Mersul copilului la grădiniță este o etapă importantă atât pentru el, cât și pentru părinți. Lumea sa obișnuită se schimbă: apare un mediu nou, pe care încă nu îl cunoaște. În această perioadă cel mai mare sprijin pentru copil devin părinții și educatorii, scrie ru.diez.
Totuși, începutul grădiniței nu înseamnă doar adaptarea la un nou program și la un nou mediu, ci și schimbarea limbii de comunicare. În grupurile pentru părinți apar des întrebări din partea familiilor vorbitoare de rusă, care se gândesc să își dea copilul la o grădiniță română sau au făcut deja această alegere și vor să afle experiența altor părinți.
Părinții au multe întrebări: „Se va putea adapta copilul la noul mediu lingvistic?”, „Cât timp va dura acest proces?”, „Cum îl pot ajuta pe cel mic să se acomodeze?”.
Pentru a găsi răspunsuri, am discutat cu educatoarea Grădiniței private „Jules Verne” din Chișinău, Cătălina Crețu. Ea ne-a povestit cum are loc adaptarea copiilor. În plus, am adunat și istoriile unor părinți din Moldova, care au decis să își dea copiii la o grădiniță română.
„În trei-șase luni majoritatea copiilor încep să comunice activ”
Potrivit educatoarei, copiii percep limba altfel decât adulții. Pentru ei limba este înainte de toate un mod de a se juca și de a comunica cu alți copii.
„Adaptarea, de obicei, nu provoacă dificultăți emoționale mari, dacă copilul se află într-un mediu cald și susținător. Copiii nu văd limba ca pe o barieră, ci mai degrabă ca pe un nou mod de comunicare și joc. În primele zile ei pot doar să observe mai mult ce se întâmplă în jur, dar aceasta este o etapă firească și temporară. De regulă, chiar din primele săptămâni, copiii încep să înțeleagă cuvinte și expresii simple. După trei-șase luni majoritatea comunică activ, participă la jocuri și folosesc fraze simple în limba română.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât adaptarea are loc mai ușor și mai natural. Copiii de vârstă preșcolară învață prin imitare și joc, fără efort conștient, de aceea procesul merge mai repede. Metoda de lucru rămâne aceeași, dar este adaptată la nevoile copilului. Educatorii folosesc mai multe gesturi, exemple vizuale, repetări și jocuri interactive. Vorbirea devine mai expresivă și mai ușor de înțeles, iar sensul este explicat și prin context.
Limba maternă este folosită doar atunci când este nevoie – pentru ca cel mic să înțeleagă și să se simtă în siguranță emoțional. Totuși, scopul principal rămâne același: învățarea în limba română, iar limba maternă servește doar ca sprijin suplimentar. Principalul instrument rămâne jocul. De asemenea, un rol important îl au cântecele, ritualurile zilnice, poveștile, activitățile de grup și comunicarea firească cu ceilalți copii. Copiii învață cel mai repede prin emoții și context, nu prin explicații complicate”, explică Cătălina Crețu.
Motivele pentru care părinții aleg o grădiniță română pentru copilul lor pot fi diferite. Uneori este vorba despre familii bilingve, iar alteori această decizie este luată de părinți care nu cunosc limba de stat. Indiferent de motive, în această etapă este foarte importantă colaborarea dintre educator și părinți, pentru ca adaptarea copilului să fie cât mai confortabilă.
„Cel mai des, părinții își doresc ca cel mic să ajungă într-un mediu educațional mai larg – deschis și potrivit realităților de astăzi. Limba română este necesară pentru școală și pentru integrarea socială de mai târziu, iar grădinița devine primul pas firesc pe acest drum.
Eu le-aș recomanda părinților să privească acest pas ca pe o oportunitate, nu ca pe o dificultate. Copiii au o capacitate uimitoare de adaptare, iar un mediu cald și profesionist le oferă încrederea de care au nevoie pentru a învăța natural. Sprijinul familiei și încrederea în acest proces sunt esențiale”, spune educatoarea.
„Nici nu mi-am dat seama când copilul a început să vorbească româna”
Vera are doi copii. Fiul cel mare, Andrei, are șapte ani și merge deja la școală, iar fiica mai mică, Milana, are patru ani și frecventează grădinița de doi ani. Vera și soțul ei vorbesc rusa, însă au decis să îl dea mai întâi pe fiul lor cel mare, iar apoi și pe fiica lor, la o grădiniță română.
„Copilul nu știa limba română înainte să meargă la grădiniță. Educatoarele au tratat acest lucru cu calm și l-au ajutat să se adapteze. La început stresul era legat mai mult de grădiniță în sine decât de limbă. Cel mai bun sfat pe care ni l-au dat educatoarele a fost să aducem copilul, să ne luăm rămas-bun și să plecăm repede. Când copilul plânge, este foarte greu să faci asta. Dar acum înțeleg că a fost mai bine pentru el.
După aproximativ un an la prima ședință a grupei pregătitoare i-am spus educatoarei că sunt foarte îngrijorată: mă temeam că fiul meu se simte incomod și nu înțelege ce se întâmplă în jur. Ea mi-a spus că totul este în regulă: copilul înțelege bine, iar dacă nu cunoaște unele cuvinte, ceilalți copii îl ajută. În ambele cazuri atitudinea și efortul educatoarelor au contat foarte mult. Nici nu mi-am dat seama când copilul a început să vorbească liber în limba română”, povestește Vera.
Fiul cel mare al Verei a finalizat deja clasa întâi.
„Vrem să îi oferim copilului mai multe posibilități pentru dezvoltare, educație și viitoarea carieră”
Melania are puțin peste doi ani. Ea crește într-o familie bilingvă: mama vorbește cu ea în limba rusă, iar tata – în limba română. Recent, fetița a început să meargă la grădiniță și acum trece prin perioada de adaptare.
Mama Melaniei, Anastasia, spune că decizia de a o da pe fetiță anume la o grădiniță română a fost una conștientă și legată de situația familiei.
„Credem că acest lucru o va ajuta să se adapteze mai ușor la grădiniță, la școală și la universitate, să comunice liber și să se simtă sigură în societate. Pentru noi este important ca ea să cunoască bine limba de stat și să nu se confrunte în viitor cu dificultăți din cauza barierei lingvistice.
La școala primară, de asemenea, planificăm să o dăm la studii în limba română. Astăzi, mulți vorbitori de rusă se confruntă cu anumite dificultăți anume din cauza cunoașterii insuficiente a limbii române. Vrem să îi oferim copilului mai multe posibilități pentru dezvoltare, educație și viitoarea carieră, astfel încât ea să nu se simtă niciodată nesigură sau limitată din cauza necunoașterii limbii de stat.
În același timp, nu renunțăm deloc la limba rusă. Dimpotrivă, o considerăm una dintre cele mai bogate și complexe limbi din lume, cu o mare moștenire literară și culturală. Pentru noi este foarte important ca fiica noastră să citească, să scrie și să vorbească liber în limba rusă, să înțeleagă cultura și să se bucure de toate avantajele bilingvismului”, povestește mama Melaniei.
Mama subliniază că adaptarea copilului la grădiniță nu depinde doar de limbă. În primul rând, ea ține de relații, de sentimentul de siguranță și de încredere. Potrivit ei, este încă devreme pentru concluzii finale, pentru că procesul continuă, dar limba cu siguranță nu va fi un obstacol.
„Suntem convinși că, cu cât o persoană cunoaște mai multe limbi, cu atât are o viziune mai largă asupra lumii și mai multe posibilități și perspective în viață, de aceea în viitor vom face tot posibilul ca fiica noastră să vorbească liber nu una și nici două, ci mai multe limbi. Fiecare limbă nouă nu este doar un mijloc de comunicare, ci și noi posibilități, o viziune mai largă și noi orizonturi, inclusiv pentru construirea unei cariere de succes.”
„Un rol foarte important l-a avut educatoarea, care a fost foarte atentă”
Oxana spune că principalul motiv pentru care fiica lor, Polina, a mers la o grădiniță română a fost dorința de a o ajuta să învețe cât mai devreme limba română.
Potrivit mamei, înainte de a merge la grădiniță, Polina nu vorbea deloc românește și aproape deloc nu înțelegea limba. Pentru familie aceasta a fost o experiență nouă, de aceea adaptarea a durat destul de mult.
„Primele luni nu au fost ușoare. La început copilul nu îi înțelegea pe educatori și pe ceilalți copii, de aceea i-a fost greu să se obișnuiască cu noul mediu. Totuși, treptat a început să înțeleagă limba, iar adaptarea a devenit mai ușoară. A durat câteva luni. Polina nu frecventa mereu grădinița regulat, de aceea procesul ar fi putut dura ceva mai mult. Un rol foarte important l-a avut educatoarea, care a fost foarte atentă. Ea a ajutat-o să se acomodeze și îi explica lucrurile neclare, iar datorită acestui lucru înțelegerea limbii a venit mult mai repede”, spune Oxana.
Acum Polina merge deja la școală și comunică activ în limba de stat.
„Cel mai mare avantaj este că copilul a primit o bază lingvistică bună încă înainte de școală. Datorită acestui lucru, în clasa întâi, învățarea limbii române a fost mult mai ușoară și mai rapidă decât ar fi fost fără această experiență. În plus, bariera lingvistică a dispărut și a apărut încrederea de a comunica în limba română”, spune mama.
