Ultima lună de vară a fost specială pentru observatorii cerului, cu perseide sepctaculoase și o rară Superlună dublă, vizibile pe 13 și, respectiv, 31 august. În această seară tendința continuă, cu o Superlună finală din anul 2023, care a putut fi văzută și ieri, 28 septembrie.
În acest an au fost patru Superluni la rând, una răsărind în iulie, două în august, iar acum, în septembrie, răsare cea finală, transmite ScienceAlert.
Potrivit specialiștilor, Superluna care a răsărit ieri și care va fi vizibilă și astăzi este numită „Luna recoltei” în emisfera nordică, deoarece are loc în apropierea echinocțiului de toamnă (23 septembrie).
Motivul: pe vremea când oamenii recoltau manual, această Superlună luminoasă contribuia la iluminare după apusul Soarelui, ceea ce oferea un timp suplimentar foarte necesar pentru a strânge recolta înainte de iarnă.
Ce este o Superlună
O Superlună descrie cea mai mare apropiere a Lunii de Pământ ori de câte ori aceasta coincide cu o fază nouă sau plină.
În acest caz, Luna răsare mai devreme decât în mod obișnuit, astfel încât există o diferență mai mică între apusul Soarelui și răsăritul Lunii.
Termenul în sine a fost inventat la sfârșitul anilor 1970 de un astrolog pe nume Richard Nolle. În timp ce cuvântul nu are o semnificație considerabilă în știință, este de interes general pentru observatorii stelelor datorită aspectului puțin mai mare al Lunii și, având în vedere că este o Lună plină, a luminozității crescute.
Pentru a vorbi în termeni astronomici, o Superlună este o sizigie, adică o configurație în linie dreaptă între Lună, Pământ și Soare. Când o Lună plină sau o Lună nouă se apropie cel mai mult de Pământ pe orbita sa, pare mult mai mare din punctul în care ne aflăm.
Atunci când sizigia este aliniată astfel încât Luna se află cel mai departe de Pământ, se numește microlună. Aceasta este opusul unei Superluni, dar nimănui nu-i pasă de ea la fel de mult.
Cât de des se produc Superlunile
Având în vedere că nu există o definiție universal acceptată a apropierii de Lună pentru a fi considerată o Superlună, frecvența acestora poate fi considerată o chestiune de opinie personală. Astfel, Superluna se află în ochii privitorului.
Conform calificării inițiale a lui Nolle din 1979, o Superlună este definită ca fiind orice perioadă în care Luna se află la 90 % apropiere de Pământ, în timp ce se află și într-o stare de sizigie. Modificările recente califică Superluna ca fiind cea care se află la 90 % și mai mult decât distanța medie de perigeu (punctul în care Luna este cel mai aproape de Pământ pe orbita sa). La perigeul total, Luna se află la 225 804 mile (363 396 km) de Pământ.
Ar trebui să ne pese sau nu?
Dacă sunteți o persoană care admiră Luna noastră în general, atunci da. O Superlună plină este ca o Lună plină obișnuită, doar că este cu o treime mai strălucitoare și cu până la 14 % mai mare.
Apropierea mai mare de vecina noastră poate face o diferență semnificativă în ceea ce privește atracția gravitațională, puterea de atracție variind cu până la 23 %, pe măsură ce orbita Lunii o aduce mai aproape și mai departe de planeta noastră.
Această atracție suplimentară are un mic efect cumulativ asupra unor suprafețe fluide vaste, cum ar fi oceanele și, într-o mai mică măsură, asupra atmosferei, dar nu există dovezi concrete că acest lucru ar produce schimbări semnificative în ceea ce privește vremea sau că ar duce la modificări însemnate ale activității tectonice.
Ușoara creștere a atracției gravitaționale are, de asemenea, un efect neglijabil asupra greutății unor obiecte individuale (cum ar fi oamenii). De aceea, în această perioadă nu va fi posibil să sărim mai sus decât o facem în zilele obișnuite.
Când se vede cel mai bine și din ce locație
Superluna este întotdeauna cel mai bine văzută atunci când se află aproape de orizont în timp ce răsare sau apune, deoarece pare mai mare datorită unei iluzii optice (creierul nostru o compară cu alte puncte de referință).
Pentru a obține cea mai bună priveliște, trebuie să găsiți un loc fără prea multă lumină artificială și, preferabil, fără prea mulți nori.
Conform unor ipoteze ale experților în domeniu, în 2024 vom vedea doar două superluni – una pe 18 septembrie și una pe 17 octombrie.
