Visul nobil de a salva vieți. De cele mai multe ori, aceasta e motivația principală pentru care unii tineri aleg să devină medici. Petrec nopți albe nu doar în sesiune, ci și în majoritatea timpului de studiu, se pregătesc pentru ore sistematic, ca mai apoi să poată readuce la starea de bine cât mai mulți pacienți. Este și povestea lui Maxim Jemna, visul căruia l-a condus spre o carieră în medicină în Germania.

Nu renunță la mănușile albe nici acasă

Când este vorba de medicină, nu trebuie să neglijăm multitudinea de domenii în care aceasta se profesează. Maxim nu a avut niciun dubiu atunci când a ales să studieze neurochirurgia, o specialitate mai puțin răspândită, dar cu posibilități nelimitate. „Îmi par extrem de interesante structurile anatomice vii din creierul omului, privite sub microscop așa cum sunt descrise în cărți”, spune tânărul îndrăgostit de domeniul ales.

Pe lângă acestea, Maxim este adeptul lucrurilor fine. Tânărul recunoaște că îi place să lucreze purtând mănuși, chiar și acasă. Pentru a-și dezvolta receptorii tactili, acesta obișnuiește să facă ordine sau să dezasambleze anumite aparate, purtând mănuși pe mâini.

După absolvire a început imediat rezidențiatul, dar primul său job nu a fost legat de medicină. Își dorea să exploreze cât mai mult lumea, motiv pentru care a ales să meargă în SUA, pentru doi ani la rând, în cadrul programului Work and Travel. A cunoscut o cultură nouă, care ulterior i-a influențat alegerea în privința țării în care și-ar dori să activeze.

m (15)

Cum s-a ales cu o carieră în Germania

Actualmente, Maxim locuiește și activează în Germania. Acesta recunoaște că ideea de a face medicină după granițele Republicii Moldova o avea de pe băncile universității, atunci însă, nu era sigur cum ar trebui să procedeze, pentru că alegerea sa oscila între statele Europei și cele ale Americii. „Începusem să mă pregătesc pentru examenele de admitere în SUA (STEP 1-2-3), însă omenii de acolo mi-au părut mult prea diferiți, mă refer la mentalitate, nu știu însă în ce măsură era obiectivă părerea mea în acele circumstanțe.”

Știa că va pleca, dar nu se putea hotărî să facă acest pas. Totul a decurs într-un ritm coerent oarecum. Ca proaspăt absolvent, când a început să facă rezidențiatul, s-a ciocnit cu veșnica problemă. Erau mai mulți candidați, toți bravi și bine instruiți, iar posturi vacante în sfera neurochirurgicală practic nu erau. „Anticipând lucrurile mi-am dat seama că e momentul potrivit să-mi urmez ideea de a pleca peste hotare să fac medicină.”

m (7)

În toamna anului 2010, mai exact pe 10.10.2010, a pornit să-și realizeze visul. A ales în cele din urmă Germania, deși nu cunoștea limba țării. A început să-și demonstreze cunoștințele și să arate că ar putea face față încercărilor, iar încercări au fost multe. Pe toate le-a acceptat ca pe provocări și într-un final a ieșit învingător asupra propriului eu. „Orice colectiv când întâmpină o persoană nouă și mai ales de pe alte meleaguri e curios să-l cunoască cât mai mult, calchiind din rusă – să afle cu ce respiră. Am venit practic de pe băncile universității necunoscând limba, necunoscând sistemul lor medical și am fost plăcut surprins de inteligența, comportamentul și atitudinea bună cu care m-au întâlnit”, relatează Maxim.

„Dacă vrei să crești, nimeni nu-ți va pune bețe în roate”

După mai bine de șapte ani, de când profesează neorochirurgia în Germania, tânărul este ferm convins că acest stat este absolut deschis pentru cei care doresc să se afirme, iar „perspectivele sunt în egală măsură cu posibilitățile și inițiativa celui din oglindă”.

Mentalitatea de acolo se diferențiază un pic de ceea ce avem aici, invidia nu prevalează, iar dacă vrei să-ți faci o carieră și-ți dorești să crești în plan profesional, nimeni nu-ți va pune bețe în roate, ești liber să creezi și să te dezvolți. Maxim mai spune că pacienții sunt obișnuiți să privească cu încredere medicii și se dedică tratamentului fără a mai adresa întrebări. „Ei nu atrag atenția la originea persoanei în halat alb, la accentul sau culoarea acestuia.”

m (10)

Prioritățile nemților nu încep de la salariu

Cu regret, tânărul spune că germanii nu cunosc multe lucruri despre Moldova, deși toți au auzit de ea, iar memorabile sunt doar cușmele formației Zdob și Zdub de la Eurovision. Cu toate acestea, Maxim profită de orice ocazie pentru a le relata colegilor săi despre palma de pământ dintre Nistru și Prut.

Tânărul specialist își amintește cu drag de țara de proveniență. Întrebat dacă ar reveni în Moldova, acesta spune că în anumite circumstanțe ar face-o, dar nu știe în care anume. „Acele „hârtii” de la sfârșitul lunii pe care le primesc colegii din Moldova, nu știu dacă pot fi numite salariu. Mai degrabă e o sursă de supraviețuire pentru un timp scurt.”

Este bine cunoscut că în Germania lucrurile stau altfel. Chiar dacă medicii de acolo nu sunt milionari, aceștia își permit practice orice, bineînțeles dacă nu e vorba de ceva exagerat. „Prioritățile nemților nu încep de la salariu!”, spune tânărul.

Corupția de acasă și conflictul absolvenților de la medicină

Întrebat cum ar trebui să luptăm, cei de aici, cu flagelul corupției la nivelul instituțiilor medicale, Maxim ține să specifice că nu este de competența lui, astfel părerea trebuie tratată ca cea a unui simplu observator. „Probabil trebuie de schimbat persoanele care se ocupă de reforme/legi, iar cei la care averile, cel puțin cele vizibile, depășesc de mii de ori salariul oficial, trebuiesc analizați.”

În contextul conflictului actualilor absolvenți de la medicină care refuză se plece să lucreze acolo unde sunt repartizați de către Ministerul Sănătății, tânărul ține să-și explice neînțelegerea. Acesta spune că nu înțelege mersul logic al evenimentelor și al lucrurilor care se ascund în spatele lor. „Oare acele instituții care acționează în judecată medicii s-au ținut de promisiunile prevăzute în contract de a asigura cu locuri și condiții de muncă,  salarii cu care să poți supraviețui până la sfârșitul lunii?”, se întreabă medicul.

În timpul liber călătorește cu obiectivul în mână

Deși suntem obișnuiți să-i vedem în halate albe, serioși, iar adesea severi, medicii tot au pasiuni. La rândul său, Maxim iubește mișcarea, călătoriile și să surprindă locurile, peisajele și momentele fotografiindu-le. „Mă strădui de mai multe ori pe an să fac câte o escapadă de câteva sute de kilometri ca să mă deconectez de la activitatea profesională.”

În concediu, tânărul revine de fiecare dată în Republica Moldova. În așteptarea de a vedea schimbări, entuziasmul acestuia se spulberă mai rapid decât concediul. „Totuși nu vreau să subestimez liniștea spirituală din satul natal Răspopeni, din locurile cutreierate, pe care într-o formă identică nu prea o găsesc și în altă parte.”

Tinerilor de aici le sugerează să-și continue studiile, să exerseze mai mult, iar dacă nu se regăsesc într-o specialitate, să se reprofileze fără ezitare. „Spectrul joburilor nu se reduce ca pe timpul Uniunii Sovietice la învățător, medic, agronom și nu mai știu ce, dar e practic infinit.”

Photo Credit: Arhiva personală