Acum 20 de ani, odată cu prăbuşirea imperiului sovietic, s-au stopat şi lucrările la şantierul bazei militare din pădurea Olişcanilor, raionul Şoldăneşti, obiect strategic de importanţă unională.
La acel moment, baza, conform unor informaţii, era aproape gata să fie dată în exploatare. Acolo urma să fie dislocat un punct de comandă de rezervă pentru Statul-Major al Direcţiei Sud-Vest al Statului-Major al Forţelor Armate ale Tratatului de la Varşovia, relevă cuvântul.md.
Când însă au apărut primele semnale de destrămare a URSS, la obiectul din pădurea Olişcanilor, unde deja fusese cheltuite sume enorme de bani publici (circa 32 milioane de ruble), lucrările au încetat. După retragerea trupelor sovietice, baza a fost abandonată, iar în 1991, prin decret prezidenţial, tot armamentul, muniţiile, tehnica militară, bazele militare şi celelalte bunuri care aparţineau unităţilor militare ale armatei sovietice dislocate pe teritoriul republicii au fost declarate patrimoniu naţional.
Din toate construcțiile de pe timpuri au rămas doar scheletele a două blocuri administrative şi a unui bloc locativ. Pe terenul împădurit de-a binelea zac plăci de beton, pietroaie. Teritoriul de circa 20 ha este brăzdat de o mulțime de șanțuri.
Neatins de mâna omului a rămas alt buncăr, conservat complementate încă înainte de abandonarea obiectului. Intrarea în buncăr este blocată cu un capac masiv din beton armat, care, cică, are o grosime de circa doi metri. Ambele buncăre au formă de cerc, fiind învelite cu mai multe straturi de beton. În momentul de față de 90 la sută din suprafața bucherului este inundată.
Buncărele au 13 nivele în adâncime, dar nu sunt scări care să le unească. Spaţiul intern al primul buncăr este divizat în multe odăi cu numeroase uşi şi găuri de diferite mărimi şi forme. De la nivelul de sus spre cel de jos — nicio scară.
Pentru ca buncărele să nu fie inundate de apele de la suprafaţă şi cele subterane, au fost montate camere frigorifice speciale care trebuiau să îngheţe solul din preajmă. Din acele camere au rămas doar nişte ţevi ruginite. Din spusele foştilor angajaţi, din buncăre sunt patru ieşiri subterane, două din acestea ducând spre blocurile administrative.
