Poezie sau proză? În ultima perioadă, observăm cum rafturile librăriilor și ale bibliotecilor se umplu cu cărți scrise de ai noștri, de moldoveni, iar asta ne bucură. Unii dintre ei sunt cunoscuți în lumea literaturii, alții – mai puțin. Astfel, prin intermediul proiectului „Printre rânduri”, #diez își dorește să cultive și să promoveze lectura, iar odată cu ea să descopere scriitorii și scriitoarele din Republica Moldova. În cele ce urmează, o vom descoperi pe Augustina Visan, o tânără de 22 de ani care acum doi ani a publicat volumul de poezii „Fă ceva tată”. Prin curaj s-a încumetat să-și înșire viața pe foi și să povestească despre familie și despre o copilărie dureroasă.
Vă invităm să îi aflați povestea în interviul care urmează.
– Aș vrea să îți descrii personalitatea prin trei calități.
– Optimism, curaj, sinceritate.
– Când ai început să scrii poezie și ce te-a motivat să o faci?
– Prima poezie am scris-o la 18 ani, pe la începutul lunii martie 2020, la atelierul Vlad Iovita.
– Din câte am observat, poeziile pe care le scrii se referă la perioada copilăriei și la sechelele provocate de părinți. Ce fel de copilărie ai trăit și de ce ai ales să îți expui atât de mult trăirile personale?
– Am trăit copilăria descrisă în poezie. De ce am scris despre ea? De ce am scris despre durere, dezamăgire, frică? Dar despre ce altceva puteam să scriu? Am scris despre ceea ce cunoșteam mai bine. Am scris despre ce am trăit, pentru că una dintre cele trei calități ale mele este curajul.
– Părinții tăi ce părere au avut despre poezii?
– Mama se mândrește cu mine.
– Am citit că poeziile tale sunt descrise ca fiind puternice și violente? Consideri că trăirile din copilărie și adolescență au alimentat formarea acestui stil?
– „Stilul sunt eu”, vorba unui scriitor celebru.
– Când ai înțeles că poeziile pe care le-ai scris trebuie să prindă forma unui volum?
– După ce am scris primele 30 de poezii.
– Cum a fost procesul de publicare? Care au fost provocările cu care te-ai confruntat?
– Inițial, poeziile au fost publicate în antologia „Patru plus patru plus patru”, concepută de Dumitru Crudu. Antologia a avut succes. Dacă n-ar fi avut succes, poate că nu publicam niciodată „Fă ceva tată”.
– Iată că „Fă ceva tată” a văzut lumina tiparului. Care este povestea din spatele titlului?
– Povestea este pe cât se poate de simplă. Este povestea unei schimbări. Cu toții așteptăm să ni se schimbe ceva în viață. În copilăria mea, acea schimbare o putea face doar tata.
– Cât timp crezi că vei mai scrie despre copilărie? Consideri că ai spus tot ce ai avut de spus?
– Deja nu mai pot scrie despre copilărie. Aș vrea să cred că am spus tot.
– Puțini au curajul să își expună atât de mult și de direct trăirile personale. Te-ai gândit că ai putea inspira și ajuta și alți copii/tineri care poate simt la fel?
– După ce a apărut cartea, m-am trezit că am o oglindă în fața ochilor. E o oglindă și pentru copiii care, din păcate, trec prin ce-am trecut și eu.
– Știu că urmezi specialitatea Pedagogie în învățământul primar și Psihopedagogie. De unde vine dorința de a deveni învățătoare?
– Vreau să fiu ca prima mea învățătoare. Ne scotea la picnicuri, ne făcea fotografii, iar într-o zi, m-a oprit pe coridorul școlii pentru a-mi aranja părul. Ea, pentru mine, era mama perfectă.
– Tot într-un interviu ai afirmat că îți dorești să predai în sat? De ce vă doriți să reveniți, luând în considerare că mulți tineri rămân în orașe?
– Împreună cu soțul meu, ne-am procurat o casă în satul Sărata Veche, raionul Fălești. Vreau să predau la sat pentru a-i ajuta pe copiii sărmani nu doar cu ajutorul poeziei.
– Activezi și la revista „Timpul”. Cum ai reușit să scrii pentru ea și de ce ai ales o revistă culturală?
– Tind să cred că revista m-a ales pe mine.
– Fiind o revistă de cultură, cum crezi, cât de apreciată este cultura printre oamenii de la noi din țară, în special printre tineri?
– Este apreciată de un număr restrâns de oameni, dar acest număr se poate dubla și chiar tripla dacă e o revistă de calitate. Or, „Timpul” e o asemenea revistă.
– Dacă e să ne întoarcem la poezie, ce părere ai despre poezia contemporană, autohtonă?
– Poezia contemporană este mai mult decât poezie – e un strigăt de ajutor și un colac de salvare.
– Din punctul tău de vedere, poate scrie oricine sau trebuie totuși să fii talentat(ă).
– Doar scriind poți afla dacă ai sau nu talent. Altă cale nu e.
– Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat din propria experiență ca poetă?
– Să-mi permit să fiu fericită.
– Cine este Augustina Visan?
– Augustina Visan este mai puternică decât crede ea.
Acest interviu face parte din proiectul „Printre rânduri” și este realizat în parteneriat cu Editura Prut Internațional.