Am petrecut 10 zile la cel mai mare festival studențesc din lume. Ce am învățat la ISFiT și de ce am gătit Cușma lui Guguță în Norvegia

A fost pentru prima dată când am călătorit atât de departe de casă. Așa cum e-mailul a venit cam din scurt, am fost nevoită să identific și o modalitate convenabilă pentru a ajunge la Trondheim. Gândul că urma să petrec 10 zile într-o țară străină, la o familie gazdă pe care nu o cunosc, cu oameni pe care îi vedeam pentru prima dată mă neliniștea. Chiar și așa mi-am adunat toate emoțiile, hainele, lucrurile necesare într-un bagaj și pe 12 aprilie, pe la ora 1 noaptea, am pornit către Aeroportul Internațional Chișinău. Prima oprire – Istanbul. De acolo am luat un alt avion către Oslo, care a întârziat cu aproape trei ore, ceea ce a amplificat și mai mult starea mea de neliniște. Pe la amiază am ajuns la Oslo, unde am petrecut o noapte, fiindcă a doua zi dimineața, pe 13 martie, trebuia să ajung la destinația finală – Trondheim.

Prima interacțiune cu participanții ISFiT a avut loc chiar în camera de hostel din Oslo la care am fost cazată. Acolo am cunoscut câteva tinere din Italia, Belgia, Venezuela, care a doua zi, de asemenea, mergeau către Trondheim. Pentru că cele două zboruri m-au epuizat destul de mult, n-am mai avut energie pentru a explora capitala Norvegiei. Acesta cred că va fi un motiv în plus de a mă reîntoarce. Am ieșit doar la o scurtă plimbare până la un magazin din apropiere și tot atunci am înțeles că Norvegia nu este neapărat cea mai accesibilă țară din punctul de vedere al bugetului. După ce am mai cutreierat câteva străzi dimprejurul hostelului, m-am întors în cameră, deoarece la ora 8 urma să zbor către Trondheim.

Cu un rucsac și o valiză, mă îndreptam pe la ora 4 dimineața către Gara Centrală din Oslo, de unde am luat trenul către aeroport. De la hostel până la gară, Google Maps-ul îmi arăta cam 11 minute de mers pe jos. Am optat pentru această variantă, mai ales că, la o asemenea oră matinală, transportul public încă nu circula. Faptul că la 4 dimineața eram singură pe o stradă din Oslo m-a convins că Norvegia este într-adevăr un stat sigur. Am ajuns la aeroport pe la ora 5:15, cu suficient timp înainte încât să reușesc să trec toate procedurile necesare.

Neste stopp – Studenter Samfundet (Următoarea oprire – Societatea Studențească)

Nesiguranța mea s-a mai redus, de această dată fiind deja însoțită de mai mult entuziasm. Aproape de ora 10:00, am ajuns la aeroport, de unde am luat un autobuz către Societatea Studențească din Trondheim. Preț de 40 de minute, am admirat ceea ce are de oferit natura orașului și urmăream traseul pentru a coborî la stația corespunzătoare. Era însorit când am ajuns, cam neobișnuit pentru Norvegia în luna martie.

Studenter Samfundet este gazda festivalului la fiecare ediție. Acolo au loc activitățile, concertele sau alte evenimente care țin de ISFiT. Am fost întâmpinată de câțiva voluntari, m-am înregistrat și am primit o brățară care confirma că sunt oficial participantă a festivalului și care îmi oferea posibilitatea să călătoresc gratuit cu transportul public din oraș. La Societatea Studențească am petrecut aproape toată ziua, timp în care am practicat jocuri de societate, am discutat cu voluntarii, am ascultat muzică, am făcut cunoștință cu alți studenți și am primit kiturile de participanți. De la o oră la alta, se adunau tot mai mulți tineri, respectiv întrebările What is your name, Where are you from sau What you are studying le puteam citi pe buzele tuturor. Timp de șapte sau opt ore, am reușit să interacționez cu studenți din Marea Britanie, Columbia, Brazilia, Mexic, Egipt – toți atât de deschiși și dornici să afle istoriile altora. Așa cum fiecare povestea câte un pic despre țara din care vin, le-am vorbit și eu despre Moldova, despre contextul politic, iar celor mai curioși le-am spus care-i situația cu regiunea transnistreană și UTA Găgăuzia.

Coincidență sau nu, dar printre sutele de studenți care se adunaseră la Studenter Samfundet am cunoscut-o pe Marija, o tânără originară din Serbia, care urma să-mi devină colegă de cameră timp de 10 zile. Marija s-a născut în orașul Sombor de la periferia Serbiei, dar locuiește la Belgrad, acolo unde studiază la Facultatea de Limbi și Literaturi Scandinave. Împreună cu ea am așteptat-o pe gazda noastră. La ISFiT aproape toți studenții au locuit la o familie gazdă. Spun aproape, fiindcă în jur de 60 de participanți au fost cazați într-un cămin studențesc, pentru că organizatorii n-au reușit să identifice o familie gazdă pentru ei.

Într-un final, în jurul orei 19:00, aflăm că gazda noastră a sosit pentru a merge împreună acasă. Ea ne aștepta într-o altă sală, iar printre zecile de persoane care erau acolo, am zărit-o la un moment dat și am simțit că ea ne va deschide ușile casei sale. Era vorba despre Anne, o femeie care avea în jur de 60 de ani, cu fața luminoasă și interesată să ne cunoască, atât pe Marija, cât și pe mine. Chiar mi-a spus că a reușit să guste vinul nostru de îndată ce a aflat că vin din Moldova. Anne locuia la circa 20 de minute distanță cu autobuzul de Studenter Samfundet. Imediat cum am ajuns, ne-a făcut un tur al casei, ne-a arătat camera noastră și baia. Eu și Marija am stat în camera fiicei ei, care era plecată la studii în Turcia.

Din observațiile mele, Anne era o femeie erudită. În fiecare seară, când ajungeam acasă, o găseam citind sau vizionând știrile. Ea lucrează la un ONG din Trondheim responsabil de schimbările climatice, așa că deseori discuțiile noastre erau legate de acest subiect. Fie că vorbeam despre reciclarea hainelor, despre animalele din pădurile norvegiene, fie despre fotbal, cert este că de fiecare dată reușeam să găsim interese comune. Da, am vorbit și despre fotbal, deoarece exact în acea perioadă, pe 22 martie, Moldova juca împotriva Norvegiei, iar ea văzuse la știri momentul în care jucătorii norvegieni au sosit la Chișinău.

Anne se străduia să ne pregătească în fiecare dimineață micul dejun, iar grija ei pentru noi mă făcea să îndrăgesc și mai mult această experiență. Diminețile erau cam singurele momente când reușeam să dialogăm, deoarece programul nostru era destul de încărcat și zilnic ajungeam acasă pe la orele 22:00-23:00. Cu Marija ne vedeam mai des, așa cum uneori activitățile noastre zilnice se intersectau. Timp de 10 zile, ea fost persoana căreia îi spuneam Good morning în fiecare dimineață, iar seara ne povesteam unei alteia cum ne-a trecut ziua, ce am reușit să învățăm la workshop și ce planuri avem pentru ziua următoare.

Programul Festivalului ISFiT este format din câteva activități culturale și o serie de workshopuri la care au fost repartizați cei 450 de participanți. În acest an, studenții au fost divizați în grupuri a câte 30 de persoane, la 18 ateliere. În funcție de interesele sau domeniul despre care studiază, participanții au fost atribuiți atelierelor precum: educație, politică, cultură, digital power sau mass-media. Eu, alături de alți 29 de tineri, am făcut parte din atelierul „libertatea de exprimare”. În mod colectiv, am dobândit cunoștințe despre tema atelierului, precum și despre diferențele și asemănările culturale. De asemenea, la workshop au fost prezenți mai mulți invitați, printre care și câștigătorii Premiului Studenților pentru Pace.

Timp de șapte zile dintre acele 10, am mers la unul dintre campusurile Universității Norvegiene de Știință și Tehnologie (NTNU) pentru a participa la workshop. De regulă, acestea începeau la ora 9 și se finalizau la 14:30. O oră o dedicam prânzului, iar restul – jocurilor, discuțiilor, dezbaterilor și lucrului în grup. Fiecare atelier era coordonat de doi lideri. Noi le-am avut pe Maren și Rawan. Ele au fost cele care au organizat fiecare activitate și s-au asigurat să avem parte de un spațiu sigur, în care respectul și ascultarea reciprocă persistă. Ceea ce mi-a plăcut este că din a doua zi am stabilit o serie de reguli de care fiecare ar trebui să țină cont, astfel încât să avem parte de un atelier interesant, dar și util în același timp.

Am cunoscut studenți din Venezuela, Germania, Brazilia, Tunisia, Columbia, România, Slovenia, China, Coreea de Sud – fiecare cu istorii și perspective diferite despre ceea ce înseamnă libertatea de exprimare. Discuțiile în grupuri a câte cinci-șase persoane mi se păreau cele mai captivante, fiindcă așa reușeam să înțeleg cum se manifestă libertatea de exprimare în țările din care veneau colegii mei, iar eu, la rândul meu, le povesteam despre libertatea de exprimare din Republica Moldova din perspectiva unei reportere.

Cel mai surprinzător a fost să aflu despre libertatea de exprimare din țările din America de Sud. Datorită relatărilor, mi-am imaginat cum este să trăiești într-un stat unde din cauza unui protest poți fi expulzat de la universitate.

Iniciativa Puentes por los Estudiantes de Nicaragua (IPEN) a câștigat în acest an Premiului Studenților pentru Pace. IPEN este o organizație neguvernamentală cu sediul în Costa Rica, care lucrează pentru a reda speranță tinerilor nicaraguani a căror educație superioară a fost întreruptă din cauza rebeliunilor socio-politice din 2018. Ei oferă servicii de asistență studenților din Nicaragua care se confruntă cu vulnerabilități din cauza crizelor, prin oportunități educaționale și ajutor umanitar. Pe câțiva dintre membrii organizației i-am cunoscut în cadrul workshopului. Unii dintre ei sunt victimele directe ale expulzărilor din universități, dezlănțuite de statul nicaraguan împotriva a sute de studenți, pentru implicarea în protestele antiguvernamentale.

În altă ordine de idei, m-am bucurat să aud și experiențele altor țări, precum Germania, Slovenia sau România, unde libertatea de exprimare constituie un drept al fiecărui cetățean. Totodată, am reușit să învăț cum se manifestă libertatea de exprimare în presă, în artă, care sunt consecințele libertății de exprimare sau dacă există unele consecințe.

În afară de workshopuri, ISFiT oferă și un program cultural inedit. De la concerte, petreceri tematice, spectacole, proiecții de film și până la dezbateri sau recitaluri de poezii – toate aceste activități au scopul de a reuni participanți din diferite medii naționale și culturale. Unul dintre cele mai așteptate evenimente culturale ale festivalului este Ziua Participantului. În această zi, studenții din toate colțurile lumii își prezintă țara într-un mod deosebit și aduc o bucățică din cultura lor la Trondheim. Fie că o fac prin bucate, băuturi autohtone, instrumente muzicale, fie prin portul tradițional, fiecare reușește să se integreze și să devină parte a unui schimb cultural la nivel internațional.

Cu această ocazie cred că a venit momentul să vă povestesc despre Daniela, Marionela și Cezara, fetele din Republica Moldova pe care le-am cunoscut datorită festivalului. Cu ele am petrecut cel mai mult timp la ISFiT. În acest mod, am reușit să fac față mai ușor dorului de casă. Ce am reușit să facem și să vizităm, vă spun un pic mai târziu. Acum, zic să vă povestesc despre cum am promovat obiceiurile și tradițiile moldovenești în rândul tinerilor din toate cele șapte continente ale lumii în cadrul Zilei Participantului.

Am adus de acasă mai multe obiecte care le-ar putea aminti participanților de la ISFiT despre Moldova: cărți poștale, bomboane, mărțișoare, stickere, suvenire și, cireașa de pe tort, tradiționalul desert Cușma lui Guguță. Pe cel din urmă l-am gătit la Trondheim, cu o seară înainte de marele eveniment. „Am pregătit totul în bucătăria căminului studențesc, exact în seara dinaintea unei petreceri, așa că era destul de înghesuit, însă ne-am descurcat de minune. După părerea mea, a fost o activitate tare drăguță, din motiv că noi, cele patru fete din Moldova, am reușit să ne apropiem datorită culturii noastre”, își amintește Cezara. Provocarea cea mare au fost ingredientele, fiindcă în afară de ouă și lapte cam nimic nu se mai asemăna cu cele din magazinele de la Chișinău. Am atras destul de multe priviri. Tinerii se tot apropiau de locul unde găteam, ne adresau întrebări și așa începea incursiunea culturală despre Moldova. Le explicam ce gătim, ce ingrediente conține, ce altceva mâncăm acasă și în ce contexte consumă, de obicei, moldovenii Cușma lui Guguță. După câteva ore, desertul era numai bun pentru a fi gustat, dar mai avea de așteptat până dimineață. L-am pus în frigider și am lăsat un mesaj, astfel încât să ne asigurăm că nimeni nu va fi prea tentat să încerce: „Nu atingeți. E pentru Ziua Participantului. Semnat, echipa din Moldova.”

Participant Day a început la ora 9. Chiar de la intrarea în Societatea Studențească din Trondheim, amenajarea era în toi. Cineva își pregătea costumul tradițional, altcineva aranja în farfurii gustări picante dulci sau sărate, iar Cezara tocmai scotea din pungă desertul pregătit cu o seară înainte. Ce-i drept, cam înghețat din cauza frigiderelor norvegiene, dar chiar și așa în câteva minute platoul s-a golit, iar mulți ne-au spus că gustul este similar cu cel al unei înghețate. Așa cum nu doar Cușma lui Guguță definește Republica Moldova, le-am oferit studenților bomboane „Do-re-mi”, „Chișinăul de seară”, cărți poștale cu cele mai reprezentative culori ale țării. Pe lângă desert, atracția pavilionului din Moldova au fost și mărțișoarele. Le-am explicat vizitatorilor ce reprezintă, de ce și când îl purtăm.

După ce am împărțit câte puțin din cultura și gastronomia Moldovei, am trecut și pe la celelalte țări pentru a ne delecta cu câte o gustare. Prima oprire – România. Studenții de peste Prut au adus cozonac, ciocolate, zacuscă. Nelipsite au fost snackurile picante din India și condimentele tradiționale. Am mai gustat câteva deserturi din Malaysia și niște chipsuri de pește din Coreea de Sud. Unii au reușit să strecoare în valiză și portul tradițional. De exemplu, Cezara a probat costumul popular din Mongolia.

Evenimentul a culminat cu un spectacol de dans norvegian, însoțit de muzică tradițională. Trupa Swing and Folk Dance a surprins publicul cu mișcări energice și melodii dansante. Ulterior, doritorii chiar au putut să beneficieze de un curs gratuit de dans tradițional norvegian.

Timpul nostru liber se împărțea între plimbările prin oraș și serile petrecute la căminul studențesc. Daniela și Cezara, din păcate, nu au avut parte de o familie gazdă, așa că au primit o cameră separată, unde eu și Marionela mai mergeam în vizită. Programul zilnic la ISFiT era diferit în funcție de evenimentele preconizate. Prezența la ateliere era obligatorie. Dezbaterile, concertele, proiecțiile de filme, petrecerile țineau de dorința fiecăruia. În fiecare zi după finalizarea workshopului, aveam câteva ore libere până la cină, așa că încercam să îmi ocup timpul. Cina era, de obicei, în jurul orei 17:00 la cantina universității. Mâncarea nu era neapărat întotdeauna pe gustul nostru, drept urmare în ultimele zile am preferat să testăm ce preparate oferă restaurantele din centrul orașului.

În a doua zi, am mers la un tur ghidat prin Trondheim și am vizitat catedrala Nidaros, considerată cea mai veche din Norvegia, Podul Orașului Vechi și Torvet, piața principală din Trondheim, în mijlocul căreia se află statuia regelui viking, Olaf Tryggvason.

Alături de fetele din Moldova, am organizat și o zi de drumeție la Bymarka, o rezervație naturală populară pentru plimbări și schi în timpul iernii. Pentru a vedea panorama orașului, îți recomand să mergi la Cetatea Kristiansten sau la restaurantul Egon. Ceea ce face special acest restaurant este amplasarea. Egon se află în vârful turnului Tyholt, iar timp de o oră podeaua se rotește la 360 de grade și astfel poți vedea panorama întregului oraș. Așa cum Norvegia se numără printre țările cu cele mai mari șanse de a vedea aurora boreală, nu am putut să ratez o asemenea ocazie. Chiar dacă fenomenul apare, de obicei, în cele mai nordice orașe, temperaturile prielnice din ultimele zile au păstrat cerul senin, iar astfel am reușit să vedem aurora boreală în apropierea unei plaje din zona Korsvika.

Dacă ajungi la Trondheim, îți sugerez să-l explorezi pe jos. În acest fel, vei reuși să te plimbi pe străzile orașului și să descoperi magazine tradiționale norvegiene sau alte atracții. La capitolul transport public, majoritatea locuitorilor din Trondheim circulă cu autobuzul. Este într-adevăr o adevărată plăcere să călătorești cu autobuzele din Trondheim. Pe lângă faptul că vin exact la ora indicată pe panoul din stația de așteptare, traseul de acasă până la universitate sau de la Societatea Studențească până acasă se regăsesc cu siguranță în topul activităților favorite de la ISFiT.

Serile petrecute la Societatea Studențească serveau drept un motiv în plus de a cunoaște tineri din toate colțurile lumii, deoarece chiar și la ceremonia de închidere a festivalului vedeam unele fețe pentru prima dată. În una dintre seri, în timp de jucam UNO, l-am cunoscut pe Akhilesh din India. Datorită lui am aflat că, până în prezent, în unele cazuri, părinții indieni sunt cei care aranjează căsătoriile tinerilor, că în India există asociații care te ajută să-ți găsești un partener sau o parteneră și că are un elefant drept animal de companie. La fel ca Akhilesh, fiecare student de la ISFiT avea propria poveste, iar timpul petrecut cu cei pe care i-am cunoscut cu siguranță a produs schimbări. Cu fiecare workshop, discuție sau interacțiune simțeam că evoluez, ceea ce pentru mine constituie cea mai mare realizare.

Ce îi face deosebiți pe norvegieni

10 zile nu sunt suficiente pentru a înțelege specificul unui popor. Chiar și așa, hai să-ți spun câteva chestiuni curioase pe care le-am aflat despre norvegieni și Norvegia, în general.
#1. Chiar dacă la prima vedere par distanți, norvegienii o să-ți zâmbească pe stradă sau în stația de așteptare a transportului public, iar dacă le ceri ajutorul, sunt gata să ți-l ofere. Aceștia aleg, de cele mai multe ori, să fie rezervați pentru a nu deranja și pentru a respecta spațiul personal al celor din jur.
#2. În Norvegia, vremea este foarte schimbătoare. Gazda mea îmi spunea că dacă vrei să ieși undeva, doar trebuie să aștepți 20 de minute, fiindcă în acest interval ploaia sau ninsoarea sigur va încetini și va răsări soarele.
#3. Norvegienii nu prea preferă să ia masa în oraș. O cină tradițională norvegiană va fi servită probabil acasă și este compusă din somon și cartofi.
#4. Norvegienii sunt pe locul 2 la nivel mondial în topul țărilor care consumă cea mai mare cantitate de cafea.
#5. Norvegienii consumă anual aproape 9 % din totalul producției băuturii Pepsi și se clasează pe locul 2 în topul consumatorilor care mănâncă cel mai mult taco.

Mergeți la ISFiT! O să vă placă. Diversitatea culturală pe care o veți întâlni acolo este unică. Nu știu unde veți mai avea oportunitatea ca într-o singură zi, în același timp, să interacționați cu tineri originari din Europa, Asia și America Latină. Vă veți întoarce de acolo cu un bagaj de cunoștințe, cu prieteni din toate colțurile lumii și cu amintiri pentru tot restul vieții.

---

În acest an, festivalul ISFiT a ajuns la cea de-a 18-a ediție. Organizat o dată la doi ani, fiecare ediție abordează un subiect diferit, cu tentă socială sau politică, cu impact internațional. Pentru anul 2025, organizatorii au propus spre dezbatere tema puterii. De la prima ediție din anul 1990, festivalul a adus în fața studenților speakeri faimoși, precum Dalai Lama, Bill Clinton sau laureați ai Premiului Nobel pentru Pace. Despre aventurile moldovenilor la ISFiT în 2015 te invităm să afli dintr-un articol anterior publicat pe #diez.