Topul cititorilor și cititoarelor din Moldova care au scris cele mai multe recenzii pe Goodreads în 2021

Taisia Crudu – 150 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Taisia Crudu.

Dezastrul de la Cernobîl, Svetlana Alexievich

Nu am crezut că după “Ultimii martori” voi mai da peste o carte la fel de copleșitoare și care să mă răvășească cu aceeași intensitate. Însă, nu a trebuit să caut prea mult, rămânând la aceeași autoare am găsit-o curând. Se pare că acesta este stilul scriitoarei, cărți care să te zguduie, să te emoționeze și în același timp să-ți ofere o altă față a unor evenimente istorice povestindu-ți faptele prin martorii oculari. Și aici Svetlana Aleksievici conturează modul de viața al sufletului adunând cuvinte, sentimente și trăiri cotidiene. Nu este o carte despre Cernobîl, ci despre lumea Cernobîl. De data aceasta eroii culegerii de mărturii sunt soțiile lichidatorilor morți, mamele copiilor născuți fără organe, chimiști, fizicieni, academicieni, soldați care au participat la operațiunea de stingere a incendiului de la reactorul patru și la curățarea zonei. Dar și acei oameni obișnuiți care s-au întors să locuiască pe pământul strămoșesc sau oamenii care și-au găsit casa în Cernobîl fugind din calea războiului. Aceștia sunt “Oamenii Cernobîl”. Ascultați-le vocile! Aceste voci povestesc inimaginabilul suferințelor prin care au trecut. Nu mi-am închipui că a existat atât de multă suferință și vieți distruse… Am descoperit cu stupoare că acestor oameni li s-a ascuns la început adevărul și doar vietățile naturii indicau acest dezastru: albinele nu ieșeau din stup, păsările cădeau de pretutindeni, râmele se ascundeau și mai adânc în pământ… Scopul principal al autorităților era de a nu declanșa panica… Nu era doar o minciună, dar un război contra celor nevinovați…

Recenzia completă – aici.

Minunata lume nouă – Aldous Huxley

Bine ați venit în Statele Unite ale Lumii, în această minunată lume nouă! O societate lipsită de emoții și mereu orientată doar spre consum. O lume împărțită în caste. Aici oamenii sunt condiționați în așa fel încât să-și iubească rolul și locul lor în societate. “Acesta este secretul fericirii și al virtuții, să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări: să-i faci pe oameni să-și îndrăgească destinul special implacabil.” Veți întâlni aici oameni standardizați, condiționați, creați absolut identici, parcă xeroxați (cei din casta inferioară), educați prin hipnopedie (educația în timpul somnului) și fericiți (datorită somei – un fel de drog fără efecte adverse).

Recenzia completă – aici.

Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani şi ¼ – Hendrik Groen

Jonathan Swift zicea: “Orice om iși dorește să trăiască mult, dar niciunul nu vrea să îmbătrânească.”
Despre vârsta nobilă este această carte. Rușii zic: “Старость не радость”, adică bătrânețea nu este o bucurie. O fi așa?! Cert este că sunt foarte mulți bătrâni singuri care își duc viața într-un mod minabil și defel de invidiat. O fi vina lor, a statului sau a noastră, adică a întregii societăți? Cred că merită să ne oprim pentru o clipă și asupra acestei probleme sociale. Protagonistul romanelului de față este un octogenar respectabil care își trăiește bătrânețile într-un cămin de bătrâni din Amsterdam. Hendrik împărtășește observații amuzante și triste, gânduri despre sine și despre cei din jur, despre lumea modernă, despre viață și moarte. Avem aici relatate inclusiv micile distracții și revolte din azilul de bătrâni. Deși se vrea a fi un roman de satiră și umor (chiar am râs la unele pasaje), totuși am putut întrevedea tristețea bătrânilor singuratici. Accent deosebit este pus pe umilințele aduse de vârsta înaintată.

Recenzia completă – aici.

Lilah – 138 de recenzii

Câteva dintre recenziile lăsate de Lilah.

The Song of Achilles, Madeline Miller

Ten years of war? I cry over a two-hour Zoom lecture
Moral of the story: kidnapping your host’s wife is a dick move. If some bastard kidnaps your $1000000 wife, let him. Never cave in to peer pressure, do your own thing. Mother doesn’t always know best. Being a woman in a patriarchal society who am I kidding all societies then and now are patriarchal sucks. And last but not least – Madeline Miller is a genius – this is a literary masterpiece. If in Percy Jackson the gods were cruel, indifferent, selfish, but ridiculed for the purpose of comic relief, here (and in the original texts) they were just cruel, indifferent, and selfish. I preferred their YA caricatures.

The Darkest Part of the Forest, Holly Black

I am completely fascinated by Holly Black’s portrayal of Faeries. Their dark allure is hypnotizing. Their ways, traditions, way of speaking are enthralling. I felt like I was entering the realm of fairytales, and as a little child wearing the skin of a 25-year-old woman, I enjoyed every single minute of it. I wish the lore (by that I mean the Faeries and their rules, traditions, and basically everything) was explained, but since this is a standalone book and not part of a greater series, I’m willing to let that slide. One of the things I look for in fantasy books is a great world building. By the second half of the book I got the feeling that the story kind of started to drag out, and I found myself speed reading it just to be able to finish it today and move on the next book on my tbr list.
As someone who hasn’t read The Cruel Prince yet (I know, what a shocker), I’m super excited to read a book written by Holly Black ♥♥ This book sounds AMAZING. It gives me strong dark fairytale vibes, which really is all I ask for in a book to get me through the rainy days of winter 😉

I was watching the trailer and this song instantly came to my mind ☺

come little children

ღℑEℕℕႸ – 131 recenzii

Câteva recenzii lăsate de ღℑEℕℕႸ.

The Accidental Text, Becky Monson

Wonderful, sweet story with deep feelings… Slow born relationship, friendship, easy read, funny moments despite the hard topic. For me grief is something that I definitely can relate, can understand, and I know how hard is to lose someone you love. This book is not hard to read, it doesn’t hurt, it gives hope, gives comfort. The whole story is cute, how they got to know each other, how they helped each other in the hard time and after develop a deep connection. Very sweet ending.

Hands Down – Mariana Zapata

Nice book, funny and cute, easy read…
It’s a story about friends from childhood, that lost connection for 10 years and meeting again they just started their friendship again… But sure there is more than friendship… When love comes, you can deny it if you want but it will catch you somewhere…
It was a nice story, probably I can read everything what MZ write, because it’s just so easy to got lost in their live, it’s sweet, it’s funny…she just take some heroes and make it magic…
What I didn’t like is when Bianca tried to leave him because she thought that will be better…

Stella Popa – 102 recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Stella Popa.

Pianistul, Władysław Szpilman

„Pianistul”
Wladyslaw Szpilman 10!
Acele cărți care ating cele mai sensibile corzi, cărțile bune și puternice, despre ele scriu cel mai mult și greu, iar cuvintele se adună haotic. Vin cu un sfat încă de la începutul acestei mici recenzii. Vă rog frumos să faceți ca mine, distanți-vă de orice se întâmplă, puneți pe fundal să cânte Chopin (scriu mai jos de ce), și delectați-vă cu o lectură de calitate.

Wladyslaw Szpilman este pianist la un post de radio din Varșovia, când se trezește cu nemții care invadează Polonia și îi fură sensul vieții. Ultima lui interpretare a lui Chopin, Nocturne Op.9 No2, îl oprește în fața unei amenințări care pare a fi mai degrabă o ruletă rusească cu titlul „cum vei muri?”. Istoria lui Szpilman se putea termina diferit, mort de foame, împușcat de ucraineni sau nemți, ori de ruși, sinucidere (spânzurătoare sau săritură de la înălțime, mai era și varianta prin otrăvire, dar nu era mereu posibilă), ars de viu sau după bombardament, ori scăpat viu ca prin minune.

Cei 6 ani au fost petrecuți într-o constantă ghicitoare, ce final îl aștepta, regulile jocului se schimbau mereu, fiecare an aducea cu sine o strictețe mai doborâtoare, o senzație de speranță care se stingea aidoma unei lumânări. Și cel mai straniu a fost percepția propriului conștient în momentul lecturii, tu știi exact cât a durat războiul, știi care a fost soarta Poloniei, când a fost eliberată și cum, dar fărâma ceea de naivitate se zbătea cu fiecare zi pomenită de autor, viața lui Wladyslaw a devenit importantă pentru mine și speranța mea în omenire.

Cartea lui Wladyslaw Szpilman este despre Omenie și Omenire, cei doi piloni care pot salva lumea, iar lipsa acestora dau frâu demonilor care ne pot duce spre pierzanie. Printre mulțimea de istorii citite despre WW2, Holocaust, Evrei și Gulagurile sovietice, „Pianistul”, de departe este cea mai bine scrisă carte din această listă neagră.

Oamenii sunt foarte stranii, tind să creeze distrugând.

Categoric intră deja în topul celor mai bune cărți, pentru că am plâns la puține din ele, iar „Pianistul” este cea de-a treia carte care m-a făcut să plâng, chiar fiind în public nu m-am putut abține, privirea tatălui său am văzut-o cu ochii mei. Scriu aceste cuvinte, și iar mă podidesc lacrimile. Neapărat să vă faceți timp pentru ea, merită tot timpul din lume!

Lecturi pline de speranță vă doresc!

Anastasia Bodrug – 81 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Anastasia Bodrug.

Hoțul de cărți, Markus Zusak

Faceți cunoștință cu Liesel Meminger. Este hoțul de cărți.
Liesel merge într-un mic orășel german la noii ei părinți adoptivi, deoarece al doilea război mondial va începe în curând, iar părinții ei sunt cumva legați de comuniști. Mama vrea să-și protejeze fiica, așa că o dă unei alte familii. Și apoi începe războiul…și viața.
Aceasta este o poveste uimitoare. Ea te va face să plângi, și să râzi, și să iubești, și să disprețuiești, să uiți că aceasta este o carte despre război, iar apoi să-ți amintești din nou.
Markus Zusak m-a impresionat prin priceperea sa ca scriitor, aceasta fiind prima mea carte citită scrisă de el. În ciuda unui subiect atât de dificil al cărții, scrierea ei este ușoară și în același timp minunantă, ușoară și adesea amuzantă. În mod surprinzător, reușește să ofere bucurie, momente de fericire, deși aproape în primele capitole scriitorul ne face să înțelegem că sfârșitul nu va fi roz.
Cartea în sine este neobișnuită. Este scrisă din numele morții, conține desene și inserții interesante.
De asemenea, este atât de plăcut să urmărești personajele din carte. Fiecare dintre ele este unic, cu propriile sale caracteristici speciale. Este imposibil să nu empatizezi cu ei, este imposibil să nu-i iubești (chiar și pe Frau Holtzapfel).
Întreabă-mă cine este personajul meu preferat din carte și îți voi răspunde: Liesel, Rudy, Hans, Rose, Max, Ilsa Hermann – fiecare dintre ei este în inima mea, ca toată povestea asta de la primul cuvânt până la ultimul…

Dumitru Moraru – 75 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Dumitru Moraru.

Teoria si terapia nevrozelor, Viktor E. Frankl

Viktor Frankl ne face cunoștință cu termenul de nevroză și clasifică în următoarele categorii: reactive (de angoasă, obsesională, sexuală), iatrogene, psihogene, colective și noogene. Am aflat mai multe despre psihozele endogene, bolile funcționale, precum și cele somatice. Evident, autorul vine cu cazuri clinice detaliate și modul cum a fost soluționată problema. Mi-a fost pe alocuri dificil să înțeleg, cu termeni din psihiatrie. În mare parte, Frankl scrie destul de simplu. Acum urmează partea cea mai interesantă. El propune 2 tehnici de a anihila anxietatea și obsesia: intenția paradoxală și dereflecția.

Intenția paradoxală înseamnă să-ți dorești ceea de ce te temi cel mai mult. Adică să apuci taurul de coarne, să fii ridicol în fața temerii. Doar în așa mod, dispare anxietatea. Iar fuga de anxietate nu este o soluție.
Dereflecția înseamnă să te detașezi de tine, să renunți la auto-observare. Cei care au obsesii/compulsii, permanent încearcă să lupte cu ele și mereu se observă pe ei înșiși. Dar acest lucru doar creează un cerc vicios pentru pacient. El trebuie să-și mute atenția de la el însuși, de la nevroză spre altceva.

Cel mai interesant e nevroza noogenă (declanșată pe bază spirituală). Un om poate să fie în depresie și din cauza lipsei de sens a vieții lui. Chiar și sinucigașii, nu toți au probleme psihice. Mulți au un conflict spiritual: un conflict de conștiință. Viktor afirmă că viața are sens necondiționat și îl păstrează mereu, în orice împrejurimi. Putem da sens vieții prin faptă sau realizând o operă. Putem da sens prin trăiri, experiențe, de exemplu prin dragoste, prin a iubi pe cineva. Dar mai presus de faptă și trăire e suferința. Ce contează este atitudinea omului față de loviturile pe care le primește în viață. Omului îi este îngăduit să extragă un sens vieții sale până la ultima suflare. Omul care nu poate realiza fapte sau experimenta ceva, să zicem un bolnav incurabil care va muri curând, poate lua atitudine față de suferința și boala sa, să dea un sens acestora. Și astfel, îndurarea adevărată, dârză, dată de destin este cea mai mare realizare, performanța cea mai mare care este îngăduită omului.

Sorin Hadârcă – 59 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Sorin Hadârcă.

Porcul spinos, Julian Barnes

Literatura desidenței este, în general, destul de bogată, dar despre procesul comunismului s-a scris foarte rar. E un mister de ce această temă a fost abordată de un scriitor din vest, dar poftim: versiunea ficționalizată a procesului asupra dictatorului bulgar. Poate că Barnes a văzut ceea ce noi nu eram antrenați să vedem. Și anume că pentru orice față există și un revers. Poate de asta am ratat revoluția – am schimbat interfața și am ales să credem în idolii noi fără a-i examina critic. Nu eram obișnuiți cu pluralismul, cu agree to disagree, cu drepturile omului, economia de piață, semitonuri. Habar nu aveam. În schimb eram învățați că există un singur adevăr. Ca societate, și acum suntem repetenți la acest capitol. Poate de asta e o cărțulie importantă pentru noi: să-l înțelegem pe Celălalt.

Romeo Leapciuc – 49 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Romeo Leapciuc.

Apocalipsa, Stephen King

Gata, capac. Am doborât „monstrul”. Și a fost un drum luuung. Scriitura lui King este, ca de obicei, desăvârșită. Mai ales, caracterizarea personajelor. Îmi place cum împletește lumile din cărțile lui, o abordare genială. Pe scurt, e anul 1990. Apare un virus letal care extermină 99% din populație. Puținii supraviețuitori formează două comunități reunite în jurul binelui și răului. Are loc o bătălie. Firește, există doar învinși în astfel de lupte. Mai departe scrie în carte.

Mi s-a părut că are un aer profetic, dar legăturile cu realitatea sunt rupte de exagerarea fantasticului. Nu e o pretenție. Pe alocuri, îți murdărește imaginația. În orice caz, primește 5 stele trase de coadă.

Hei, Stephen. Poți mai bine, amice.

Victor Fală – 49 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Victor Fală.

Doctor Jivago, Boris Pasternak

Am făcut-o și p-asta.
Nu știu dacă e o carte pe care nu trebuie să o ratezi, sau o lectură care să se ceară obligatoriu, neapărat, prin instituții… Are valoare istorică, la drept spus e o carte „pățită”, s-a publicat cu greu și cu urmări negative, dar (acest dar!) a luat într-un final Nobel-ul (însă iarăși, nu-i neapărat un reper).
Este o carte bine construită, cu personaje ale căror nume le uit încontinuu, dar nu-i bai, se memorizează prin destinul pe care l-au avut și l-au trăit, unii din ei fără să crâcnească măcar, cazul Doctorului nostru Jivago.
Scrisul lui Pasternak e plin de poezie, da’ plin! Însă poezia de la finele cărții, ca și cum lucrările personajului, nu prea mi-au plăcut. Niște poezioare.
Am să țin minte romanul ăsta, dar n-o să intre în lista acelora care m-au marcat cumva, care au lăsat măcar un obiect, o vorbă, o expresie, un personaj în memorie exprimarea mea.
Mi-a plăcut de Larisa Fiodorovna, dacă s-ar face acu’ lângă mine, așa somnoros cum sânt, i-aș zice să-mi vorbească despre acea scurtă (nici măcar) lună de miere cu Iura la Varîkino, s-o ațâț.

Parascovia Belschi – 47 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Parascovia Belschi.

Prevestirea, Ioana Pârvulescu

Nu prea demult am citit cărțile Madeline Miller, care refac miturile grecești, introducând culori, personaje, lecții și perspective noi în acestea.
M-am bucurat să găsesc în romanul Ioanei Pârvulescu un mit biblic repovestit frumos, cu măiestrie, completat cu personaje interesante, condimentat cu detalii reușite.
Povestea lui Iona, cel înghițit de balenă, va trece din mamă în fiica și din tată în fiu pe parcursul întregii cărți, aducând-o în zilele noastre până la nouăzeci și două de repovestiri. Completările din fiecare eră au făcut-o să pară mai aproape de adevărul unei povești de familie decât de un mit biblic uitat între paginile unei cărți.
Mi-au plăcut stilul de scriere cu tentă veche, mi-au plăcut personajele, parabolele și proverbele incluse fix la locul lor.
Nu mi-a plăcut finalul suspendat, dar epilogul a reușit să încheie frumos și cu speranță acest roman.

Sarah Bodaly – 42 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Sarah Bodaly.

Born to Run: A Hidden Tribe, Superathletes, and the Greatest Race the World Has Never Seen, Christopher McDougall

I found this book pretty interesting. It covered one man’s quest to figure out why his feet hurt, and what he could do to solve his problem, other than just “buy this expensive pair of orthotic insoles.” In his quest for answers, he came upon a hidden tribe whose members run insanely fast, the siren call of ultra-marathoners, and, I’m pretty sure, an intense hatred of all things Nike.
I most enjoyed the sections of the book (which do bounce around a bit. Whyyyy??) that were about McDougall’s time immersed with the people of Mexico’s Tarahumara people group. They were secretive, exclusive, lived in one of the most inhospitable locations within Mexico’s Copper Canyon (He almost died – a couple times – while getting to them, or when with them). But this people group was famed the world over, among those who do any running, for their amazing running feats in speed, distance, and both. McDougall set out to discover the “why,” and along the way, healed his feet, met some crazy new friends, and landed himself in a race against the world’s fastest runners.
Quite interesting. Also… does contain *!@ngu@ge.

Marilyn – 41 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Marilyn.

Becoming Eve: My Journey from Ultra-Orthodox Rabbi to Transgender Woman, Abby Stein

Amazing! Fascinating! Insightful! Empowering! Thought provoking! Encouraging! Spiritually uplifting!!

A wonderful book that has soo much depth and nuances, this isn’t a regular celebrity memoir but a honest and sincere personal journey that is not shallow and superficial but brimming with candor , joy , sorrow and celebration .

Abbey always has good things to say and in person she’s a warm and friendly women.

Nata – 41 de recenzii

Una dintre recenziile scrie de Nata.

Minunatele oase, Alice Sebold

Sfârșitul criminalului mi-a părut banal și sec. Înțeleg că autoarea și-a concentrat energia pe altceva, decât ce poate păți un criminal, dar mă așteptam să dea cu el de pereți.

Cartea joacă ping pong cu emoțiile cititorului. Subiectul e foarte sensibil și eu nu am mai citit până acum o poveste scrisă din această perspectivă. Originală idee de roman. Susie își povestește tragedia din rai, hoinărind și urmărind viața familiei, prietenilor ei, fie de sus, fie printre ei.

Autoarea a evidențiat cu ajutorul acestui roman trăirile și schimbările prin care trec oamenii care participă la o tragedie, fie direct, fie tangențial. Nimeni nu mai e la fel după o tragedie. Viețile tuturor se schimbă radical și golul format de un așa eveniment nu poate umplut cu nimic, niciodată.

Romanul este bine scris. Mi-a plăcut.

Veronica – 39 de recenzii

Una dintre recenziile scrise de Veronica.

Eu sunt Malala: Tânăra care a luptat pentru educație și a schimbat lumea, Malala Yousafzai

I didn’t know many things about Malala and her life besides the fact that she was shot in the head by the talibans, therefore this book was highly informative for me. I read the young version of the book which, from what I understood, omitted some cruel details about the life under the Taliban regime and other complex political issues in Pakistan when Malala lived there. Even so, I still find it quite well written and all the stories described in this book brought me a lot of admiration for the courage and persistence of Malala to fight for girls’ education and peace.

Stela Negru – 39 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Stela Negru.

Acolo unde cântă racii, Delia Owens

O carte ce descrie interesant cum poate trăi un om singur, izolat de societate. Kya locuiește pe malul mlaștinii și e una cu natura. Au numit-o Fata Mlaștinii. Deși inițial locuiește cu familia, aceștia o părăsesc pe rând și ea nu înțelege de ce. Tate care iubeste și Chase la fel au parasit-o. E un roman ce trezeste umanul din noi si te face sa gandesti cat e se bine sa fii singur? Ce riscuri apar daca te vei consacra oamenilor ? De ce toti te parasesc si ce e in neregula cu tine?

Cristina Oniscenco – 38 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Cristina Oniscenco.

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Fredrik Backman

Ca o persoana care are o relație specială cu bunica , nu am putut sa nu citesc aceasta carte . Pe alocuri mi-au dat și lacrimile , pentru ca am simțit in totalmente ceea ce au simțit și personajele, m-am regăsit . Dacă vreți să râdeți, să plângeți, sau să vă enervați, aici le puteți face pe toate.

Aș putea să citesc tot de Backman, e autorul meu preferat, l-am descoperit in 2020 și de atunci m-am îndrăgostit. Nu am întîlnit până acum nici un scriitor care simte atit de bine natura umană, o descrie atât de bine. În fiecare opera veți găsi personajele pe care pun pariu ca le-ați întîlnit in viața de zi cu zi. Sunt incluse toate tipologiile umane, toate sentimentele posibile și imposibile. Are empatie, dragoste, ura. Abordează majoritatea subiectele sensibile din societate și o face cât se poate de bine. Nu văd niciun motiv sa nu îl îndrăgiți.

Alex Railean – 36 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Alex Railean.

Is This Anything?, Jerry Seinfeld

As a huge fan of the „Seinfeld” series, I picked this one up without thinking. It turns out to be full of Seinfeld’s material, with a just little pinch of autobiography. The last sections have some new material related to modern technology and events – Facebook, iPhone, Corona.

The audio version is narrated by Seinfeld himself, so it sounds exactly like it should. The book transported me back in time, to the nights when I would laugh my head off watching a show about nothing.

In retrospect, it is quite possible that Seinfeld biased me towards a path of human-computer interaction and usability research later in life. Observational comedy develops one’s ability to study human behaviour from aside, interpret it, challenge it, challenge your own interpretation. It happens to be the case that these observational skills are also highly relevant when you observe users interacting with systems and software interfaces.

Cristina Platon – 35 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Cristina.

Cititorul, Bernhard Schlink

Recunosc că greu am găsit cuvintele pentru a descrie toată ciudățenia și minunățenia acestei cărți. Nu cred că-mi va reuși sa pun senzațiile trăite în scris, dar stau să înșir unicitatea acesteia.

Un el, 15, și o ea, 36, care s-au cunoscut întâmplător, stângace, și deloc romantic. Ce oare îi poate uni? Cărțile și sexul. El îi citește cărți, dar nu reușește sa o citească pe obiectul dorințelor sale – el o cunoaște superficial, cu ochii și mâinile, nereușind să o descopere, să o accepte.

Dar cât de scurtă e perioada fără griji, cea de dinaintea războiului, în care doi „copii” se „iubesc”, merg cu bicicleta și-și dau întâlniri gâfâite sub duș…

Schlink, un adevărat maistru, abordează subiecte precum vina și pedeapsa, analfabetismul și regimul nazist, toate acestea petrecându-se pe fundalul istoriei misterioase a Hannei, neelucidată, de altfel, acea femeie care-și spune numele abia după x nopți de gemete, care este nevoită sa fie gardiană într-un lagăr de concentrare.

Lucru pe care trebuie să-l recunoaștem… Deși va suna grotesc, asta e – Hannah și-a îndeplinit lucrul de gardiană, iar ea, mașina de ucis, are sentimente. E dificil să pătrundem sub pielea acelor oameni care trimiteau deportați în camere de gazare, și aceasta o obligațiune de lucru. Schlink povestește cum oamenii de rând, cu familii, copii, visuri, devin brute; ne demonstrează cum sistemul juridic postbelic german e neputincios în fața ororilor executate în lagăre. Legitimitate pe de-o parte, umanitate pe de altă parte, însă totul are o limită.

Marcela Burchin – 34 de recenzii

Una dintre recenziile lăsate de Marcela Burchin.

Șoareci și oameni, John Steinbeck

Ce pot să spun este că am rămas foarte tulburată de finalul acestei cărți. O carte mică, dar cu un impact mare.
Pot să spun că conştientizându-şi condiţia, omul încearcă să își creeze iluzii, vise care, la prima pală de vânt, se spulberă cu ușurința baloanelor de săpun.
Un lucru care ar fi de spus și de care mă conving încă odată este faptul că nu inteligența ne definește pe noi, ca oameni, ci bunătatea sufletului este ceea ce dă farmec unui om, lucru pe care nu știm să-l prețuim .
P.S. Ceea ce m-a deranjat la această carte au fost jargoanele pe care le-am întâlnit mereu.

Anna Casian-Musteață – 33 de recenzii

Caietul cu nume pierdute, Sofia Lundberg

„Caietul cu nume pierdute” spune povestea lui Doris, o femeie ajunsă la bătrânețe, care își povestește trecutul. Și nu e un trecut obișnuit. Aceasta toată viața a scris în jurnalul său despre oamenii pe care i-a întâlnit, lăsând acest jurnal nepoatei sale. Astfel, pe parcursul lecturii aflăm poveștile mai multor persoane importante din viața lui Doris, dar și povestea ei din prezent, cât și unele detalii din viața nepoatei sale.

Cartea asta atât de bine arată cum e omul la bătrânețe… Dacă pe parcursul vieții suntem puternici, energici și plini de idei, la bătrânețe nu ne dorim decât un pat pe care să dormim și pe cineva care să ne țină de urât. Pe lângă asta, la bătrânețe ajungi să pierzi tot mai mulți oameni pe care i-ai iubit și care rămân doar o amintire.

Doris, eroina cărții, a trăit până la 96 de ani. Deși a avut o viață plină cu de toate, crescând în lumea modei, neavând copii, totuși la bătrânețe avea nevoie de cineva care să-i fie alături. A avut diverse doamne care o ajutau prin casă, iar în ultimele zile a susținut-o chiar nepoata pentru care a scris jurnalul. Atât mai avea la bătrânețe – un jurnal și o cutie prăfuită cu scrisori.

Am simțit atât de aproape acest personaj, de parcă ar fi fost bunica mea. Doris e descrisă ca o femeie atât de caldă, sinceră, hazlie. Așteaptă cu seninătate moartea și e conștientă că totul are un sfârșit. Chiar și viața ei.

A iubit un bărbat, pe care l-a așteptat toată viața, însă s-au regăsit abia în ultima zi din viața ei. Și-a dat ultima suflare supravegheată de el, prin Skype.

„Caietul cu nume pierdute” este o carte plină de speranță, de dragoste, de iertare. Merită să îți petreci câteva seri de toamnă în compania ei.

Pe Goodreads puteți accesa lista celor 100 cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii în 2021.

Vedeți pe #diez cine au fost cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii pe Goodreads în 2019 și în 2020.