În urma investigației difuzate de RISE, „Bani din caritate”, reprezentanții spitalului Medical Park din Turcia au lansat o invitație, pentru mai multe instituții media din Republica Moldova, la Istanbul. Diez a acceptat invitația cu anumite condiții și ca urmare a călătoriei vă prezintă cum s-a desfășurat vizita, la ce întrebări am reușit să primim un răspuns, ce aspecte rămân a fi neclare și câteva impresii, poziții personale.

Ceai și bairam în „capitala” Turciei

Luni seara, managera redacției diez mă căuta disperată, nu eram de găsit, dacă tot această formulare figurează în majoritatea buletinelor de știri. De fapt, aveam telefonul descărcat. Odată ajunsă acasă, am sunat să întreb ce s-a întâmplat. Mi s-a zis că redacția #diez este invitată de către directoarea agenției de publicitate PR Fabrik (Rodica Ciorănică), al cărei client este Medical Park, într-o vizită la spitalul în cauză. Trebuia să oferim un răspuns cât mai rapid. Am discutat și am decis că merită să acceptăm invitația, doar dacă sunt respectate următoarele condiții:

#Articolele nu vor fi coordonate cu nimeni înainte de publicare. Articolele vor reflecta într-un mod imparțial și corect, ca urmare a răspunsurilor obținute de către reporter în urma acestei vizite.

#Nu vom accepta nicio sumă de bani pentru această vizită, ca să nu lăsăm loc de interpretări, iar reporterul să aibă posibilitatea de a reflecta subiectul într-un mod echidistant.

Plecarea a fost amânată pentru data de 21 februarie, respectiv și întoarcerea, pentru data de 22 februarie.
Toate costurile urmau să fie acoperite de către Medical Park: biletele de avion, cazarea și hrana.

Așadar, la 12:40, la bordul avionului au urcat 12 reprezentanți din breasla jurnalistică: Prime, Publika, TV8, Diez, Agora, Unimedia, Ea.md, Realitatea, Bani.md și VIP Magazin.

Urăsc cuvântul breaslă. Din punct de vedere fonetic, este foarte neplăcut. Mai mult, cei care fac parte dintr-o anumită breaslă sunt numiți breslași. În cazul dat, pe lângă o palmă peste ureche, mai este și cuvântul „lași”.
Oficial, fiind reporter la #diez fac parte din această breaslă. Neoficial, nu mă regăsesc în ea. Nu am prieteni, nu simt nevoia de a-mi apăra colegii și evit evenimentele mondene la care sunt invitați numeroși jurnaliști, excepție sunt doar evenimente cu scop educativ/de instruire. Cu alte cuvinte, păstrez distanță. Această incursiune e pentru a accentua că nicidecum nu pornesc de la premisa „îmi este colegă”.

O parte din jurnaliști urmau să facă un material advertorial, respectiv nu eram interesată de părerea lor. La Istanbul am fost întâmpinați și cazați într-un hotel de cinci stele, iar apoi invitați să luăm cina la un restaurant.

Eram însoțiți de Ali Sirikci (figurează în investigația Rise), o traducătoare și o doamnă care vorbea în turcă și care, de câteva ori, îl întrerupea pe Ali Sirikci când acesta răspundea la întrebările adresate chiar în timpul mesei. Îi adresam întrebări legate de investigația Rise, activitatea sa și cea a spitalului. Cu părere de rău, am fost nevoită să întrerup discuția, deoarece una dintre jurnaliste era deranjată de acest dialog, care îi strica pofta de mâncare. Apropo de mâncare, era o masă foarte bogată, eram serviți cu tot felul de bucate tradiționale, destul de exotice, sofisticate și bănuiesc scumpe. De fapt, discuția s-a întrerupt în momentul în care îi aduceam argumente lui Ali Sirikci, care declarase că orice persoană diagnosticată cu cancer are de trăit cel mult zece ani. Pozner, Vladimir Pozner, rosteam eu în zadar încercând „să aduc la masă” încă un jurnalist…
Prin urmare, în continuare au fost multe discuții despre tradiții, mâncare, Istanbul și mult ghicit în cafea. Tot atunci am fost anunțați că programul a suferit schimbări și că la spital vom merge abia mâine. Așadar, bairamul continua cu desert, discuții despre posturi (nu TV), ghicit în cafea, plimbări la mall și o oră de plimbare prin Istanbul. Ne rămânea o singură zi pentru a vizita spitalul și a adresa toate întrebările noastre vizavi de rezultatele investigației Rise.

Vine Revizorul

Cum și era de așteptat oamenii s-au pregătit de venirea noastră ca niște gospodari adevărați. De la 8:00 până la 14:30 ne-au plimbat prin holurile a două spitale: Bahcelievler Medical Park și Florya VM Medical Park. Pe alocuri, spitalele eclipsau hotelul în care am fost cazați. Lumină, multă lumină, eu sunt obișnuită că în spitalele noastre din trei becuri, arde unul și acela pâlpâie. Totul curat, steril, spațiile dedicate copiilor amenajate frumos, colorat, fără iepuri psihedelici. Mirosul de clor și cârpă stătută atât de aproape sufletului moldovenilor lipsea, mirosea plăcut a curat. Copiii alergau pe hol fără ca vreo soră medicală să strige la ei.

Nu am de unde să știu care e situația zi de zi, nu am avut ocazia să discut personal cu medicii, nu am avut acces la fișe medicale, nu am văzut facturile etc. A fost o excursie organizată de Departamentul de Relații Publice Medical Park, respectiv scopul era de a prezenta spitalul într-o lumină cât mai bună.

Țin să menționez că toate discuțiile erau intermediate de traducător, respectiv de câteva ori au apărut neclarități și confuzii, iar discuțiile între ei, care putem presupune că aveau o mare valoare din punct de vedere jurnalistic, erau în turcă și nu erau traduse… erau discuții la ureche, într-o parte, mai în șoaptă etc.

Ce am aflat în timpul excursiei și ca urmare a prezentării din cadrul conferinței de presă:

# rețeaua Medical Park cuprinde 29 de spitale în 17 orașe din Turcia

# pe zi vin în jur de 1000 de pacienți

# se face transplant de organe, inclusiv de celule ale măduvei osoase

# până în ziua de azi au fost efectuate 313 transplanturi de măduvă osoasă la copii, în 2017 – 87

# 20-30% din pacienți vin din străinătate: Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Irak, regiunea Africii de Nord, Iordania, România, Moldova

# în 2-3 ani au fost circa 500 de pacienți din Moldova (nu ne-au prezentat date exacte)

# 10-15% din pacienți sunt din Moldova

# au înțelegeri directe cu Ministerele Sănătății din mai multe țări (Irak, Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo)

# o cameră costă între 1500$ sau 1500 de lire (din cauza greșelilor în traducere așa și nu este clar), însă pacienții din Moldova beneficiază de un preț mult mai mic, care depinde de: tratamentul aplicat, situația financiară, durata spitalizării, starea pacientului (intervenția lui Ali Sirikci: sunt mai multe chestii de care depinde prețul).

# Pacienții la oncologie pediatrică + transplant de măduvă osoasă vin din următoarele țări: Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Moldova, România, Bulgaria, Somalia, Irak, Siria, regiunea Africa de Nord

Mame și copii

Medical Park a organizat pentru noi o întâlnire cu pacienții din Moldova și România. Rând pe rând, ca pe bandă rulantă intrau pacienții: tineri, copii și mame. Toată încăperea era plină de pacienți. În câteva minute trebuia să mă mobilizez și amabil, fără emoții să discut cu mai mulți pacienți. Schițam o introducere jalnică și treceam la întrebări despre boală, tratament și bineînțeles relația cu platforma caritate.md, decizia de a se trata la Medical Park, atitudinea medicilor, reacția la investigație. Cu alte cuvinte, scormoneam în rană, convingându-mă că cel puțin o fac cu delicatețea unui degustător. Toți pacienții și însoțitorii treceau de la un jurnalist la altul pentru a răspunde odată în plus la aceeași întrebare. Era ca în jocurile practicate la traininguri: repede să treci de un la un participant la altul și să afli cât mai multe despre fiecare. Gălăgie, învălmășeală, cu alte cuvinte – ice breaking. Ironia e că doar de ice breaking nu am avut timp, pentru aceasta e nevoie de mai multe zile. În cazul nostru, a fost doar ice breaking and throwing, aruncam cu gheață în oameni.
Și totuși, odată ce am adresat și eu întrebări, trebuie să scriu ce mi-au zis.

Angela Goncear (mama lui Vasile Goncear)

Aveam trei opțiuni: Germania, Italia sau Turcia. În Germania, Italia procedura de înregistrare e mult mai dificilă și nu se purcede la tratament fără a transmite prima rată de bani. Prin urmare, am ales Turcia, deși inițial doar pentru investigație. După ce am aflat diagnoza și am înțeles că nu e timp și nici nu poate fi transportat în starea în care se afla, am decis să începem tratamentul la Medical Park. Când am înțeles că nu mai dispun de resurse financiare am apelat la caritate.md. Doctorii ne explică fiecare pas, fiecare procedură și simptom. Mai mult, uneori se supără că nu adresăm întrebări, noi ne-am obișnuit cu atitudinea din Moldova. Nicio informație, chiar dacă și neplăcută, nu a fost ascunsă de noi. Am semnat contract cu spitalul, nu avem nicio pretenție sau întrebare față de vreun punct din cele stipulate în contract. În orice moment putem primi mapa cu toate documentele medicale și expedia copiii altor medici, spitale. Nu am observat nicio atitudine preferențială. Toți au parte de atenție în mod egal. Niciodată nu am pus la îndoială profesionalismul medicilor. Suntem bucuroși că până la urmă am ales acest spital.

Raisa Iatmirschii (mama lui Serghei Iatmirschii)

Cazul meu a fost pe caritate.md. Am auzit de investigație, nu am nicio părere referitor la procente, comisioane. Nu m-ar deranja dacă aș afla că o parte din banii donați rămâne la ei, pentru că ei depun foarte mult efort pentru copii. Dna Doina, dl Ali și traducătoarele tot timpul au fost lângă noi. Ne explică toate procedurile, ne dau toate extrasele medicale. Cum am ales Medical Park? Nu, noi nu aveam opțiuni. Problemea noastră a fost că boala progresa foarte repede și nu aveam timp să căutăm. Atunci,  am apelat la dna Svetlana și ea ne-a ajutat. Nu am fost influențată de dumneaei (în decizia de a merge la Medical Park). O mamă care nici nu știe în ce parte s-o apuce… nu-i întrebarea unde să plece și cum să plece, te gândești la copil, să fie totul bine. Nu am fost influențată. Medicii din Moldova s-au uitat prin fișa noastră medicală. Am tradus-o și le-am trimis-o. Medicii de acolo nu au avut nimic rău de zis, dimpotrivă, ne-au felicitat, s-au bucurat pentru noi.

Marina Beschieri

Medicii au pus cu greu diagnoza, mi s-a zis că am anemie. După ce starea s-a înrăutățit am ajuns la Spitalul Oncologic unde mi-au și stabilit diagnoza. Imediat am început un tratament cu durata de două luni. Când am înțeles că tratamentul nu este eficient, am început să mă informez și să caut soluții. Transplantul de măduvă de care aveam nevoie nu se face în Moldova. Da, polița ne-a ajutat, dar când știi că aștepți trombocite și ele aproape că nu-s, e greu (intervenția mamei). Făcând o facultate de limbi străine, cunoscând italiana și franceza, aveam posibilitatea de a cerceta, lua legătura cu unii profesori din Franța, care s-au informat pentru mine. Însă, neavând pașaport românesc pentru a beneficia de un tratament gratuit, Franța nu putea fi o opțiune. Mai mulți cunoscuți, chiar un băiat din satul vecin mi-a sugerat să iau în considerare varianta Medical Park. Menționez, că acest prieten nu a venit prin intermediul caritate.md la acest spital și de doi ani este în remisie. Am apelat și la alte platforme, dar fără mare succes. În cazul platformei caritate.md, aceștia s-au implicat activ în promovarea cazului meu. 
Înainte de a alege spitalul, m-am documentat foarte mult, același lucru l-au făcut și colegii, profesorii mei de la facultate. Am căutat, am sunat, m-am documentat. Doctorul de aici mi-a zis deschis care este pronosticul. Am semnat un contract, l-am studiat atent în prealabil, nu aveam nicio remarcă. Ne-am bucurat mult când am aflat că cetățenii moldoveni și români beneficiază de reducere, așa-i politica. Avem la mână toate documentele. Chiar și când eram în Moldova, mi-au fost trimise toate epicrizele în engleză, din spital ieșisem cu varianta în turcă. Medicii din Moldova au studiat epicrizele și nu au pus la îndoială nicio etapă, detaliu din tratament. 
Ce ține de investigație, nu sunt competentă în domeniul jurnalismului, dar mi s-a părut straniu că au venit cu o acuzație fără a discuta cu alți bolnavi, a veni aici, la spital. Consider că trebuiau cercetate toate părțile implicate, solicita explicații de la Doina și Ali și deja apoi publica o investigație amplă. Nu am nicio obiecție față de Doina, Ali,  față de oricine altcineva din acest spital. Să fi a avut, aș fi zis, nu sunt o persoană care tace în așa cazuri. Eu îmi cunosc drepturile. Nu acuz pe nimeni, nu am dreptul, doar îmi expun părerea. 

FAQ

Răspunsuri primite în cadrul conferinței:

# primul caz (Veronica Cebotari, mama Lenuței): Diagnosticul pus de medicii din Moldova nu coincidea cu diagnosticul stabilit de Medical Park, iar în urma investigațiilor ar fi fost o greșeală în traducerea documentelor medicale din Moldova. Potrivit diagnozei stabilite de medicul de la Medical Park, pacienta nu necesita o operație. Mama insista pe efectuarea operației, în pofida recomandării medicilor.

# al doilea caz (Ana Maleandra, mama Getuței): Clapeta stângă (valva) nu a fost schimbată, doar reparată – o reconstrucție a valvei. Schimbarea valvei este o operație ce încearcă să o evite în cazul pacienților care au mai puțin de 20 de ani. O astfel de intervenție presupune administrarea pe viață a unor medicamente ce subțiază sângele. Înainte de externare, cardiografia indica că totul este aproape în regulă. Pacienta nu a mai venit la control, cu toate acestea consideră că după intervenția la care a fost supusă totul este în regulă. Fără o consultație nu se poate infirma sau confirma cele declarate de mama pacientei sau medicul Liviu Maniuc (din investigația Rise).

# Medicul Gheorghe Hâncu a asistat la operația din ce de-al doilea caz. Invitația a parvenit din partea Medical Park. A participat în calitate de observator și nu s-a implicat în operație.

# În primul caz, mamei i-au fost oferite toate extrasele medicale la externare. Acestea au fost eliberate în limba turcă, deoarece mama cunoaște limba turcă. Ulterior, au cerut extrasele medicale traduse. Acestea le-au fost expediate imediat.

# În al doilea caz, pacientul a primit toate extrasele medicale.

# Medical Park deține licențe pentru efectuarea tuturor procedurilor, operațiilor practicate în cadrul spitalului.

# Medical Park este supus verificărilor de către Ministerul Sănătății Turciei și JSI.

# Medical Park este un lanț de spitale privat deținut de un grup și are pachete la bursă.

# Pacienții din Moldova beneficiază de reduceri.

# Medical Park nu are nicio legătură cu platforma caritate.md.

# Spitalul Medical Park nu va acționa în judecată RISE Moldova.

Lost în translation

Când am ajuns, în sfârșit, la partea ce ține strict de bani, tarife, comisioane, transferuri de bani, modul în care sunt primiți pacienții din Moldova nu am mai înțeles nimic. Intenționat sau nu, traducătoarea comitea și mai multe greșeli, se creau și mai multe confuzii, la întrebări închise se răspundea cu un discurs lung și evaziv. Nici măcar nu am înțeles care este prețul unei camere: 1000$ sau 1000 lire. Da, au confirmat că pacienții din Moldova beneficiază de reduceri, dar cât anume, în ce condiții, Medical Park a evitat să răspundă.

Întrebările la care așa și nu am primit un răspuns:

# De ce reducere exact beneficiază pacienții din Moldova?
# Beneficiază sau nu moldovenii de un tratament preferențial?
# În politica companiei este indicat că se practică tratamentul preferențial?
# Ce presupune concret pe puncte, activitatea soților Ali și Doina Sirikci?

Ali și (un pic de) Doina Sirikci

Я вам песенку спою про пять минут комиссиона

La finele conferinței, am insistat să discutăm cu Ali și Doina Sirikci. Tot ce am putut afla de la Doina Sirikci e că:

# A discutat de nenumărate ori cu dna Veronica Cebotari (primul caz).
# Doina a confirmat că în înregistrarea difuzată de către Rise este vocea ei.
# Funcția Doinei în compania în care lucrează alături de Ali este de, citez: marketing manager, pe toate pozele se vede.

De la Ali Sirikci nu am putut afla aproape nimic, deoarece acesta a declarat că nu poate răspunde la întrebări care au vreo legătură cu Medical Park, în absența reprezentanților Medical Park. Era evident că noi rămăseserăm pentru a discuta despre teoria universului în expansiune.

Tot ce ne-a declarat e că:

# Lucrează la MPH International (deși pe cartea de vizită scrie MLPCARE).
# Compania a fost fondată de mai multe asociații.
# Ei nu mănâncă piatră.

Țin să  menționez că după încheierea conferinței, când deja eram cu toții în microbuz, Ali Siricki a declarat că va acționa în judecată Rise Moldova. 
Toți reprezentanții mass media au primit câte un pachet de cadouri din partea Medical Park. Diez a refuzat amabil să primească acest cadou care includea nu doar materiale promoționale, deoarece acest fapt contravine Codului etic și deontologic al jurnalistului.

Aterizare

După discuțiile cu pacienții este un pic greu să simți, din nou, pământul sub picioare. Într-o zi nu poți afla multe. Cu toate acestea, cred că am o poziție. O poziție de imparțialitate. Iată așa paradox.

# Consider că materialul publicat de Rise nu poate fi numit o investigație, odată ce prezintă atât de puține dovezi și lasă mai multe semne de întrebare chiar decât unele comentarii isterice de pe Facebook (?????).
# Într-un material de investigație nu își au locul expresii ca: plasă, trasă la indigo, trimite copii moldoveni sub bisturiul fără urmă. 
# Nu cred că la Medical Park pacienții sunt tratați greșit sau este imitat procesul de tratament.
# În continuare, nu înțeleg de ce Rise nu a efectuat o vizită la Medical Park și la compania în care activează soții Sirikci.
# De ce Rise nu a solicitat rapoartele financiare ale Caritate.md?
# De ce nu au luat legătura cu medicul Gheorghe Hâncu care a asistat în calitate de observator la operația primul caz?
# De ce Sergiu Diaconu, vizat în investigație, nu a oferit nicio declarație și nici mass-media nu încearcă să ia legătura cu dumnealui?

După toate cele văzute și auzite cred că investigația ar fi trebuit să se axeze pe activitatea companiei în care lucrează Ali și Doina Sirikci. Din partea lor am primit puține răspunsuri clare, tăcerea Doinei pare suspectă și cum am mai zis:
#așa și nu am înțeles ce fac ei, care sunt obligațiunile lor, ce prevede parteneriatul cu Medical Park, de unde vine profitul și tot ce ține de comisioane, procente etc.
#odată ce această vizită a jurnaliștilor presupune multe cheltuieli, de ce nu s-a investit în angajarea unor traducătoare mai profesioniste, pentru a evita orice posibile confuzii.

Totodată, sunt de acord că unele reacții ale reprezentanților caritate.md nu au fost tocmai adecvate. Ce ține de transparență, sper cât mai curând să fie publicate toate rapoartele financiare.

Diagnoza FB moldovenesc

Dragi moldoveni de pe Facebook – sunteți minunați!
Mai rar atâtea blesteme, zoaie din una din tabere și cinism, snobism, aere de mari profesioniști din cealaltă. Glumele despre capacitățile intelectuale și emoționale ale Liubei Șevciuc nu sunt amuzante, la fel cum nu sunt amuzante mențiunile „Sfetlana” și „Sai în sus”. Mai încercați! Rezerve de otravă sunt.

Ce ține de breaslă, în continuare, voi încerca să fiu cât mai departe de aceasta. M-am convins, încă odată, că nu mă regăsesc în ea.

La facultate, chiar la primul seminar și mai apoi pe tot parcursul anilor de studii, profesorii ne ziceau: Nu luați opinia unei autorități (Persoană care se impune prin prestigiul sau cunoștințele sale) drept adevăr absolut. Puneți totul la îndoială, dezvoltați gândirea critică.

Eu mă bucur că țin minte și azi aceste cuvinte.

Opinia autorului poate să nu coincidă întru totul cu cea a redacției diez.md.