La #diez continuăm live-urile de orientare în carieră. Cea de-a cincea discuție a fost cu kinetoterapeutul Vladislav Belenkii. Tânărul ne-a oferit informații despre studiile la universitate, posibilitățile de angajare și salariile debutanților. De asemenea, am aflat care sunt oportunitățile, riscurile și motivațiile în domeniu.
Vladislav Belenkii a studiat la Facultatea de Kinetoterapie a Universități de Stat de Educație Fizică și Sport, ulterior reorganizată în cadrul USM. Tânărul și-a făcut studiile de licență în perioada 2019-2023. La moment, Vladislav activează în cadrul IMSP Spitalul Clinic de Recuperare și Îngrijiri Cronice din Chișinău, în secția de Reabilitare Neurologică.
„Voiam să dau la Medicină, dar îmi era frică de injecții”
Încă din perioada când își făcea studiile liceale, Vladislav își dorea să studieze în domeniul medicinei. Deși a fost elev la profil umanist, tânărul a avut o pasiunea aparte pentru studiul biologiei. După absolvire, a decis să urmeze exemplul fratelui mai mare și a aplicat la Kinetoterapie. „Îmi doream să ajut oamenii, să-i pot vindeca, dar nu puteam trece peste frica mea de injecții. Am avut posibilitatea să-mi văd fratele cum lucrează în calitate de kinetoterapeut, cum interacționează cu pacienții, cum îi ajută să se recupereze și trebuie să recunosc că m-a inspirat”, a spus Vladislav.
Pentru a fi admiși la Facultatea de Kinetoterapie, tinerii trebuiau să susțină și un examen de intrare. Acesta era format din trei părți atât teoretice, cât și practice, ce includeau testarea abilităților sportive și a cunoștințelor din domeniu. Ulterior, rezultatul obținut la examenul de intrare se aduna cu media din diploma de liceu, se calcula media aritmetică și se stabilea nota finală a candidatului. În acest an, tinerii nu vor mai trebui să susțină aceste examene de intrare.
După anunțarea rezultatelor de la admitere, Vladislav a devenit student la Kinetoterapie, cu un loc obținut la contract. Cea mai mică medie care a obținut un loc bugetar a fost 9.50. În total, au fost formate trei grupe cu predare în limba română și o grupă cu predare în limba rusă. În grupa din care făcea parte Vladislav erau 33 de studenți. În anul IV, mai veneau la ore în jur de zece studenți, deși lista se păstra integră. După absolvire, au rămas să activeze în domeniu doar patru dintre ei.
„Am avut un profesor corupt”
Procesul de adaptare la orarul de la facultate a fost unul mai complicat. La început, i-a fost greu să se obișnuiască la cursurile de 90 de minute, dar și la faptul că avea ore în blocuri diferite. În fiecare zi, Vladislav făcea naveta din satul Dănceni la Chișinău, motiv pentru care trebuia să își gestioneze timpul corect. În mod normal, orele începeau la 8:0 și se încheiau pe la 15:00. Uneori, când se organizau diverse competiții, studenții puteau să rămână până mai târziu.
La facultate, lui Vladislav i-a plăcut să studieze cursul de anatomie, cursul de masaj, dar și cel despre metodele și tehnicile kinetoterapiei. Îi plăcea să practice și orele de sport, unde se simțea liber, dincolo de noțiunile teoretice. „Tare mult mi-a plăcut anatomia. Eram interesat să studiez grupurile de mușchi și structura osoasă a corpului uman. Însă, din păcate, la acest curs am avut un profesor corupt. Mi-a zis că voi susține examenul doar dacă îi voi da bani. Eu am refuzat să fac un astfel de compromis. Într-un final, după vreo șase încercări de a mă evita, am fost admis la examen și l-am susținut din prima”, a povestit Vladislav.
Perioade de examene era una destul de complicată. Uneori, Vladislav învăța până la ora 3:0 dimineața. Majoritatea examenelor presupuneau extragerea unui bilet, pentru care se acorda cinci sau șapte minute de pregătire. Ulterior, studentul se prezenta în fața profesorului și răspundea în format oral. În toți cei patru ani, Vladislav a reușit să treacă examenele fără nici o restanță. Cea mai mică notă pe care a luat-o a fost 5, la gimnastică.
Practica obligatorie
Studenții începeau practica obligatorie din anul III. Aceasta dura în jur de cinci săptămâni. Tinerii aveau posibilitatea să își aleagă instituția unde și-ar dori să meargă la practică. Aceasta putea fi atât din sectorul public, cât și din cel privat. În cazul în care studenții nu puteau identifica un loc de practică, intervenea administrația facultății și le ofereau fișele de repartizare. În timpul practicii, fiecare student avea obligația să monitorizeze cazul unui pacient. Aceștia erau supravegheați și ajutați de medicii kinetoterapeuți din instituție. După cele cinci săptămâni, studenții trebuiau să evalueze starea pacientului și să descrie toate acțiunile pe care le-au întreprins în scopul reabilitării.
Vladislav a ales să meargă la practică în centrul privat, unde îl putea avea ca mentor pe fratele său mai mare. Totuși, până la etapa practicii, tânărul interacționase cu diverși pacienți încă din anul II de facultate. „La un moment dat, fratele meu mi-a propus să merg să îl ajut în acel centru privat. Nu era vorba de vreo remunerare financiară, ci mai degrabă era o oportunitate de a căpăta experiență. În anul IV, m-am putut angaja în calitate de asistent de kinetoterapeut”, a menționat Vladislav.
„Sunt kinetoterapeut într-un spital de stat”
După absolvirea facultății, studenților nu li se garantează un loc de muncă. Fiecare își caută un serviciu, în dependență de mediul în care și-ar dori să activeze. Tinerii specialiști se pot angaja în diverse centre de recuperare, cluburi sportive, săli de sport, în calitate de kinetoterapeuți sau maseuri. De asemenea, pot merge și în instituțiile de învățământ ca profesori de educație fizică sau pot practica kinetoterapia la domiciliu. În momentul angajării, Vladislav își dorea să lucreze într-o secție de recuperare a unui spital de stat. Atunci i s-a spus că absolvenții Facultății Kinetoterapie a fostei Universități de Stat de Educație Fizică și Sport pot activa doar în domeniul privat sau în instituții cu profil sportiv.
„În 2019, Universitatea de Medicină nu avea o Facultate de Kinetoterapie. Aceasta a fost deschisă mai târziu. Prin urmare, eu am mers la unica facultate de acest tip care exista în Moldova. Abia după absolvire am aflat despre posibilitățile de angajare. Totuși, eu voiam să activez într-o secție de recuperare și am continuat să-mi depun CV-ul la mai multe spitale. Într-un final, am fost contactat și am mers la un interviu. Mi-au cerut o scrisoare de recomandare de la centrul privat unde lucrasem înainte și m-au angajat în calitate de kinetoterapeut, în secția de Reabilitare Neurologică”, a spus Vladislav.
„Unii pacienți pot fi nervoși sau agresivi”
La început, pentru Vladislav părea complicat să stabilească o interacțiune cu pacienții. Starea acestora, dar și emoțiile pe care le vedea la familiile sau rudele celor afectați îl influențau și pe el. Unii dintre ei devin apatici, depresivi, alții sunt răutăcioși, nervoși. Existau cazuri când pacienții erau agresivi, iar Vladislav mergea cu frică la ei. Treptat, a învățat să-și controleze mai bine emoțiile și a început să aplice diverse metode de comunicare. Încerca să vorbească cu ei prin glume, îi provoca la discuții, le povestea diverse situații, astfel încât să-i facă să se simtă relaxați.
Cei mai mulți pacienți ajung la recuperare în urma atacurilor vasculare cerebrale. De obicei, persoanele se confruntă cu paralizie a mâinilor și a picioarelor. Altă categorie de pacienți sunt cei care se adresează cu dureri de spate, hernii de disc sau sciatică. Prin diverse exerciții, întinderi, proceduri de masaj, aceștia ajung să își îmbunătățească stare de sănătate.
„Am avut salariu de 3.000 de lei”
La Facultatea Kinetoterapie, bursele variau între 600 și 1.000 de lei. Vladislav nu a beneficiat de bursă, fapt care l-a responsabilizat să își caute diverse joburi ca să-și poată acoperi o parte din cheltuieli, dar și ca să își achite contractul la universitate. În anul I, valoarea acestuia era de 7.200 de lei, în anul II a fost de 8.200 de lei, iar mai târziu ajunseseră la 10.000 de lei.
În primii ani de facultate, în timpul verii, Vladislav lucra la o fabrică de înghețată și împărțea pliante pe stradă. În anul IV, când s-a angajat ca de asistent de kinetoterapeut, primea un salariu între 3.000 și 4.000 de lei. În 2023, după angajarea în calitate de kinetoterapeut la Spitalul Clinic de Recuperare și Îngrijiri Cronice, Vladislav a primit un salariu de 10.500 de lei. La moment, salariul tinerilor specialiști poate ajunge până la 13.000 de lei.
Există diferență de salarizare între sectorul public și cel privat. În cadrul spitalelor de stat, kinetoterapeuții au un salariu fix la care se adaugă performanțele lunare, în funcție de numărul pacienților. În centrele private, salariul valorează aproximativ 6.000 de lei, la care se adaugă performanțele lunare și un procentaj încasat în casa de marcat.
Sfaturi la încheiere
„Tinerii care își doresc o carieră în kinetoterapie e nevoie să aibă multă răbdare și curaj. Pe lângă faptul că vor deveni specialiști în acest domeniu, ei vor fi psihologi și oameni de încredere pentru pacienții lor. Spiritul de observație și cunoștințele ample sunt esențiale pentru o activitate de succes. Cu toate astea, e de datoria noastră să avem grijă de sănătatea fizică și emoțională a persoanelor care ne-au cerut ajutorul”, a menționat Vladislav.
Live-ul de orientare în carieră despre kinetoterapie poate fi urmărit pe pagina noastră de Instagram.
Proiectul de Orientare în carieră se desfășoară cu ajutorul celor care cred în alegeri bune pentru viitor: Kaufland Cariere – partener principal, Victoriabank – partener general.
