Era o zi ca și restul, ziua când am cunoscut-o pe Erica Zucec. A venit grăbită de la Parlament într-o pauză și ne-a pus pe masă sufletul ei, convingerile, motivațiile și toate speranțele ce cu creioane colorate obișnuia până nu demult să le scrie pe pereții de acasă. Pe lângă poziția administrativă pe care o ocupă, Erica este mentor pentru tinerele care își doresc o carieră în politică și asta pentru că a înțeles că ceea ce face trebuie să fie important și pentru alții, nu doar pentru ea.
Erica activează în cadrul secretariatului Parlamentului Republicii Moldova din 2012. Înainte de asta era zi de zi înconjurată de elevi, cărora le preda educația civică și integrarea europeană, după zece ani în care evoluase ca jurist. Din 2009 este membră a Rețelei Femeilor pentru Democrație Moldova iar ceea ce face aici o umple de energie și satisfacție: „Lucrăm cu femeile din țară pentru a le dezvolta abilitățile de liderism și cunoștințe elementare despre politică pentru a fi mai active în partidele politice din care fac parte. De asemenea îndemnăm și fetele care nu sunt afiliate politic să se implice, studiind mai înainte de a lua o decizie, doctrinele și programele fiecărui partid.”
„Problema este că de multe ori femeile nu conștientizează rolul lor în societate, nu conștientizează faptul că și de ele depinde viitorul țării”
Secretariatul, ca și parte componentă a Parlamentului nu reflectă tendințele politice, astfel zona în care lucrează Erica este una de armistițiu, unde nu se discută politică. Deși pozițiile administrative în Parlament sunt ocupate în mare parte de femei, cu cât ne apropiem mai mult de conducere, femeile rămân mai puține și mai puține, este de părere Erica.
Încă din 2009 Erica Zucec aderase la un partid politic, unde a încercat să miște anumite lucruri. Acum însă se regăsește foarte bine în poziția în care se află, ajutând femeile să se implice mai mult în politică. „La moment simt că schimbarea nu trebuie să vină la nivelul unui singur partid, motiv pentru care încercăm acum dintr-o altă perspectivă să schimbăm regulile de joc ca acestea să funcționeze nu doar într-un partid sau altul, dar la nivel național.”
În politică este în continuare o criză acută de femei, spune Erica. Le fel cum persoanele cu nevoi speciale nu sunt reprezentate la nivel egal, la fel și femeile. „Atât timp cât nu ești afectat de o problemă anumită nu poți să o reflectezi pe plan legislativ. Lipsa rampelor de acces în instituțiile publice sau private, spre exemplu, vorbește de la sine despre faptul că în acele instituții nu lucrează nici o persoană cu astfel de nevoi speciale. Dacă dintre cei 101 deputați nimeni nu are măcar o rudă sau un prieten într-o astfel de condiție atunci ei niciodată nu se vor gândi cum este să ieși din casă, să ajungi la magazin sau la o altă instituție într-un scaun cu rotile. Același lucru se întâmplă și cu femeile. Atât timp cât ele nu sunt egal reprezentate, necesitățile lor nu vor fi auzite. Dacă luăm un simplu exemplu al unei mese care are patru picioare și ne vom imagina că un picior va fi reprezentat pe deplin, iar altul mai puțin, masa cu siguranță se va clătina. Așa se întâmplă și în societate. Dacă nu vor fi reprezentate toate categoriile paritar, nu vom avea stabilitate.”
Lucrurile merg și stagnează în același timp
Proiectul de lege ce vizează ajustarea tuturor actelor naționale la dimensiunea de gen, se prăfuiește deja de doi ani prin comisiile Parlamentului, ne povestește Erica. Cele 16 acte legislative, între care codul muncii, codul audiovizualului, codul electoral, legea cu privire la egalitatea de șanse, trebuie ajustate ca femeia să aibă acces în domeniile vizate la nivel egal cu bărbatul.
„Mulți nu înțeleg de ce noi vrem ca femeile să vină în Parlament și să fie mai bine reprezentate în structurile oficiale. Problema nu este că ele sunt sau nu sunt. Pentru că dacă ele nu sunt din propria lor inițiativă pentru că așa au decis, atunci este bine. Însă dacă femeia simte să-și îndeplinească potențialul ei de viață anume în aceste funcții și nu are acces, atunci apare problema.”
Lucrurile și merg și stagnează în același timp, ne spune Erica. În urma unui program național implementat în ultimii cinci ani, în cadrul căruia au fost analizate pozițiile femeilor în rolurile de luare a deciziilor, violența, femeile din grupurile dezavantajate, rezultatele au fost de fapt foarte modeste. Pe de altă parte la nivel raional au fost schimbări mai accentuate, în urma trainingurilor locale. „Ochii femeilor încep să licărească, ele prind la curaj și încep să înțeleagă necesitatea lor. Mai este nevoie de câțiva pași dar concreți și bine analizați.”
„În câte familii atunci când femeia rămâne însărcinată se pune întrebarea cine va sta cu copilul?”
Fetele noastre sunt foarte ambițioase, ne spune Erica, până la 58 % dintre ele sunt absolvente ale instituțiilor superioare de stat. În jurul vârstei de 25 de ani însă, fetele încep să dispară din viața activă, se căsătoresc, apar copii. Dar în câte familii atunci când femeia rămâne însărcinată se pune întrebarea cine va sta cu copilul, se întreabă Erica. „Dacă timp de cinci ani, de la 25 la 30 de ani fetele ies din această activitate socială și se închid în familie, încet scade auto-aprecierea. Și dacă atunci când ești la început de carieră și cauți primul job și ți se iartă unele stângăcii pentru că ești tânăr specialist, atunci când cauți prima oară un serviciu după această perioadă, ești mai critică față de tine, ți-ai pierdut anumit abilități de comunicare, ai trăit într-un mediu restrâns de persoane și când ajungi la serviciu nu mai poți spune că nu cunoști anumite lucruri pentru că deja ai o anumită vârstă și ar trebui să cunoști anumite lucruri. Astfel femeile decid să se angajeze la joburi care sunt mai puțin solicitante, motiv pentru care nu au suficient suport pentru a se implica într-o carieră politică.”
Și pentru Erica a fost complicat să stea acasă cu copiii timp de trei ani, însă soțul ei a ajutat-o foarte mult în acest sens. Atunci însă când Ericăi i s-a făcut o ofertă interesantă la serviciu, ei au decis că din punct de vedere financiar era mai rentabil ca ea să lucreze iar el să aibă grijă de copii. „Multă lume nu ne-a înțeles, iar ce e mai straniu că în majoritatea acestor persoane au fost femei. Lucrurile sunt simple. Cum e uimitor să fii mamă, la fel de uimitor să fii tată.”
„La cămin eram un fel de preot local”
„După fiecare instruire pe care o fac cu fetele, mereu mă gândesc dacă este necesar ceea ce fac și dacă sunt potrivită a le spune ceva. La sfârșit după încheierea instruirii am o mulțumire sufletească când văd că fetele se schimbă și încep să vadă altfel lucrurile. Înțeleg că pentru femei este important să fie încurajate și să conștientizeze că chiar dacă vor exista anumite căderi, ele sunt naturale, și există soluții prin care le poți depăși.”
Adevărul este că Ericăi îi place să asculte poveștile interioare. „Sunt un mai bun ascultător, mai ales în spațiile aglomerate. Ascult, analizez și apoi după mult timp încă reflectez asupra a tot ceea ce am auzit și am învățat. Chiar și în cămin pe când eram studentă, eram un fel de preot local, fiind că unii colegii veneau la mine ca la spovedanie. Chiar mă gândeam la un moment dat că am greşit facultatea”, ne spune râzând. Activitățile în care este implicată în prezent au determinat-o însă să devină mai deschisă.„ Aș considera un egoism interior să cunoști ceva și să nu împărtășești.”
Visuri scrise pe perete
Erica crede în planificarea viitorului iar la un moment dat își făcuse chiar și un poster mare pe perete pe care a scris tot ce vrea să i se întâmple. „Între timp am scos ceea ce deja nu este relevant și am aplicat ce este necesar nu doar pentru mine. Am înțeles că acțiunile noastre nu sunt importante doar pentru tine, sunt importante mai mult pentru alții.”
„Niciodată nu poți fi sigur că ceea ce faci este suficient și probabil că acest sentiment mă face să mă mișc continuu înainte și înainte. La traininguri, chiar dacă vin mereu alte și alte persoane, nu vrei să fii banal nici pentru tine repetând anumite lucruri. Mereu cauți alte experiențe, cauți să înveți ceva nou, comunici cu mai multă lume pentru a afla cum stau lucrurile și dacă ceea ce le-am spus le-a fost sau nu util.”
O primă treaptă a realizărilor este să știi să scoți din tine negativul, temerile, ezitările, spune în continuare Erica, pentru că eșecurile sunt parte a succesului. „Dacă n-am căzut, nu vom ști să mergem în picioare. Dacă n-am greșit nu vom ști cum funcționează lucrurile corect și bine.”
Acum Erica și echipa sunt implicați la programul național pentru egalitate de gen pe anii 2016-2020 despre care speră să fie unul cât mai aproape de realitatea noastră. „Sper să fie un program de nădejde pentru mult fete, pentru că succesul femeilor este și succesul țării.”
∗∗∗
Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.
