Iubirea… Un cuvânt atât de versatil, cu atât de multe semnificații pentru fiecare individ, încât cu greu îi putem oferi o definiție exactă. Acest sentiment se manifestă de cele mai multe ori diferit de la o persoană la alta. Începând cu dragostea pentru familie, partener(ă), prieteni, până la dragostea pentru mâncare, pasiuni sau animalele de companie. De cele mai multe ori e un sentiment inexplicabil, dar totuși reușim să înțelegem cumva că iubim pe cineva sau ceva.
În contextul Zilei îndrăgostiților, marcată anual în data de 14 februarie, am decis să întrebăm membrii și membrele echipei #diez care a fost momentul în care au înțeles că iubesc pe cineva sau ceva. Vă invităm să citiți relatările redacției #diez, care cu siguranță vă vor surprinde datorită răspunsurilor ingenioase și emoționante pe alocuri.
#1. „Eu am decis să vă povestesc despre dragostea mea față de cașcaval, care a trecut deja, dar cândva a fost foarte mare. De când eram mic îmi plăcea mult cașcavalul și toți de acasă făceau glume pe seama acestui aspect, deoarece eu sunt născut în anul șobolanului, și acesta ar fi un motiv pentru care îmi place acest produs. Dar să revin la momentul când am înțeles că iubesc cașcavalul. S-a întâmplat în timpul unei zile de naștere a unei rude. Am gustat eu mai multe bucate pe masă, dar în special am mâncat mult cașcaval și eram full și nu mai încăpea nimic în mine, dar în același moment voiam să mai mănânc cașcaval. Și chiar la acea serbare m-am apropiat de mama și i-am spus că am înțeles că eu iubesc cașcavalul. Din păcate în ultimul an nu știu de ce am început să mănânc tot mai puțin cașcaval și deja nu pot să spun că îl iubesc, dar sigur pot să afirm că la un moment dat l-am iubit.”
#2. „Nu am înțeles că iubesc într-un moment anume, ci am observat acest lucru în timp. Mă simțeam liniștită și împlinită atunci când eram alături de el, iar când nu ne vedeam o zi, parcă nu îmi ajungea ceva. Devenise o parte din mine.”
#3. „Pentru a explica mai bine când am înțeles eu că cineva mă iubește, dar și cât de mult iubesc eu acea persoană sau acele două persoane, trebuie un mic preambul. S-a întâmplat când am mers la studii peste hotare, aproximativ la 1 000 de kilometri depărtare de casă, pentru o perioadă de un an. A fost prima mea plecare pentru un termen atât de mare. Eu știam că părinții mă iubesc și eu îi iubesc enorm de mult, dar momentul care m-a făcut să plâng ca un copil la ora 4.0 pe podeaua odăii mele a fost când am primit primul și ultimul colet de la părinți. Pe lângă hainele de iarnă, împachetate cu mare grijă, mama a mai pus un pachețel cu ciocolatele mele preferate: Meteorit, DO-RE-MI, Brândușa etc. Am simțit atâta căldură, atâta dragoste, atâta dor și mă simțeam atât de neputincioasă și mică. Și acum când îmi mai amintesc de acest moment, involuntar mi se umezesc ochii și mi se oprește un nod în gât. Acela a fost momentul când am înțeles că nu trebuie să accept părinții mei și acțiunilor lor for granted (de la sine înțeles), dar și cât de mult îi iubesc.”
#4. „Pentru mine acesta nu este un moment distinctiv, când s-a întâmplat ceva și iată hodoronc-tronc s-a născut iubirea. Eu cred că dragostea matură și sănătoasă dintre oameni se naște în timp și este, mai degrabă, o adunătură de chestiuțe mici, care îți arată și îți trezesc iubirea pe parcurs. Asta fiindcă pentru mine fluturii în stomac care apar la «dragostea la prima vedere» nu sunt echivalenți cu dragostea. Așadar, eu cred că cel mai bun mod de a face o persoană, inclusiv pe mine, să se simtă iubită este să o iubești în limbajul său al iubirii, să știi să comunici eficient și empatic și să respecți ceea ce este și ce își dorește persoana. Asta pentru că și cele mai puternice semnale ale organismului nostru în raport cu o persoană mor pe drum, dacă nu sunt alimentate și menținute cumsecade.
Nici măcar pe cățelușa mea n-am iubit-o instant. Am plăcut-o mult inițial, îmi trezea sentimente de entuziasm și de ceva nou și tare drăgălaș. Dar iubirea asta indiscutabilă de îți vine să mori acolo a apărut pe parcurs.”
#5. „Cred că am înțeles că sunt îndrăgostită atunci când găseam o mulțime de motive pentru a mă așeza în aceeași bancă cu el. Eram la liceu și inventam diverse «situații» pentru a trece în acea bancă. Evident, nu primeam atenția pe care mi-o doream, așa că am continuat cu inventarea unor motive de ceartă sau mici conflicte. Îmi plăcea să urmăresc unde vor duce. Aveam și același drum spre casă, așa că, după finalizarea orelor, încercam să ies cât mai rapid din școală pentru a ne întâlni «neintenționat» la ieșire.”
#6. „Mi-am dat seama că o iubesc pe sora mea când a început să-mi dea mâna printre gratiile pătuțului meu când mergeam la culcare împreună, în aceeași cameră de dormit. Ea dormea pe un pat mai mare, iar eu – în pătuțul extins de bebeluși chiar de lângă. Mă temeam de întuneric, iar printre gratii o prindeam de mână pe sora mea care își întindea mâna până la mine. Rămâneam așa până adormeam.”
#7. „Acel «click», moment care te face să realizezi că ești îndrăgostit, are la bază multe aspecte specifice greu de explicat. Nu cred în dragoste la prima vedere, căci consider că dragostea e mult prea complexă că să existe la prima vedere. Confortul, intimitatea, lucrurile în comun, discuțiile nesfârșite, încrederea, pasiunea, etc., toate ar trebui să le simți atunci când crezi că te-ai îndrăgostit. E simplu, e o conexiune pe care doar o simți, în interior mereu știi dacă persoana pe care o ai lângă tine e persoana potrivită, problema e că mulți aleg să fie orbi și confundă dragostea cu pasiunea sau cu o atracție de moment.”
#8. „Atunci când a decedat tatăl meu, am primit atâta susținere din partea partenerului, morală și nu numai. A ales să își asume multe rămânând alături, împărțind cu mine responsabilități pe care oamenii de vârsta noastră de obicei nu le au. Atunci am înțeles că îl iubesc cu adevărat și continui să rămân convinsă de asta în fiecare zi.”
#9. „Cred că iubirea este nelimitată. Acest sentiment poate fi exprimat în felurite moduri, dar totodată este atât de greu să o facem. Paradoxal că acest sentiment gravitațional, care îi face pe oameni să fie atrași unii de alții, poate cauza în același timp și suferință. Nu am avut vreodată un moment de revelație în care să înțeleg că iubesc cu adevărat, dar acest sentiment a apărut în timp. Treptat, mi-am dat seama că iubesc plimbările lungi și apusurile. Iubesc liniștea plimbărilor nocturne și simt o ușurare în momentul în care admir un apus într-adevăr spectaculos. Au existat asemenea plimbări și la un moment dat simțeam că nu îmi mai doresc să se termine. Treptat, am conștientizat că pentru mine asta e adevărata fericire.”
#10. „Eu simt o iubire aparte față de teatru și o simt din ambele perspective: ca spectatoare și ca amatoare care a practicat actoria încă din clasele primare. Iubesc teatrul, pentru că a sădit în mine o dragoste nemărginită pentru interacțiunea cu oamenii, arta vorbirii, scris și, cel mai important, mi-a dat curaj să vorbesc liber, încă de mică. Ca spectatoare, radiez de fericire când simt actorii și jocul lor, când stau în primele rânduri și mă apucă dorul și ardoarea de a fi și eu acolo pe scenă.”
#11. „Iubirea mea față de vin a început la sfârșitul anului 2019 și încă ține. Respectiv, pot confirma că mitul «dragostea durează doar trei ani» rămâne a fi doar un mit. La noi a început deja al patrulea an și vor urma încă mulți ani plini de «picioarele soarelui» în pahare mari și mici. Prima aromă de Viorica a fost senzuală, primăvăratică, nevinovată. Am savurat-o din plin. Ulterior, au urmat vinuri mai corpolente și maturate, care necesită mai mult timp pentru a fi descoperite în pahar, au nevoie de mai mult oxigen. O regulă aici este importantă – nu intersectăm un vin cu altul –, roșu cu roșu și alb cu alb. Iubiți și să fiți iubiți/iubite.”
#12. „Despre dragoste…când eram mic o percepeam anume atunci când mă rușinam la culme de o persoană. Acum e la fel, doar îi mai dedic din când în când și câte o poezie.”
#13. „Cred că nu există un răspuns exact la această întrebare, deoarece este mai degrabă o combinație a unor factori. Adică îți trăiești viața obișnuită și apoi deodată înțelegi că ceva s-a schimbat. Și deja, ca Sherlock, începi să rezolvi faptele: chiar a fost vremea atât de frumoasă de o lună sau nu este așa? Și de ce exact în fața acestei persoane roșesc și nu pot face nimic în privința asta? Și de ce există atât de multă neîndemânare în timpul întâlnirilor, de obicei nu sunt atât de stângace? De ce zâmbesc când îi citesc mesajele? De ce nu vreau să dorm la patru dimineața, ci doar să discut niște prostii cu el? Și există o mulțime de asemenea lucruri mici. Anume ele reprezintă farmecul. Și când în subconștient apar câteva întrebări similare, și anume întrebări, nimeni nu are nevoie de răspunsuri aici, înțelegi deja că iubești.”
#14. „Eu încă sunt în căutarea acelor lucruri cărora aș putea să le spun că le iubesc. Pentru mine a iubi ceva sau pe cineva este o sursă de lumină, o respirație după o abținere îndelungată sau un cer înstelat. În lista mea a celor «lucruri pe care le iubesc» s-au adunat câteva activități, persoane, chiar și lucruri, dar, totuși, încă urmează să le mai dau un sens și nuanță în viața mea. Nu mă judecați prea mult! Îmi ofer timp, pentru că vreau să las doar pentru mine ceea ce cu adevărat și sincer aș iubi, iar asta urmează să aflu. În lumea asta orice om trebuie să iubească, dar sincer. De asemenea, cred că fiecare își are propriul mod de a iubi și ceea ce ar putea iubi. Rămâneți fericiți și mereu în căutarea acelor lucruri care vă fac fericiți”.
#15. „Din Google Analytics pe #diez, dar și din grupuri al de «Sfaturi pe degeaba», tare des văd întrebarea: «Cum să faci să te placă cineva, sau cum trebuie să fiu pentru ca cineva să mă iubească?». Uneori mă gândesc la această întrebare, pentru că pentru mine e evidentă. Înțelegi că cineva te iubește atunci când îți îmbrățișează nebunia, chiar dacă asta poate crea frică. Și simți iubire atunci când sunt lucruri ordinare sau extraordinare și spui «hai să încercăm». Sincer, sentimentul acesta e rar, dar din cauza asta e și special.”
#16. „Am tot răscolit să caut răspunsul potrivit și mi-am dat seama că toate lucrurile pe care vreau să le spun au sens doar dacă sunt luate împreună, separat nu funcționează. Și e logic. Dragostea e complexă, cel puțin așa cred eu. Totuși, după zeci de rânduri scrise ș-apoi șterse, am găsit ceva. Acel ceva e dorul. Înțeleg că iubesc când îmi este dor. Nu-ți poate fi dor de orice sau oricine. Ți-e dor de ce ți-e drag, iar drag îmi este ceea ce iubesc.”
#17. „Eu mă îndrăgostesc repede și la fel de redepe mă dezîndrăgostesc. În viața mea conștientă am realizat că am iubit cu adevărat doar de două ori. Ambele dăți dragostea a venit ca răspuns la prietenia pe care am avut-o. Anume emoțiile pe care le primesc de la o persoană reprezintă acel gest în urma căruia realizez că mă îndrăgostesc.”
#18. „Momentul acesta în cazul meu a fost prin intermediul privirii. Eu m-am uitat la persoana respectivă și, într-o secundă, după cum indică și versurile: искра буря безумие…”
#19. „Este bine cunoscut faptul că multe modele de comportament le preluăm de la părinți. Eu nu sunt o excepție și am înțeles pentru prima dată ce înseamnă iubirea din interacțiunea cu tatăl meu. Când eram mică, am fugit de acasă ca să merg la plimbare cu prietenii. Nu mi-am anunțat părinții, pentru că eram sigură că mă întorc repede. Jucându-mă cu prietenii, am pierdut noțiunea timpului și am rămas cu ei până seara. Când veneam spre casă, vecinii mă întrebau unde m-am pierdut și îmi spuneau că toată lumea mă caută. L-am văzut de departe pe tatăl meu care avea fruntea încruntată și ceva în adâncul sufletului îmi sugera că mă așteaptă o discuție neplăcută. Am ajuns acasă, am zis că îmi pare rău pentru situația creată și tatăl meu m-a întrebat: «Tu ai mâncat azi ceva? După atâta joacă trebuie să fii înfometată». Atunci am înțeles că iubirea adevărată se manifestă prin grijă, răbdare și respect.”
