„Visul britanic” a fost realizat de o tânără violonistă, originară din satul Gura Galbenă, raionul Cimișlia, care şi-a croit drum în sfera muzicii tocmai în capitala Marii Britanii.
Victoria Balan a legat o relaţie specială cu vioara de mică, îndrăgind acest instrument cu coarde încă din clasele primare. După ce s-a mutat în Capitală, tânăra a descoperit iubirea pentru muzica clasică, înțelegând că menirea ei este de a mângâia inimile spectatorilor. Acum însă ea realizează acest lucru în altă țară, mai exact, în Marea Britanie, locul unde i s-a conturat cariera de violonistă.
A fost un început mai greu, dar nu am cedat
Primii paşi i-am făcut la Școala de muzică nr. 3 din Chișinău, actualmente denumită „Maria Bieşu”. De fapt, eu am urmat visul fratelui meu, care își dorea ca eu să frecventez o școală de muzică. A fost un început mai greu, pentru că doream să renunț, să mai ies la joacă, dar nu am cedat! Pe lângă vioară, mai cânt și la pian. Mi-ar plăcea să încerc și harpa. Chiar am avut ocazia să cânt în duet cu o colegă – eu la vioară, ea la harpă.
La vârsta de 16 ani am părăsit Moldova
Când am absolvit şcoala de muzică, am avut un turneu european cu grupul de violoniști de la școală – „Divertisment”. Am trăit o experiență de neuitat, care m-a motivat şi mai mult să continui studiile muzicale. La vârsta de 16 ani am părăsit Moldova şi timp de 2 ani am studiat A-Level in music, Maths (A), tehnologia muzicii (B), un fel de echivalent al BAC-ului de la noi. Apoi, în urma unei evoluări la vioară într-o Biserică din Marea Britanie, cineva mi-a recomandat să aplic pentru The Purcell School, o școală de muzică. Astfel, am început să mă pregătesc intensiv pentru a valorifica această oportunitate.
A fost șansa vieții mele
Drumul până la această școală a fost unul plin de adrenalină. Inițial, am expediat un DVD, iar timp de un an am așteptat răspunsul. Unica mea șansă era să primesc bursă, deoarece părinții mei nu puteau să achite taxa de 30.000 de lire pe an. Am avut marele noroc de faptul că o elevă a renunțat la studii, după un an și câteva luni, iar eu i-am ocupat locul. A fost șansa vieții mele.
În timpul studiilor la Purcell School, am locuit în campusul școlii, unul frumos și care avea doar 170 de elevi. Mentorul meu a fost Tony Cucchiara, de la Philarmonic Orchestra din Londra. În campus, la ora 7.00 începeau exersările. Am avut ocazia să interacționez cu unul dintre cei mai vestiți dirijori din lume, Sir Simon Rattle.
Am organizat un concert cu un amic de-al meu, cu scopul de a aduna bani pentru studiile mele
După doi ani de studii la Purcell, am fost acceptată la trei conservatoare. Dar, evident, aveam nevoie de bani. Problema mea era faptul că nu aveam domiciliul în UE. Dacă era să mă prezint ca student internaţional, nerezident în spaţiul UE, taxa ajungea la suma de 15.000 lire (crescând în ultimul an până la 20.000), dacă era să mă prezint ca un cetăţean al UE, taxa era să fie mai mică, de 3.000 lire. Atunci, am organizat un concert cu un amic de-al meu, cu scopul de a aduna bani pentru studiile mele. Am strâns cam 2 mii de lire, apoi am avut noroc de unii sponsori, care au acoperit o parte din taxa de studii. În final, am fost acceptată la Royal College of Music, unde am studiat cu Yossi Zivoni, profesorul care i-a fost mentorul lui Tony Cucchiara.
În septembrie 2014 am început să fac masteratul la Royal Holloway, care face parte din University of London. E cel mai frumos campus, unde ai șansa de a alege să înveți în particular cu profesorul, dar şi să interacționezi cu alte personalități.
Am susţinut recitaluri solo în Marea Britanie, India, Spania
La capitolul realizări, specific următoarele: am avut posibilitatea să cânt în orchestre dirijate de cei mai renumiţi dirijori din lume, ca de examplu Sir Simon Rattle, Bernard Heitkin. Totodată, am mai susţinut recitaluri solo în Marea Britanie, India, Spania ș.a..
27.500 – 34.000 Euro pe an în cadrul unei orchestre
Jobul nu este plătit minunat. În orchestră se achită aproximativ 20.000 – 25.000 de lire pe an (n. red. 27.500 – 34.000 Euro), ceea ce nu se consideră a fi mult. Mulți mai predau lecţii individuale şi mai fac alte lucruri în afară de muzică.
Ca să faci față Londrei, trebuie să dai dovadă de determinare şi un scop bine definit
Cum să faci faţă Londrei?
# Trebuie să ai determinare şi un scop bine definit;
# Concentrare şi viaţă socială – aici weekendul e momentul potrivit pentru a lega prietenii şi a-ţi explora pasiunile;
# Integrare – am observat concentrarea diferitor comunităţi etnice: ruşi, români, coreeni, francezi. Interesant de remarcat acest lucru, dar eu consicer că e mai bine să socializezi cu toate naţionalităţile şi să nu te închizi în propria carapace.
Echipa #diez îi mulțumește Victoriei pentru interviu și îi dorește să atingă cele mai înalte culmii în cariera de violonistă!
