Cercetările laureatului Nobel în economie Daniel Kahneman arată că oamenii își petrec și astăzi aproximativ 80 % din timp în compania altor oameni. Aristotel numea oamenii niște „animale sociale” (zoon politikion). Putem spune cu încredere că specia noastră este profund comunitară.
În urma unor studii realizate între anii 2018 și 2020, Fundația Britanică pentru Sănătate Mintală a constatat că adolescenții și copiii sunt mai afectați de singurătate decât alte categorii de vârstă. Am discutat cu psihologa școlară Marina Grecu despre cauzele, manifestările și consecințele singurătății pentru elevi. Totodată, pentru completări, voi utiliza secvențe și date din cartea „Singurătate. Boala nerecunoscută”, scrisă de psihiatrul german Manfred Spitzer.
Cauzele singurătății la adolescenți
Ca și toate noile inovații, rețelele sociale au fost create cu un scop nobil: cel de a conecta cât mai mulți oameni unii cu ceilalți. Însă, se pare că lucrurile nu stau chiar așa. Marina Grecu explică singurătatea adolescentină prin lipsa contactului fizic, a convorbirii față în față, accentuate de comunicare prin intermediul platformelor online. Psihologa mai adaugă că acest tip de interacțiune favorizează inhibarea emoțiilor, lucru ce afectează starea psihică.
Manfred Spitzer vorbește și despre creșterea numărului de trăsături de personalitate narcisice generale, a egocentrismului și a materialismului. De exemplu, într-un chestionar cu întrebarea „Te consideri o persoană importantă?” din 1950, adresat tinerilor de 14-16 ani din SUA, 12 % au răspuns „Da”. La sfârșitul anilor ’80 însă, 77 % dintre fete și 80 % dintre băieți au oferit un răspuns afirmativ. O altă statistică arată că pentru 64 % dintre tinerii între 18 și 24 de ani îmbogățirea este cea mai importantă aspirație a lor. Doar 30 % au ca obiectiv primordial ajutorarea celorlalți.
Notă: nu am găsit studii care să arate acest fenomen în Republica Moldova.
Anumiți părinți pregătesc terenul pentru apariția sentimentului de singurătate printr-un stil de educație îngăduitor sau chiar neglijent (așa-numit permisiv). Orice ar face copiii, ei sunt cei mai buni și li se spune asta permanent.
Rezultatele unui astfel de comportament au fost, între timp, cercetate și lămurite științific: consecințele sunt niște tineri îndrăgostiți de sine, cărora nu le prea pasă de cei din jur, care cred că li se cuvine, fără să-i recomande vreo realizare personală, obținerea unui loc de muncă de primă mână, să fie bogați și să trăiască mereu în cele mai bune condiții.
Citat din volumul „Singurătate. Boala nerecunoscută”
Manifestări și consecințe ale singurătății
Psihiatrul german își începe cartea printr-o enumerare a manifestărilor măsurabile statistic a singurătății. „Alimentele sunt împachetate în ambalaje tot mai mici, deoarece tot mai mulți oameni gătesc și mănâncă singuri. Gospodăriile devin mai mici, așadar se construiesc mai multe locuințe de dimensiuni reduse pentru cei care trăiesc singuri. În trecut, cine voia să se distreze ieșea în oraș; astăzi, preferăm să ne așezăm – de cele mai multe ori singuri – în fața televizorului.”
Psihologa Marina Grecu spune că, în conștiința elevului, singurătatea dă naștere stărilor de neliniște, apatie, demotivare, izolare socială, lipsa încrederii și a stimei de sine.
Apartenența la grup este un sentiment unic pentru copii, ceea ce îi face valoroși, importanți, apreciați, iar dacă aceasta îi lipsește unui copil, atunci el este predispus să trăiască sentimentul singurătății mult mai tensionat.
Marina Grecu
Mai mult, Manfred Spitzer vorbește despre singurătate nu doar ca despre o durere interioară, ci și ca despre una fizică. Durerea, din perspectivă biologică, este un răspuns al organismului la diferiți stimuli ce lezează integritatea sau sănătatea corpului (un pericol pentru viață), având scopul de a atenționa creierul și de a iniția o reacție de răspuns. Neapartenența la un grup, în etapele incipiente ale evoluției omului, constituia un real pericol pentru viață, putând deveni ușor pradă animalelor mai puternice sau condițiilor climatice vitrege. Deci, așa se explică de ce percepem solitudinea ca durere și de ce este atestat un abuz de paracetamol din partea persoanelor care suferă de depresie și singurătate.
În același timp, diferite patologii și maladii pot surveni din cauza acestui sentiment, relatează Manfred Spitzer. Mai exact, când ne simțim singuri, corpul, crescând gradul de cortizol în organism (asta am numi stres), sporește bătăile inimii și viteza de circulație a sângelui, creierul crește capacitatea de concentrare etc. Totodată, scade cantitatea de energie primită de alte funcții socotite nonvitale în acel moment: nutriția, imunitatea etc. Așadar, devenim vulnerabili la virusuri și bacterii, vasele sangvine se subțiază, neuronii se suprasolicitată și mor.
Soluții pentru a face față singurătății
Psihologa școlară recomandă interacțiunile sociale, participarea în cadrul evenimentelor școlare, voluntariatul, schimbul de experiență pentru a integra elevul într-o comunitate și pentru a cultiva solidaritatea și empatizarea cu celălalt.
Părinții și cadrele didactice au, de asemenea, un rol important: de observator și de adult implicat. Aceștia trebuie să asculte, fără a judeca, trăirile elevilor.
Marina Grecu
Pe de altă parte, Manfred Spitzer susține că, în ciuda inexistenței unui „tratament” funcțional sută la sută pentru singurătate, pacienții înregistrează progrese în urma petrecerii timpului în natură.
Spre final, pot spune că milioane de alți oameni ne însingurează, iar comunicarea fizică și natura – ne împacă.
Lista centrelor din Republica Moldova care îți pot oferi terapie gratuită:
# din nordul țării – aici;
# din centrul țării – aici;
# din sudul țării – aici.
Autor: Mihai Țurcanu
