Scrie îndrăzneț, despre teme tabu, într-o manieră originală. Lola Majeure e un inginer al cuvintelor, dar nu se declară scriitoare, încă. Textele ei au „ieșit” de pe blog și au ajuns să fie tipărite pe hârtie. Lola este autoarea cărții „Sweet Vera Cruz”, iar acum o pregătește pe cea de-a doua „7 zile din Rai”. Despre scriere, personaje, conflicte și de ce scrie despre sex, dar nu despre sâmburii de avocado citiți în interviul de mai jos.
Elena, Maria, Ana, Lidia, Virginia, bloggeriță sau scriitoare, cine este Lola, în realitate?
„Sunt femeia care niciodată nu s-a uitat la „Sex in the City”, „Bridget Jones Diary” și care sforăie până târziu în diminețile de sâmbătă. Gata, nu mai am niciun secret. Cred că e prea devreme să susțin că sunt „scriitoare”, pentru că eu îmi dau bine seama unde mă situez pe scara de la 1 la 10. Când o să fiu acolo unde îmi doresc, fără niciun fel de modestie am să zic că sunt și „scriitoare”, spune bloggerița. Deși blogul are destul de mulți vizitatori, acesta nu îi aduce nicio para, uneori, din cauza unor postări care aprind spiritele, poate să „cadă”, apoi își revine. Lola, în realitate, lucrează într-un domeniu străin de literatură, acolo unde se adună, se scade, dacă nu se ajunge, iarăși se adaugă. Cu toate acestea, pe blog este o femeie care scrie, scrie, așa cum gândește.
„Personajele mele din cărți sunt oameni care au caractere, nu stau toată ziua în chiloți și se pupă”
„Au fost oameni care mi-au zis că aș fi altfel în carte. Se așteptau probabil să fiu mai superficială, să vorbesc numai și numai despre sex fără a atinge alte teme. Unii cititori au apreciat anume această latură a cărții. Pe blog sunt eu și doar o mică parte din mine. În carte sunt destinele mai multor oameni. Desigur, ei sunt produsul imaginației mele, dar au caractere diferite, simt diferit, acționează diferit, nu stau toată ziua în chiloți și se pupă” spune Lola. Scrie, spune ea, pentru că s-au adunat prea multe idei în cap și preferă să le așterne pe hârtie decât să se răscolească doar în capul ei. Despre perioada sa înainte de a scrie pe blog ea spune: „Înainte eram mai tânără și mai proastă, nu aveam așa gânduri, nu aveam timp pentru ele. Peste 10 ani probabil că voi spune exact același lucru”.
Scrie descătușat despre erotism iar acest subiect nu este unul pe care toți să-l accepte, fiind catalogată ca vulgară:„M-am ciocnit cu oameni care nu recunosc existența cuvântului „pi#dă”, oameni cărora le mai trebuie vreo sută de ani ca să-și schimbe gândirea. Uneori, atunci când postez ceva pe facebook, pot eu însămi să cenzurez, pe blog și în carte, însă, „pi#da” e fără punctișor. Mi-au zis că aș fi vulgară, de alt soi cumva. Dar până și cele mai distinse doamne se pișă, e aceeași gaură, deci toate avem același mecanism de funcționare”.
„7 zile în Rai”
După ce și-a lansat cartea „Sweet Vera Cruz” la nici jumătate de an pune pe masă cititorilor săi o altă poveste. „Miroase a tupeu din partea mea să scot a doua carte la nici jumătate de an de la prima, dar am să fac constipație dacă o mai cocolesc. Nu este un roman de 300 de pagini. E o istorie care se citește repede, poate un pic mai greu se digeră” mărturisește Lola.
Cartea „7 zile în Rai” sună a slogan de turism, dar Lolei îi place. „Cartea e despre o vânzătoare de amor și de plăceri – Nona. Ea este o prostituată, nu una simplă ci cu un tarif special, de poveste” spune autoarea. Intenționează să treacă Paștele și Blajinii, și atunci o să-și deschidă și Raiul ei porțile.
În noua carte nu vom regăsi o continuitate a temelor abordate în prima carte. Astfel, Lola ne spune că ce-a fost în Vera Cruz, în Vera Cruz a rămas. „Aici nu mai sunt bomboane și nici Filip nu e. Alții le-au luat locul. E o carte 18 plus. Nu-i despre plantarea sâmburilor de avocado. E cu și despre sex. Și alte lucruri omenești” menționează Lola Majeure.
Sexul vs plantarea sâmburilor de avocado
Întrebată de ce abordează sexul ca o temă principală în scrierile sale, Lola a spus: „Pentru că în Moldova, oamenii se ch#duiesc la orice colț de stradă, dar nu-și zic unii altora că ar dori să și-o tragă în lift. Sau dacă își zic atunci cu jumate de voce. E bine să existe blogguri, să apară cărți despre această plăcută ocupație. Într-o societate sănătoasă oamenii scriu despre orice. Mai puțin la noi”. Personajele, firul narativ, conflictele cărții sunt reprezentativi sunt pentru societatea noastră. La fel ca și cei din Vera Cruz, personajele din „7 zile în Rai” sunt la fel ca și vecinii noștri sau colegii de serviciu. Oameni cu necazuri, cu dorințe, oameni simpatici sau urâți și ipocriți. Nu se deosebesc cu nimic.
„Lansarea cărții nu va fi una cu fanfară”
Prima ei carte nu a avut o lansare sau o echipă de oameni în spate care să lucreze la promovarea acesteia. A făcut totul după propria intuiție. Nici pentru lansarea cărții „7 zile din Rai” nu va pregăti o lansare cu fanfară. „Pur și simplu am să anunț pe blog și pe facebook data apariției în librării a cărții. Fiecare poate să meargă în voie să o cumpere. E mult mai bine fără echipă. Mai multă aiureală, dar mai multă libertate” ne spune bloggerița.
Prima carte „Sweet Vera Cruz” a fost în topurile librăriilor online în Moldova, dar și mai mult în România. Din acest lucru deducem că publicul român se regăsește mai mult în textele ei. „Și pentru mine a fost o surpriză acest lucru. Probabil pentru ei sunt ceva exotic – din cauza stilul meu, a exprimării, e un amestec de gândire în rusă și scriere în română”. Dacă ai face o analiză a cărților editate la una și aceeași editură din Romania, toate ele au ceva comun, ca un fir roș, o manieră de a scrie, de a aranja cuvintele în frază. Uneori asta obosește” argumentează Lola.
Cine te citește, Lola?
Lola scrie pentru ea și pentru propria plăcere. Nu face plan de afaceri atunci când scrie. „Oameni diferiți mă citesc. Tineri în călduri, tineri care citesc cărți bune și ascultă muzică bună, femei singure, femei cu 2-3 copii, cu soț și grădină, bărbați cu familie, cu familie și amantă, etc”. Câteodată primește mesaje de la oameni cu totul străini, aflați la mii de kilometri depărtare, oameni care nici măcar nu sunt fani ai blogului, dar care au ajuns cumva la ea și la cartea ei. Și le-a plăcut. Acest lucru îi oferă o stare de bine.
Nu face o prognoză despre popularitatea viitoarei cărți Crede că celor care le-a plăcut prima carte, are să le placă și a doua. Pur și simplu, simte asta.„ Celor care nu le-a plăcut prima carte, să citească altceva. Dar neapărat să citească, că cititul face bine la cap” spune Lola.
Coperta – punctul culminant al unei cărți
În acest proces de pregătire a cărții îi place nespus de mult momentul când trebuie să creeze coperta. „ Coperta… coperta e plăcerea plăcerilor. Numai pentru asta face să tragi o carte. O faci cum vrei tu, ce-ți trăsnești prin cap (ei bine, nu chiar tot tot)” ne destăinuie Lola. Spre exemplu, „7 zile în Rai” va avea o copertă 80 la sută în culoare neagră. Așa vrea ea.
„Ceea ce nu vede cititorul într-o carte sunt facturile și toate hârtiile semnate, hârtii unde este scris cât trebuie să achiți pentru tipar, pentru FISC, pentru una, pentru alta. Cititorii nu știu că aproape jumătate (uneori și mai mult) din prețul afișat în vitrină merge în buzunarul altor oameni. Din vânzările de „Sweet Vera Cruz” nu m-am îmbogățit, dar mi-au ajuns bani să mă implic într-o campanie socială și mi-au rămas să-mi iau ceva ca amintire de la carte”.
Cu gândul la cărți, la vară, la rochii înflorate și iar la cărți
Lola Majeure este mereu cu gândul la alte cărți, dar și mai mult cu gândul la vară. „Eu sunt cu gândul la vară, la rochii înflorate și sandale. Nu știu câte cărți vor mai fi, dar încă una se mai învârte în cap. Am în gând titlul și numele personajelor principale. Nu pot să le las. Dar asta e abia o idee, acum vreau rochie înflorată. Despre ce va fi? Zău că nu știu! La sigur nu despre plantarea sâmburilor de avocado.
