#moshu este creatorul și unul dintre cei șapte administratori ai paginii Facebook „Marazm, sarcazm ș restu”, care la toamnă va împlini doi ani. Ea a strâns peste 12 mii de like-uri datorită glumelor sale pe cele mai serioase teme: dragostea, banii și viața în Moldova.
#diez: De unde a apărut „Marazm, sarcazm ș restu’”?
#moshu: Din plictiseală. Eu credeam că se vor abona doar vreo doi prieteni de-ai mei. Însă am fost șocat când pagina a crescut de la 5 mii până la 8 mii de like-uri într-o lună.
Repejor ai strâns fani.
Știi, pe mine niciodată nu m-a interesat numărul de like-uri. E un hobby, e ceva ce fac în timpul liber într-o mare măsură pentru mine. Tot „deșeul toxic” din creierul meu, cum îmi place mie să drăgălășesc postările, trebuia depozitat undeva. De asta am decis să fac pagina, ca acolo să-mi arunc toate gândurile prostești. Până la urmă, s-a dovedit că nu-s eu unicul cu așa probleme și oamenii apreciază ceea ce fac.
De ce „deșeuri”?
Fiindcă sunt rămășițe a ceea ce a rămas după ce a trecut ziua sau după vreo întâmplare mai deocheată. Oamenii iubesc să piardă timpul pe chestii, în care ei se regăsesc. De fapt, asta e deviza noastră: tăt îi din viață. Cred că ai observat că nu inventăm nimic nou, sunt lucruri care se întâmplă cu oamenii zilnic. E ca un fel de „groapă de gunoi” comună, în care oamenii găsesc chestii ce li s-au întâmplat și lor.
Deseori aud că lumea face ceva din plictiseală. Ce e cu plictiseala la moldoveni, e inspirația supremă?
Moldoveanul e așa o specie de om, căruia până nu-i dai un picior în fund, nu se apucă de nimic. Mai ales când e vorba de creație. Fiindcă ceea ce fac tot e un fel de creație, că nu poți înveseli un om cu o simplă frază. Trebuie să-l pui pe gânduri, să-i transmiți un mesaj.
Cu marazmul e clar, dar cum o duc moldovenii cu sarcazmul ș restu’?
Foarte rău. Dacă postez ceva sarcastic, lumea pur și simplu nu înțelege. Nu le place, nu e amuzant. Oamenii iau prea aproape de suflet chestia asta și se supără. Dar restu’ e chiar restul. Tot ce merge la capitolul relații și dragoste, care întotdeauna sunt primite bine de public.
Și ce fel de public ai?
Oameni de la 16 până la 22-25 de ani. Adică cei care cel mai des sunt afectați de iubire, lipsa banilor, neînțelegerile dintre sexe etc. Toți suntem diferiți, dar semănăm extrem de mult.
Dar care problemă o au toți în comun?
Moldovenilor le place foarte mult să dea vina pe cineva. Și cine-i de vină? Chirtoacă. Postările cu primarul întotdeauna au succes. De asemenea, oamenii nu simt trecerea timpului. De asta când vine vorba de „am pra**it vara” – toți sar cu like-urile, fiindcă își dau seama că deja e mijlocul lui august.
Probleme, de altfel, cu adevărat filozofice.
De asta eu încerc cumva să fac măcar un specimen să gândească, să se oprească un pic și să-și dea seama de prostiile pe care le face, ca să-și spună „Stai, eu nu mai fac așa”. Pentru mine asta ar fi un epic win.
De ce la moldoveni prind astfel de paginile de umor?
Știi cum, când toată ziua e tristețe, vrei să ajungi acasă la calculator și să vezi că lumea râde de la aceleași probleme ca ale tale.
Cum se lipește imaginea ta de farmacist cu acest hobby?
Încerc să rămân anonim pe cât e posibil și să separ viața reală de cea virtuală. Nu pot spune că e o dedublare de personalitate. Pur și simplu, vreau ca partea cu umor din mine să rămână așa cum este, prin câte n-aș trece. Dat fiind faptul că lucrez într-o companie serioasă și nu-mi pot permite să mă manifest liber în așa mod, îmi rămâne să exteriorizez asta prin glume pe pagina FB.
Tu faci umor. Cât de ușor e să te faci pe tine să râzi?
Pot să râd de la o chestie cât de mică și să rămân indiferent la cea mai bună glumă. De obicei, râd cu prietenii mei de la niște glume interne, pe care le înțelegem doar noi. La fel, îmi place umorul negru. La urma urmei, învăț la medicină, am văzut multe.
Te-a influențat mult facultatea?
Da. Omul de cinci ani în urmă și cel de acum sunt două persoane diferite. M-am maturizat, mi-am schimbat gândirea, umorul, prietenii.
Ești ocupat doar cu pagina?
Nu, de fapt, fac foarte multe lucruri. Lucrez, învăț, cânt la chitară, administrez alte proiecte.
Ce ai din acest hobby?
Îmi pierd timpul. Uneori, vin de la lucru și intru pe pagină pur și simplu să văd ce a mai prins la public. E o pierdere de timp odihnitoare. Niciodată n-am avut bani din asta. Mi s-au propus, dar am refuzat.
Care era cea mai mare sumă?
Trei mii de lei. Dar cum am spus, nu acesta e scopul.
Urmărești alte pagini de la noi?
Da, și nu pot spune că sunt întotdeauna încântat de ceea ce văd. Îmi pare rău, când văd unele comunități care ignoră regulile limbii române. Fac și eu greșeli, dar totuși încerc să respect cât de cât gramatica și ortografia. Sau paginile care au devenit populare, fiindcă au o tentă mai porno și pun cururi ca să se promoveze. Nu vreau să critic pe nimeni, dar nu cred că asta e corect.
Dar care ar fi problema perversiunii?
Sincer, n-am nimic împotriva cururilor și a țâțelor goale. Mie ele îmi plac. De fiecare dată când le văd – pun like. Numai că locul lor nu e pe Facebook. Mai ales că se încearcă să se facă umor prin asta. Dacă pui orice frază pe fundalul unui fund (cer scuze de calambur), ea va deveni populară oricum, indiferent cât de bun sau prost e conținutul. Psihologic vorbind, dacă arunci așa o undiță, unde nu ar ajunge, ea va prinde ceva.
Dar ce pagini le consideri bune?
Îmi place mult Muligambia. Îl consider pe Maniak un băiat foarte deștept și extrem de bravo. Deși, am ajuns și eu de câteva ori pe site-ul lor – nu mă supăr, am meritat-o, probabil. Ideea e că îmi place conceptul, îmi place că el și echipa lui găsesc cele mai deocheate cazuri din toată Moldova, pentru a le scoate la iveală. Dacă am face o paralelă istorică, au fost timpuri când curvele și infractoriierau expuși în public, prin diferite feluri. De asta e ok ce face Maniak. Societatea nu-și va vedea problemele, atâta timp cât ele vor fi ascunse.
