Evoluţia unei societăţi se reflectă în multe aspecte, unul dintre ele fiind şi legislaţia. Schimbarea oamenilor şi a felului lor de viaţă aduce cu sine şi schimbarea drastică a legilor (pe măsura trecerii timpului).
De aceea, astăzi vă propunem o întoarcere în timp în secolul al 19-lea. Mai exact, la Codul Civil din 1818 (Codul Caragea).
Aceste legi sunt cel puţin interesante, dacă nu chiar ilare, pentru că ne permit să ne dăm seama cam cum erau condiţiile de viaţă din acele timpuri şi cum gândeau oamenii.
Capitolul XVI – Pentru nuntă, zestre şi exoprică
#1. Nuntă este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facere de copii.
#2. Să nu se căsătorească:
– Slobozi cu robi.
– Creştinii cu cei de altă lege.
#3. Nevârstnicii fără voinţa părinţilor, sau a epitropilor, să nu se căsătorească, şi părinţii sau epitropii, fără voia lor să nu’i căsătorească.
#4. Vârstnicii având părinţi, cu blagoslovenia lor să se însoare, iar când părinţii lor nu se vor îndupleca şi după a treia a lor rugăciune, atunci să se arate neprimirea lor la Stăpânire.
#5. Epitropul să nu ia întru căsătorie pe cea sub epitropia lui, când îi va fi sub epitropie.
#6. Se desparte căsătoria:
(1) Când se va face împotriva legii;
(2) Când bărbatul din slăbiciune nu-şi va împlini datoria căsătoriei sale, până în trei ani;
(3) Când femeia dintr’un început are pricini împotrivitoare spre împreunare ce nu se pot tămădui;
(4) Când bărbatul sau nevasta, vor vrea să se călugărească, sunt slobozi a se despărţi;
(5) Când bărbatul va dovedi cum că nevasta lui a cugetat rău împotriva vieţii, sau muierea cum că bărbatul i-a cugetat rău, atunci de trebuinţă e a se despărţi;
(6) Când bărbatul va dovedi că muierea lui n-a fost fecioară, este slobod să se despartă;
(7) Când bărbatul va dovedi pre muierea lui de curvă e slobod să o despartă;
(8) Când bărbatul are posadnică în casa sa, sau că ţine cu cheltuială de faţă aiurea, este slobodă nevastă să-l despartă;
(9) Când bărbatul îşi va defăima nevasta, cum că n-a fost fecioară, sau că e curvă şi nu o va putea dovedi, este slobodă, nevasta să-l lase;
(10) Când bărbatul neguţătoreşte cinstea nevestei este slobodă nevasta să-l despartă;
(11) Când nu voieşte unul pe altul, şi nu se vor învoi, până în trei ani.
#7. Când se va despărţi căsătoria, atunci din copiii lor, partea femeiască să rămâe totdeauna la mamă; iar partea bărbătească de sunt mici şi au încă trebuinţă de creşterea mamei, să rămâe iarăşi la mamă, iar de sunt mari, să’i ia tatăl.
#8. După despărţirea căsătoriei să fie dator tatăl sa poarte de grije pentru hrana copiilor; iar de va fi el fără stare, şi mama lor în bună stare, să fie mama datoare.
Sursa: LegeStart.ro
