Nicoleta Hriţcu (33 de ani), o tânără originară din Soroca, Republica Moldova, stabilită în Iaşi, a decis să lase în urmă joburi de birou, precum cel de asistent de marketing, pentru a face plăcinte moldoveneşti şi prăjituri după reţetele de casă. Aşa s-a născut, la Iaşi, Cuptorul Moldovencei.
Nicoleta Hriţcu este o moldoveancă autentică: plină de energie, cu un accent ce aminteşte de „dulcele grai moldovenesc“, gata să-şi suflece mânecile şi să sară în ajutor, să frământe plăcinte sau să ia un copil în braţe pentru a-i spune o poveste cu un cuptor şi o prăjitură de casă numită „cuşma lui Guguţă“.
La cei 33 de ani ai săi, Nicoleta Hriţcu este unul dintre tinerii antreprenori ieşeni care încearcă să schimbe ceva în bine în comunitatea în care trăieşte, inspirându-se din „zestrea“ de acasă, de la Soroca, Republica Moldova.
Convinsă că faptele şi nu vorbele contează, că dacă pui osul la treabă şi ai răbdare, iese ceva, Nicoleta Hriţcu a deschis din 2013 Cuptorul Moldovencei, un laborator de cofetarie-patiserie în care se coc zilnic plăcinte, prăjituri de casă, după reţete moldoveneşti cum se făceau odinioară, deprinse de la „babuşea“ (bunica) Maruşea, nana Lida, naşa Niuţa şi, mai ales, de la mămica ei – plus torturi.
Cinstea şi dragostea pentru muncă sunt învăţături pe care Nicoleta Hriţcu, cofetarul-şef la Cuptorul Moldovencei, le-a primit drept zestre de la părinţii săi, oameni harnici şi iubitori, din Soroca, care ştiu bine a „rândui“ o gospodărie. Tot de la ei a moştenit şi gustul pentru bunătăţile sănătoase, pregătite-n casă după obiceiul locului.
„Am reţete de la bunica, de la mama, de la sora mamei, am reţete de pe internet, am reţete din reviste australiene, de la soacra mea. Produsele noastre sunt un mix internaţional, dar o mare parte sunt aduse de la mine de acasă, din Republica Moldova. Înainte de a începe afacerea, aveam o frustrare. Ieşeam în oraş, voiam să mănânc o prăjitură bună şi mă trezeam cu o prăjitură făcută cu margarină, frişcă vegetală şi esenţe în exces. Nu găseam nimic fără gust sintetic“, spune moldoveanca.
Produsele Nicoletei Hriţcu sunt făcute aşa cum le-ar face în casă o gospodină care are făină, ciocolată, ulei, unt şi bicarbonat de sodiu. Tocmai de aceea, se poate spune că se adresează şi acelor femei care ar vrea să facă o prăjitură în casă, dar nu mai au timp.
De altfel, tânăra moldoveancă şi-a dorit de la început un atelier în care să facă produse fără E-uri, iar oamenii să simtă că mănâncă ceva făcut ca acasă. Bineînțeles, specialitatea casei este plăcinta moldovenească. Cele mai apreciate produse ale moldovencei sunt plăcinta cu brânză, cu verdeţuri şi cu ceapă, plăcinta cu vişine, sărăţelele, cozonacii, pasca, prăjiturile de casă, Tosca, Sărbătoarea, Intercontinental, Doboş – preluată de la fetele din cofetărie, Kinder şi cele făcute după reţete de acasă – Cuşma lui Guguţă, cu aluat fraged, Albinuţa, cu foi de miere, tortul Napoleon, tortul cu vafe.
Nicoleta Hriţcu are numai amintiri frumoase legate de bucătăria tradiţională de la ea de acasă. Ţine minte şi acum că bunica băga la copt, într-un cuptor mare pe lemne, tot ce era frământat şi la sfârşit – sarmalele. De sărbători, cocea cozonaci şi pască în acel cuptor.
„La noi, cozonacul se face puţin diferit decât aici: este rotund, nu este neapărat împletit şi este umplut cu mac. Eu am preluat plăcintele moldoveneşti de la nana Lida, dar mama şi acum îmi zice că ea a învăţat-o pe nana să facă plăcinte“, povesteşte Nicoleta.
După ce a făcut proiectul de afacere şi a obţinut finanţare, Nicoleta Hriţcu a mers la o brutărie în Soroca şi a lucrat trei săptămâni acolo. Vorbise cu mama ei să-i găsească o brutărie la care să-şi facă ucenicia. Mama sa o ştia pe Ala, cea care deţine cea mai mare brutărie din Soroca şi din nordul Republicii Moldova.
Când a rămas singură cu Ala, în biroul său, aceasta i-a spus direct: „Nicoleta, eu îi cunosc pe părinţii tăi şi ştiu ce fel de oameni sunt. Dacă tu îmi spui că în Moldova nu-mi vei face concurenţă, te învăţ tot ce vrei“.
Acolo, la brutăria Alei, Nicoleta a învăţat să aibă viteză la făcut plăcinte, întrucât se faceau câte 300-500 pe zi, a învăţat şi detalii legate de fluxul producţiei, de echipamente, cum funcţionează un anumit număr de oameni într-un spaţiu de producţie.
Citește continuarea pe Adevărul România.
