Dumitrița Manea este o elevă care a absolvit gimnaziul în Moldova, iar acum își face studiile în România. Într-o postare pe Facebook, minora povestește istorii îngrozitoare despre relația sa cu profesorii și cu psihologul din școală. Cum era umilită în clasă în fața colegilor, cum a devenit izolată de alți elevi „la comanda” psihologului.

„În acest an am absolvit și eu gimnaziul în Republica Moldova. Să spun sincer a fost un an foarte greu. Nu mă refer la pregătirea de examene și teme, dar mă refer că a fost greu psihologic, din cauza atitudinii în școala mea. Aici nu există termeni precum dreptate, demnitate de profesor, notă pe merit, psiholog la care să te poți adresa. Psihologul mai degrabă îți zice cu ton ridicat „mergi sănătoasă” sau se poate ajunge și la ceva mai vulgar dacă refuzi să achiți ceva la școală. Psihologul te cheamă după ușă și îți ține o lecție după care nu mai dorești nimic.

În cazul meu am fost și trimisă mai departe și am ajuns izolată de colegi, așa-zisa psiholoagă a strâns în cabinetul ei elevi cu pretextul să exerseze pentru repetiția unei activități, dar în realitate atât timp cât i-a ținut acolo, le-a zis tot felul de porcării despre mine, ca să nu-mi mai acorde atenție, să nu vorbească la mine, să mă evite, ignore că eu sunt o lăudăroasă, mincinoasă și tot felul de chestii, adică m-a vorbit în toate halurile față de colegii mei de clasă. 

Aceste lucruri mi le-au povestit 2 colege care au fost și ele acolo. De obicei nu-mi arătam emoțiile când ea mă făcea una cu pământul față de toți elevii, chiar dacă am fost un elev mereu cu temele pregătite dar în acel moment eu pur și simplu am explodat. Ajunsesem la momentul că stăteam pe o bancă în curtea școlii și nu-mi puteam trage aer, mă simțeam izolată la școală. La școală unde copilul trebuie să învețe în armonie, dar la mine era totul invers. Știți cum e să mergi pe hol și toți să se uite la tine ca la un nimeni doar din cauza că așa-zisul psiholog așa le spune. Și dacă îți permiți odată pe coridor să zâmbești, ești întrebată de ce o faci? De parcă nu ai avea dreptul. Știți cum te simți atunci când te batjocoresc colegii, când la oră te ridici să răspunzi tema pentru acasă, iar profesorul își bate joc de tine. Când pur și simplu vreai să-ți iei geanta și s-o zbughești că nu mai poți emoțional.

În fiecare zi vorbeam singură cu mine pe drum și mă încurajam că tot o să fie bine, că azi va fi ok la școală și terminam ziua venind acasă cu ochii roșii, iar dacă te întreba mama de ce sunt așa, inventam și eu o scuză. La mine în școală domnește cumătrismul. Dacă ai ceva rude sau faci mese la profesori atunci tu ești laureatul școlii, la sfârșit primești cele mai multe diplome și totul devine bine și frumos. Dacă ești cumătru, ești și respectat în școală, dar dacă ești un elev simplu atunci uită. Oricât nu te-ai strădui tot acolo vei rămâne.

La noi în școală începând 1 septembrie până pe 31 mai se strâng bani pentru tot felul de evenimente. Cu toate că în lege e scris că strângerea de fonduri în școli e interzisă, numai pentru 31 mai în acest an am scos din buzunar peste 200 lei de elev, dar absolvenți am fost în jur de 50.

La noi în gimnaziu dacă nimeni nu te-a făcut cum îi vine, atunci te face profesorul, dacă încerci să-l întrebi ceva la tema nouă la oră el îți zice închide gura, dacă îți cauți un alt profesor la același obiect pentru meditații și profa de la școală află atunci gata tu ești „izgoi”.

Ea face meditații adăugătoare cu câte 5-6 elevi deodată și te costă câte 60 de lei ora. Când te duci la ora ei adăugătoare cu bani, nici 10 min nu-ți acordă, dar dacă nu te duci te presează cum poate, poate să ridice și mâna să te trăsnească, strigă. Cu fiecare șansă îți repetă în nenumărate rânduri cât de nefolositor ești, că ești o pată neagră în viața părinților, nu ești bun de nimic, ești un nimeni, ești prost și cum îi vine după limbă.

La început de competiție sau olimpiadă, la noi în școală deja se știe cine va ocupa locurile de frunte. Îi mulțumesc Domnului că am putut scăpa de acest gimnaziu și de sistemul educațional de la noi din Moldova. Am absolvit cu dezgust școala  la care visam de când eram mică. Mă simt nespus de fericită că am posibilitatea să-mi continui studiile în România și sper că aici nu voi trece prin asemenea coșmar. Știu că sunt o grămadă de elevi cu istorii asemănătoare. Eu acum pot vorbi liber fără să-mi fie frică de ceva sau cineva”, se arată în textul scris de Dumitrița Manea.