Răspunsuri simple: Principiile după care se ghidează cel mai cunoscut chelner din Chișinău

Prima persoană pe care am ales-o de pe Bloguvern să vă povestim despre ea este Vitalie, care lucrează chelner la un local popular din Chișinău.

„Oameni simpli despre lucruri complicate” este o serie de interviuri cu oameni care lucrează în cele mai diverse domenii, oameni cu care ne întâlnim la fiecare pas, oameni pe care nu-i vedem, dar care ne fac viaţa mai comodă.

Pentru că politicile publice sunt scrise „sus”, pentru cei de „jos”, am decis să aflăm de la oamenii simpli, reprezentanţi ai profesiilor cu care intrăm cel mai des în contact, cum legile şi hotărârile celor 16 ministere le influenţează viaţa. Cine sunt ei, cum gândesc, ce vise aveau când erau mici, ce opinii şi-au format despre unele subiecte sensibile, încercăm să descoperim în fiecare interviu.

Astăzi, cei din sfera serviciilor sunt luați cu asalt de cupluri și suflete singure, deopotrivă. Noi am decis să-l asaltăm cu întrebări pe omul, care poate să sărbătorească la o masă, iar la alta să-i înece cuiva amarul.

Prenume: Vitalie

Nume: Apostol

Vârstă: 43 de ani

Ocupație: chelner la un restaurant din Chișinău

De cât timp: aici, 4 ani, în acest domeniu – din 1992

A copilărit: Căzănești, Telenești

Studii: Universitatea de Stat din Tiraspol, pedagogie, fizică și matematică

Când era mic visa să devină: militar, dar sănătatea nu i-a permis să continue

A făcut serviciul militar: în Caucaz, în unități cu destinație specială

Cum este programul dumneavoastră de lucru?

De la 6 seara până la 8 dimineața. Două zile lucrez și două acasă. Iese 15 zile pe lună.

Care e salariul dumneavoastră lunar, în medie, cu tot cu bacșiș?

În jur de 3 000-4 000 de lei.

Cine lasă cel mai mult bacșiș? Cine cel mai puțin?

Mai mult rușii și moldovenii. Rușii din Rusia lasă cel mai mult. Americanii lasă bine, finlandezii, nemții, elvețienii, belgienii. Cu alte cuvinte, zona de nord a Europei și americanii.

Cel mai puțin sau deloc, să spunem – italienii, francezii, în majoritatea cazurilor. Turcii, arabii, în genere, câteodată nici nu pun de ajuns pe masă, oricât de bogați sunt.

Care e procentul de bacșiș lăsat la noi?

În medie iese 2,5-3 %. Foarte rar se întâmplă să ai 5 % din sumă. Sunt cazuri de zece, douăzeci, mai ales la unii americani. La ei, 20-25 % e stabil, nu contează suma. Asta însă se întâmplă foarte rar, deoarece cu ei alături stau moldoveni, care consumă de 2 000, lasă 10 lei și zic că ajunge, că nu trebuie de dat mai mult.

Sunt cazuri când americanul lasă bacșiș, ei ies afară, iar moldoveanul se întoarce și cere banii rămași.

Cel mai mult cât ați primit?

Am primit 1 000 de euro la deservirea unui banchet în Rusia. La noi în Moldova, am avut vreo 500 de dolari de la o masă de șase persoane. Straniu e că banii i-am primit de la chinezi, oamenii care socot „capică cu capică” și nu cheltuie niciodată nimic în plus, iar în 99 de procente din cazuri nu lasă nimic. Atunci nu știu ce s-a înâîmplat, dar a fost.

Ce faceți în timpul liber? Veniți des la localul unde lucrați, în afara lucrului?

Deseori pur și simplu mă odihnesc. Alteori, pentru că avem casă pe pământ, lucrez în ogradă, în grădină; avem construcții, reparații. Ce-i caracteristic pentru moldoveni – tot timpul găsim ceva de făcut. Cum spune vorba ceea: m-am săturat de săpat, trebuie să mă odihnesc oleacă, mă duc să mai prășesc.

Când am drum în oraș, tot timpul vin aici. Dacă ai plăcere de lucru, local și colectiv, e plăcut să discuți.

Cum credeți, moldovenii economisesc bani pentru ziua de poimâine? Se spune că noi cheltuim mai mult decât primim ca salariu. Vă pare adevărat acest lucru, din ceea ce vedeți în activitatea dvs.?

N-aș spune că e un popor care economisește. E un popor care muncește pentru ca să se poată odihni. Oamenii nu trăiesc pentru a depozita bani în bancă, dar muncesc și trăiesc pentru a-și îndeplini dorințele. Banii munciți îi cheltuie tot pentru ei. Moldovenii sunt un popor foarte cheltuitor. Puțini sunt cei care pun banii în pungă și se gândesc la ziua care va veni peste 5-10 ani.

Câteodată, cel care are 2 000-3 000 de lei salariu, nu pune bani pentru gazdă, el mai bine merge undeva și bea o bere. De ce? Pentru că pentru noi, moldovenii, e caracteristic faptul că trebuie să comunicăm. El nu poate fără asta, e ca și cum i-ai lua aerul sau apa. Omul vine la bar și nu vrea bere sau ceai, ci anume comunicare. Se întâmplă deseori că omul comandă o bere și poate să stea o oră, două, trei, până dimineața cu o sticlă, important e să comunice.

Ce se întâmplă atunci când un client nu vrea să achite nota de plată? Cine vă asigură securitatea și cât de des apelați la ea?

În foarte rare cazuri apelăm la securitate – când e brutal. De multe ori se întâmplă să nu aibă bani cel care trebuie să plătească și pleacă. Apelăm la compania de pază cred că în 1 % din cazuri.

Ați asistat la o bătaie ca-n filme într-un bar?

Aici nu. În Rusia, da. Acolo e tipic. Moldovenii nu sunt așa de agresivi, se limitează la discuții pe tonuri ridicate, strigăte, înjurături. Îmi place că la noi agresivitatea nu persistă.

Ce calificare trebuie să aibă cineva pentru a fi angajat pe post de chelner? Trebuie să treacă anumite cursuri despre alimentație publică?

Nu contează calitățile profesionale, contează nivelul de dezvoltare intelectuală și într-o măsură mare, educația. Adică, nu trebuie să fii idiot.

Cursurile practic nu dau nimic. Experiența se acumulează pe parcursul anilor. Eu am început să lucrez în această sferă pe 12 septembrie 1992 și nimeni nu mi-a lămurit nici jumătate de cuvânt. Mi-au spus: iată locul tău de muncă, marfa și aparatul de casă. Unicul lucru pe care mi l-au arătat a fost cum funcționează aparatul de casă. Respectiv, cauți literatură, întrebi de ceilalți chelneri. Atunci era doar literatură din Uniunea Sovietică, iar eu m-am angajat ca barman. Ce poți găsi acolo despre lucrul de barman? Deci, îți trebuie fantezie și inițiativă.

Un factor important este eticheta – o școală veche. Eu am școala sovietică. La nivel de profesionist poți ajunge dacă ai pe cineva alături și absorbi ca buretele.

Factorul principal este că trebuie să-ți placă. Oricare ar fi lucrul – dacă nu-ți place, nu e locul tău.

Căror riscuri de sănătate este supus un chelner?

De cele mai dese ori, bolile epidermice. În localurile unde se fumează, sunt probleme cu ochii. Eu, de pildă, am tot timpul cu mine un gel pentru ochi.

Sunteți fumător? Cum vi se pare proiectul de lege antitutun prin care se va interzice fumatul în spațiile publice?

Sunt fumător, dar nu tot timpul. Ultima dată m-am abținut de la fumat un an și jumătate. Eu dacă am plăcerea, iau țigara și o fumez. Cum ușor lepăd, așa ușor și încep.

Cred că e foarte bună intenția de a interzice fumatul. Foarte mulți oaspeți fumători deseori stau în sala pentru nefumători și fumează afară. Eu cred că în local trebuie să fie un loc anumit cu aerisire specială, uși închise, ca o zonă VIP cu măsuță, scaun moale, un televizor, puțină muzică. Nu sunt de acord cu cei care spun că interzicerea fumatului în localuri va micșora numărul de clienți. Poate nu vor veni cei care nu sunt oaspeții noștri.

Considerați că țigările și alcoolul sunt niște vicii grave ale tinerilor de astăzi?

Nu aș spune. Pentru 95 % din oaspeții noștri folosirea alcoolului nu este un viciu, este pur și simplu un pretext de a-și vedea prietenii.

Cum e mai bine de luptat cu fumatul – prin prețuri, prin informare?

Mai mult prin informație și tărie de caracter. Omul cu cât e mai slab de fire, cu atât mai multă informație îi trebuie. Mărirea prețurilor va duce la contrabandă. Oamenii care nu-și vor permite, vor fuma tutun. Când am venit din armată în 91 și era criză de bani și țigări, eu așa de bine fumam tutun cu gazetă Makler. Omul care a fumat, mai ales principial, va fuma tot timpul, indiferent de preț.

Ce persoane publice ați deservit? Cine v-a impresionat și prin ce anume?

Conducători de țări, ambasadori, consuli, miliardari. Pe timpuri, cândva, m-a impresionat, din politicieni, Igor Dodon. Dar asta a fost tare demult. El s-a schimbat foarte mult – calea lui politică și ca om.

Tare mult mi-a plăcut, ca om, Anatol Stati. Se întâmpla că mergeam pe stradă, stam în magazin și el mă saluta, mă întreba ce mai fac, ca pe o cunoștință. Nu contează că e milionar, e un om simplu. Mai pe scurt, un om foarte bravo.

Am deservit și lideri ai structurilor criminale și lideri ai structurilor politice, ceea ce tare puțin se deosebește una de alta. Vreau să spun că liderii criminali câteodată sunt mult mai punctuali, mai cinstiți și mai impunători decât cei politici. Așa că, eu cred că dacă s-ar da puterea statului în mâinile unui lider criminal, el ar face ordine mult mai repede. Am cunoscut mulți și sunt persoane, care, venind la conducere, ar face mult mai bună ordine decât binecunoscuții noștri activiști politici.

Din domeniul culturii ce oameni ați cunoscut?

Domnul Muntean, vocalist la Teatrul de Operă și Balet m-a impresionat foarte mult ca om și profesionist.

Cât de des mergeți la teatru, la operă? Ce vă place mai mult, opera sau baletul și ce ne-ați recomanda?

În ultimul timp, nu prea. Când locuiam la bloc, în oraș, nu ratam premierele de la Teatrul de Operă. Îmi place mai mult opera, dar urmăream cu plăcere ambele. Din repertoriul pe care îl țin minte, m-a impresionat Carmen și Pagliacci (Paiațe), anume unde Muntean e în rolul principal. Foarte mult depinde de regizorii și actorii din rolurile principale. Opera este ceva pe care dacă o dată ai ascultat-o și ți-a plăcut, îți place toată viața. De aceea, primul spectacol pe care îl asculți trebuie să fie unul bun.

Dacă Moldova ar fi un cocktail, care ar fi conținutul?

Multă energie, dragoste, comunicare, stimă unul pentru altul, puțină invidie… nu puțină, dar chiar oleacă, deoarece pentru noi e caracteristică invidia, tendință, speranță. O bună parte a cocktailului ar fi din visuri, deoarece moldovenilor tare le place să viseze, uneori nu conform posibilităților.

Dacă să fie din băuturi, cred că ceva din vin cu adaosuri de fructe, ierburi.

De ce ați ales să lucrați noaptea?

Ne e mai comod. Trăim în afara orașului, lucrez împreună cu soția. Venim și mergem acasă împreună. Avem mai mult timp liber.

Ați vrea să plecați din Moldova?

N-aș spune. Am lucrat în Rusia și în Crimeea, Ucraina, dar numai pentru a acumula experiență și din atracție față de ceva nou. Nu au fost banii pe prim-plan. Dacă m-aș duce, ar fi pentru a vedea cum trăiesc oamenii. Mie mi-e bine aici. Mă simt acasă.

Care politician vă pare cel mai profesionist?

Sunt apolitic, deși m-am întâlnit foarte des cu reprezentanții profesiei date. Eu cunosc puțin din strategia politică și nu pot spune dacă cineva e profesionist sau nu. Din analiza situației de acum, cred că nu contează foarte mult profesionalismul și pregătirea persoanei în politică, economie. La noi cursul politic este dictat. La noi în țară, talentul îl poți manifesta doar în scenă, sau la vreo sursă informativă, un canal TV, un ziar. În politică, talentul nu contează absolut deloc. Contează prietenia, cumătrismul. Poți fi practic fără studii, dar dacă ai neamuri, prieteni, și cumătri, poți ajunge departe.

Aveți vreun politician preferat, din trecut sau prezent?

Pe timpuri, îi purtam stima lui Marian Lupu. Pe parcurs, acest lucru s-a evaporat. Nu cred că cineva profesionist va schimba ceva în Moldova. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie din start de concediat tot personalul tuturor ministerelor, toți activiștii din toate partidele și de angajat tineri care au venit acum de peste hotare, care au terminat universitățile și care nu-s neamuri cu cei de la putere. Sau ceea ce e mai ușor – dictatura, pentru că dictatura e cea mai ușoară cale de a ieși din impas, ceea ce e demonstrat de mii de ani. După o perioadă, încetul cu încetul, se poate de mers spre democrație, dar asta la noi e imposibil.

Dacă ați scrie o carte, despre ce ar fi?

Ar fi o carte pur filozofică, descrierea drumului spre fericire, pentru ca persoana care o citește să-și poată determina cursul și țelul, să vadă că orice țel este real, în măsura cuvenită. Fiecare om poate fi fericit nebazându-se pe finanțe sau poziții sociale.

Ce este dragostea?

Un sentiment care are nevoie de întreținere, de surse de energie. Dacă a apărut, nu înseamnă că e pe toată viața. Trebuie de păstrat, de hrănit, de dezvoltat.

Cum flirtează femeile în Moldova?

Frumos.

Aveți vreo listă neagră a persoanelor care nu au voie să intre aici?

Da, trei, pe termen nedefinit. Sunt lucrători de artă. Nu-i deservim. Dacă intră și se așează, masa lor nu va fi deservită. Motivul e comportamentul inadecvat.

Ce limbi străine cunoașteți, cum vă înțelegeți cu străinii?

M-am angajat o dată la Sankt Petersburg într-un restaurant de elită, din centru. Era prima zi de practică și urmăream cum se lucrează. La un moment, vine un chelner și mă întreabă cum stau cu limbile străine. Am primit comanda de la niște persoane care vorbeau engleză. După un timp, au venit niște românce și am primit comanda și de la ele. După care francezi, italieni – eu transmiteam comenzile chelnerilor. În Rusia, ei nu cunosc limbile și nici nu se străduie. Ai venit în țară, fii bun și ia traducător sau vorbește rusa. Chelnerii din centrul orașului nu sunt datori să cunoască. Vine șeful și mă întreabă în ce limbi am luat comenzile. Îi spun: engleză, română, italiană, franceză. Mă întreabă: cum, tu cunoști toate aceste limbi? Eu spun: nu, este o vorbă, ia znaiu ocheni mnogo iazykov, no vse na russkom. Eu cunosc în limita meniului, ceea ce îmi cere omul: bucate, scrumieră, baie – un limbaj suficient pentru a prezenta și a propune. În rest, vorbesc doar rusa și româna.

Ce reguli de igienă trebuie să respecte un chelner?

Foarte multe: mâini îngrijite, unghii curate, date cu lac transparent, îmbrăcăminte ideală, frizură, față curată. Asta în mod ideal, depinde de local.

Ce preferați – să gătiți sau să spălați vasele?

Să gătesc. Eu am mașină de spălat, iat-o, se numește Denis. (arată la Denis, fiul, și râde) La bucătărie sunt ca peștele în apă, în majoritatea cazurilor eu gătesc.

Ce caz interesant sau amuzant ați avut în activitatea dumneavoastră?

Era un banchet la un restaurant de elită. Erau tot felul de tacâmuri, așa cum cere un restaurant de 4 stele. Foarte puțini moldoveni însă știu regulile de etichetă, pentru că nu se studiază. S-au oprit cele 18 persoane în ușă și eu: „Atenție! Paharul acesta e pentru șampanie, acesta pentru vin roșu, acesta pentru alb, acesta – apă și suc. Furculițele astea sunt pentru gustări reci. Asta – pentru felul doi. Nu le folosiți pentru legume”. Ei mă întreabă ce fac. Eu le zic că-i învăț eticheta. Altfel, iese că atunci când strângi gustările reci, trebuie să strângi toate tacâmurile și să aduci totul din nou. Iese lucru în plus. Așa că le dădeam peste mână dacă luau tacâmul greșit.

Prin ce situație periculoasă ați trecut?

A venit un băiat tânăr, un chelner nou. Aveam de deservit o masă de autorități criminale – ei sunt foarte principiali, cu cerințe la maxim. Îi deserveam doar eu. Clientul doar intra în restaurant și eu mergeam din urma lui scriind. Atunci eu duceam gustările reci, iar tânărul nou – legumele prăjite. Tânărul stă, se uită la ei, veniți cu pază de corp, niște băieți zdraveni, cu mușchi. Când i-am spus cine-s, s-a pierdut cu firea. Cum sta și privea, a înclinat farfuria și sucul legumelor a curs cuiva pe spate. Bine că nimeni nu a văzut. Atunci eu i-am cerut haina. I-am spus că o pun la garderobă. Repede geaca a fost dusă la curățătorie chimică, spălată, uscată, călcată și adusă înapoi în cele două ore cât au stat acolo. A fost cheltuiala mea, că am lăsat chelnerul nou să mă ajute. Băiatul cela mai mult nu a mai lucrat. Vă închipuiți, haină de 3-5 mii de dolari, Doamne ferește. Ei toți sunt mereu cu arme de foc.

Am avut un caz în beciurile de la Cricova, când mi-au pus pistolul la cap. M-a întrebat de ce am turnat vin mai întâi altcuiva și nu lui. A luat pistolul atunci când i-am argumentat. Zic: „Eu, după analiza mesei, am înțeles că persoana dată este cea mai mare autoritate în compania dată și respectiv trebuie să-i dau să testeze vinul lui. Nu spun că persoana e secundară, dar acela are autoritate mai mare”. Atunci el s-a gândit și a spus: „Da, tu ai dreptate”, a luat pistolul și a scos glonțul. Pentru a deservi așa persoane, cerințele sunt foarte mari și nu trebuie să te pierzi cu firea, trebuie să ieși din situație foarte repede. Asta se obține doar prin experiență. Trebuie să le câștigi respectul și deja pe parcurs, când mai faci greșeli, ți se iartă.

Ați văzut multe cupluri formându-se sub ochii dumneavoastră?

Multe. Ca atare, cuplurile se formează din cunoștințe. Un cuplu e mai trainic când oamenii se cunosc zi de zi. Vezi ce deprinderi are, ce au în comun. Chiar și neajunsurile fizice se duc pe alt plan când cunoști omul.

Ce le doriți îndrăgostiților?

Sentimente sincere, sinceritate – asta e principalul.

Mai multe interviuri vedeți pe Bloguvern.