Cartea a fost publicată de către John Shirley, pe 19 iulie, 2011. Și în prim-plan îl are pe Andrew Ryan. Citiți mai jos recenzia apoi vă recomandăm să citiți și cartea
De câte ori ai avut parte de un joc care te fascina prin ideile și conceptele introduse în el, un joc care te amețea atât cu efectele sale, cât și cu istoria, inițial, simplă ca „bună ziua!”, dar care, după fiecare minut petrecut în acel micro-univers, te învârtea și te amețea de-ți ieșea fum din urechi? De un joc pe care erai nevoit să-l savurezi cât mai lent, pentru că, după cum știm, acesta se termină foarte repede, după finisarea căruia ai impresia că ai rămas fără un prieten bun, și nu știi ce să mai faci cu viața care ți-a rămas, fiind nevoit să îl mai treci de zece ori, până când, nu dă Doamne, devine monoton?
Păi bine, tendința ultimilor ani este de a crea cărți pe baza acestui joc, care a adunat o gloată de fani, gata să dea orice bani pentru a avea o șansă de a se simți în pielea personajului principal, doar că, folosind nu efectele computerizate, ci propria imaginație, care este mult mai performantă și mai bogată decât orice mașină contemporană.
Așa cum sunt un fan de jocuri, am să vă povestesc despre o carte nemaipomenită, care m-a impresionat adânc și pe care o recomand tuturor cititorilor de limbă engleză. Este vorba de cartea „Bioshock: Rapture”.
Într-o Americă a anilor ’40, după Războaiele Mondiale, un bogătaș dezamăgit de toate sistemele de conducere, formele de guvernământ, tipaje sociale și de mentalitate umană hotărăște să investească toate fondurile în dezvoltarea unei idei incredibile: construcția unui oraș la fundul Atlanticului. Însă, acesta nu este doar un oraș, ci un sistem închis, compus din cei mai cei mai ai lumii: savanți, specialiști, meșteri, artiști, afaceriști, etc. O dată intrat în oraș, omul urma să piardă orice contact cu lumea din exterior, dedicându-și viața întru perfecționarea cunoștințelor pe care le are și pentru extragerea maximului din exploatarea acestora, dezicându-se de orice ideologie politică și religioasă, urmând doar propriile plăceri și îndemnări profesionale.
Ghidat de principii Darvinist-Londoniste (lumea mușchilor mari și dinților tari, unde câștigă cel mai puternic), Andrew Ryan culege cele mai ilustre personaje ale timpurilor, prin intermediul cărora vrea să creeze Edenul submarin, în care este permis totul, cu mici excepții – să nu omori, să nu furi, să nu faci propagandă de ideologii politice sau religioase, și… cam atât.
Însă, într-un sistem unde este permis prea mult, încep să apară dificultăți. La început, este vorba de niște vecini concurenți, care nu pot împărți clientela. Cu fiecare zi, raiul subatlantic începe să se confrunte cu probleme tot mai mari, până când, la un moment dat, totul iese de sub controlul lui Ryan, iar apoi, de sub oricare control.
Îmbibat cu victorii amare, trădări nemernice, minciuni zglobii, scheme complicate și dragoste naivă, romanul te introduce într-un univers absolut diferit de ceea ce ai citit până acum vreo dată. Felul în care a fost scris nu lasă loc pentru plictiseală, nici exagerări, fiind măsurată perfect, și având parte de un cadru de acțiuni într-o consecutivitate bine plasate și perfect ordonate.
De fiecare dată când a ajuns vorba de această carte, am recomandat-o cu îndrăzneală, știind că nu mă voi da de rușine cu așa sfaturi, deci și vouă v-o recomand cu bucurie. Vă doresc lectură plăcută și sper să ne auzim la unul din offline-uri, discutând această operă deosebită!
Ah da, avem și mutanți cu niște capacități banale, dar bine cântărite.
Recenzie făcută de Dumitru Pasecinic, membru al comunității Fantasy & Science-Fiction din Moldova.
