apară din ce în ce mai mulţi romi cerşind pe stradă şi numărul lor creşte văzând cu ochii. Media suedeză şi societatea civilă dezbat intens pe marginea acestui lucru şi multe partide politice încep să jongleze cu ideea că anumite etnii nu ar trebui acceptate în Suedia. Când am ajuns în România, trebuie să recunosc că aveam un fel de prejudecată deprinsă în Suedia, însă tocmai de aceea e bine să ai astfel de experienţe, care-ţi pună la încercare prejudecăţile. Am încercat să studiez pe marginea culturii romilor, însă e foarte greu, pentru că tradiţia romilor e în cea mai mare parte orală. După călătorie, o parte din prejudecăţi s-au confirmat, iar altele s-au infirmat. Prin proiectul cu Glimpt, sperăm să putem ajuta la o schimbare de percepţie şi să putem schimba ceva în bine în viaţa acestor meşteşugari.
