În lumea muzicii, talentul și pasiunea sunt doar începutul unui drum marcat de muncă asiduă și sacrificii. Pentru unii muzica este doar un hobby, dar pentru elevii Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” ea devine un mod de viață. Petra Pleșca și Carolina Ciuntu, două tinere dedicate artei sunetelor, ne-au împărtășit experiențele lor. Tot ele dezvăluie detalii din culisele unui liceu unde fiecare zi este o combinație între teorie, practică și perseverență.
Petra a moștenit pasiunea pentru muzică de la părinții ei. Eleva este fiica regizoarei Luminița Țâcu și a actorului Alexandru Pleșca. A crescut înconjurată de artă fiind încrezătoare în talentul și pasiunea ei pentru vioară încă din copilărie. „Mulți se miră că nu am pășit și eu în lumea teatrului, dar totuși, de la vârsta de cinci ani și jumătate, eu am știut că vioara e ceea ce-mi place și ceea ce vreau să fac toată viața mea.”
Pentru Carolina muzica a început ca un hobby, iar în clasa a V-a a înțeles că acesta este domeniul în care va păși pe plan profesional. „După ce am absolvit Școala de Arte «Alexei Stârcea», m-am transferat la Liceul Republican de Muzică «Ciprian Porumbescu».”
Ca și orice alt profil, muzica necesită multă dedicație, iar acest lucru poate crea dificultăți în gestionarea timpului atât pentru lecțiile teoretice, cât și pentru cele practice. Petra recunoaște că, deși îi place să învețe și să se informeze, tot timpul ei este concentrat asupra instrumentului pe care îl manevrează – vioara. „Ador să mă cultiv și să aflu lucruri noi. Aceasta e hrana creierului, iar fără ea nu te dezvolți nici ca om, nici ca artist. Aș vrea nespus de mult să acord mai multă atenție orelor teoretice, dar tot timpul meu este dedicat viorii. Oricum, părinții și profesorii mei mi-au oferit o educație deosebită și s-au implicat mult în dezvoltarea și formarea mea.”
Cu aceeași provocare se confruntă și Carolina. Ea mărturisește că îi este cel mai greu în perioada tezelor și a examenelor. Pentru liceenii care învață la profilul arte au fost eliminate unele materii, precum matematica, fizica și chimia, fiind înlocuite cu ore de specialitate, fapt ce a redus cantitatea temelor pentru acasă.
Ambele eleve sunt determinate să își continue studiile în domeniul muzicii la un conservator din străinătate. Petra nu-și poate vedea viața fără vioară și este determinată să ducă mai departe faima țării în care a copilărit și în care a pus mâna pentru prima dată pe o vioară. Carolina, deși intenționează să urmeze un conservator din străinătate, este interesată și de alt domeniu pe care ar putea să-l studieze fie simultan, fie după finalizarea conservatorului.
Elevii Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” au un program de studii intens. Petra ne-a explicat că dimineața o dedică studiului specialității, urmată de orchestră. Lecțiile teoretice încep la ora 14:00 și se sfârșesc la 19:00, după care urmează din nou studiul individual al instrumentului. „Este important să știi să cânți solo la cel mai înalt nivel, dar și să știi să lucrezi în echipă, să asculți alte opinii și să fii conștient că în orchestră nu ești tu în rolul principal, dar toți sunteți la fel de importanți. Cine reușește să-și facă și temele, este un campion adevărat.” Pentru Carolina fiecare zi este diferită. Lecțiile ei teoretice încep la ora 14:00 sau 13:00. În funcție de program, dimineața este dedicată lecțiilor de specialitate, precum Ansamblu și Arta corepetiției, sau studiului individual. În zilele libere își rezervă minimum patru ore pentru a exersa la pian. „Eu ofer mult mai mult timp specialității. Încerc să reușesc și seara după ore să practic acasă minimum o oră, două. În zilele în care ajung după ora 21:00 acasă deja nu mai cânt la pian din respect pentru vecinii mei. Temele pentru orele generale, în afară de proiecte, le fac la școală, în pauzele dintre orele de specialitate și teoretice care deseori pot fi de o oră sau două.”
Pe lângă materiile generale, elevii Liceului „Ciprian Porumbescu” studiază unele discipline specifice menite să dezvolte capacitățile artistice ale tinerilor muzicieni. Petra menționează că printre acestea se numără: solfegiu, teoria muzicii, orchestrația, literatura muzicală, ansamblul de cameră, orchestra simfonică, ritmica și corul. „Studiem muzica în cel mai detaliat și complex mod. Începem chiar de la rădăcinile ei. Muzica este matematică!” La istoria muzicii, elevii învață despre apariția și dezvoltarea muzicii de-a lungul timpului, despre compozitori și creațiile acestora. La solfegiu, de-a lungul anilor, elevii își antrenează abilitatea de a intona și de a recunoaște sunetele muzicale. Din clasa a X-a, tinerii artiști studiază istoria artelor, unde învață despre picturi, arhitectură și personalități care s-au remarcat în domeniul artelor plastice.
O componentă esențială a profilului muzical este instrumentul de specialitate. Fiecare elev dedică o mare parte din timp perfecționării acestuia. „Specialitatea este instrumentul pe care fiecare l-a ales pentru viitoarea profesie. Specialitatea mea este pianul. Aici avem examene, iar în clasa a XII-a vom avea și bacul. Examenul îl susținem, de asemenea, la armonie și solfegiu. Deseori, ca pianiști cântăm în duet sau trio cu alt instrument, precum vioară, clarinet, contrabas, și susținem de două ori pe an un examen. Arta corepetiției este specifică pianiștilor, acompaniem un vocalist și, la fel, susținem două examene pe an.”
În ceea ce ține de examenele finale, pregătirea elevilor începe din timp. Carolina menționează că la pian pregătirile încep după examenele de la sfârșitul clasei a XI-a. Atunci, elevii aleg programul pe care îl vor efectua pentru bacalaureat. „Avem un an întreg să învățăm piesele și să ne simțim destul de confortabil interpretându-le pentru a nu cădea pradă emoțiilor. Sunt însă copii care deja au o idee generală despre ce vor să cânte la bac.” Carolina consideră că cea mai mare provocare pe care o va întâlni în clasa a XII-a va fi organizarea timpului. „Examenul de bacalaureat la specialitate deseori îl susținem la sfârșitul lunii mai și sper să reușesc să mă axez inclusiv pe materiile generale la care voi avea bacul.”
Pentru Petra cea mai mare dificultate în pregătirea pentru examenele de absolvire a gimnaziului sunt materiile generale. „Încerc din răsputeri să combin studiul pentru nenumăratele concerte și concursuri la vioară cu pregătirile pentru evaluările naționale din clasa a IX-a. Fiind o fire artistică, excentrică și visătoare, întâmpin cele mai multe dificultăți la matematică. Iau lecții particulare, mă informez mult și de pe internet, iar astfel mă pregătesc chibzuit și atent pentru examen.”
Elevii Liceului „Ciprian Porumbescu” se află într-o competiție continuă pentru a se distinge prin talentele unice pe care le posedă. La vârsta de 15 ani, Petra se mândrește cu un CV plin de concursuri naționale și internaționale. Tânăra violonistă este o fire competitivă care mereu tinde spre locul întâi. „Eu, ca violonistă profesionistă, sunt obligată să cânt mereu cât se poate de impecabil. Pregătirile pentru concurs se fac luni întregi, se alege un program dificil și promițător, se consultă profesorul. Ca să participi la concursuri, ai nevoie de multă ambiție, muncă, pasiune și de o dorință arzătoare de a fi primul, de a câștiga și de a fi cel mai bun.”
Carolina împărtășește o experiență similară menționând concursul „Clapele fermecate”, destinat pianiștilor. În cadrul acestuia participă pentru al treilea an consecutiv și mereu reușește să ia primele locuri. „Pentru mine concursurile sunt o posibilitate și o experiență de a ieși în scenă și de a mă simți mai confortabil în gestionarea emoțiilor. În perioada pandemiei COVID-19 nu am avut posibilitatea să evoluez pe scenă. După revenire, am simțit că sunt din nou în clasa a II-a când mergeam la primele concursuri și eram copleșită de emoții.”
Pentru cei care doresc să urmeze acest drum elevele au sfaturi utile și specifice. „Odată ce calci pe această cale, trebuie să realizezi că la început este greu, dar succesul de după e mai dulce decât orice ciocolată. Sentimentul pe care îl trăiești atunci când te aplaudă o sală întreagă sau când toți vin să te felicite nu se compară cu nimic”, spune Petra. „Să fie siguri că fac acest lucru din plăcere și din suflet, pentru că vor da peste multe greutăți atât morale, cât și fizice. Să nu asculte cuvintele care îi pot demoraliza. Să tindă spre perfecțiune, însă să nu uite că mereu greșim, și atâta timp cât este implicată inima lor în ceea ce fac, în muzica pe care o interpretează, înseamnă că au făcut ceva corect”, adaugă Carolina.
Autoare: Victoria Breahna
