De la începutul acestui an tot încercăm să descoperim tradițiile culinare din diferite țări ale lumii cu ajutorul tinerilor din Moldova care locuiesc sau au locuit acolo. După ce v-am povestit despre Țările de Jos, Italia și Elveția, ne îndreptăm atenția către Armenia. Valeria Mihalachi, originară din Chișinău, ne-a povestit despre experiențele sale culinare din Dilijan, orașul în care locuiește de aproape un an.
Dilijan, cunoscut și sub numele de „mica Elveție a Armeniei,” este un oraș turistic situat în munți: „Majoritatea armenilor spun că este locația lor preferată pentru vacanțe”.
Protagonista noastră a ajuns aici datorită unei burse UWC Moldova câștigate. Astfel, studiază la United World College Dilijan. „Mă bucur că am reușit să obțin această bursă la una dintre școlile care se bazează exact pe ceea ce vreau eu să fac mai departe.”
„Armenii au dorința de a le arăta oamenilor cultura lor”
Pe lângă frumusețea țării și a orașului în care s-a stabilit, Valeria a fost impresionată instant de generozitatea localnicilor, în special în ceea ce privește împărtășirea tradițiilor culinare. „Armenii au dorința de a le arăta oamenilor cultura lor, bucătăria, de a le povesti despre poporul armean. E ceva obișnuit pentru ei și sunt foarte deschiși. Mai mult decât atât, sunt și interesați să descopere cultura țării de origine a celor veniți în vizită.”
Deși nu a petrecut încă foarte mult timp în Armenia, tânăra spune că a avut ocazia să participe la mese festive organizate de localnici de mai multe ori. Chiar și un șofer al școlii în care învăță invită deseori elevii și elevele cu care se înțelege bine la el acasă de sărbători. Soția sa pregătește mâncare armeană și le prezintă cultura locală.
„Îmi pare foarte colorată bucătăria lor”
Potrivit ei, bucătăria armenească se distinge prin culorile sale vibrante și influențele variate. „Îmi pare foarte colorată datorită nuanțelor de portocaliu și roșu prezente în majoritatea bucatelor. Și mi se asociază cu toamna”, a spus Valeria, descriind mixul dintre diferite bucătării orientale, precum cea persană și turcească.
În general, cromatica respectivă se datorează în mare parte condimentelor, fructelor și legumelor utilizate în orice fel de mâncare. Dintre condimente, cel mai răspândit este coriandrul. „Atât în Armenia, cât și în Georgia am observat că se folosește foarte mult coriandru. Aici foarte multă lume îl adoră, dar mie nu-mi place. Sunt obișnuită cu mâncare mai puțin condimentată.”
Dacă e să vorbim despre fructe, unul dintre cele mai frecvent întâlnite atât în bucatele dulci, cât și în cele sărate este rodia – sucul ei este adesea folosit ca marinadă pentru carne, iar semințele sunt adăugate în salate, deserturi sau ca decor pentru diverse preparate. Acest fruct este un simbol important al Armeniei, indicând viață, fertilitate și prosperitate.
Pe lângă coriandru și rodie, carnea ocupă un loc central în bucătăria armenească. „Armenii adoră frigăruile. La evenimentele de familie mereu se gătește carne la grătar. Kebapul, la fel, e preferat aici, anume cel clasic, nu șaorma pe care o cunoaștem noi. Acesta armenesc e strict doar un tip de carne pregătită la grătar (vită, porc sau pui), bine condimentată și învelită în lavaș. Fără legume, cartofi și murături.”
Și lavașul, apropo, e omniprezent în Armenia: „Totul se mănâncă cu lavaș, absolut. Începând de la carne și terminând cu Nutella.”
Ghapama, manti și păstrăv armenesc
Atenția Valeriei însă nu a fost atrasă nici de kebap, nici de frigărui și nici de lavaș, ci de ghapama. Aceasta este, în esență, un dovleac umplut cu orez, fructe uscate (precum stafide, caise, prune), nuci și condimente, apoi copt până devine moale și aromat: „Este o combinație interesantă de dulce și sărat, care mi-a plăcut foarte mult.”
De asemenea, ea a fost impresionată și de manti – mici bile de carne tocată învelite în aluat, gătite fie prin fierbere, fie prin aburire: „Arată straniu, de parcă sunt niște colțunași tăiați în două, dar e un fel de mâncare interesant, pe care nu-l mai întâlnisem nicăieri până să vin în Armenia.” Pentru prima dată a gustat manti iarna la un restaurant. „Mi-a plăcut din prima. Am avut norocul ca prietenii mei armeni, cu care eram în acea zi, să-mi recomande ceva ce știau că sigur îmi va plăcea.”
Valeria ne-a mai povestit și despre păstrăvul armenesc, care a devenit preferatul său fel de mâncare. Acesta este de obicei gătit la grătar, copt sau prăjit, fiind frecvent asezonat cu ingrediente simple care să pună în valoare aroma sa delicată. Se folosesc adesea sare, piper, suc de lămâie și uneori ierburi proaspete, cum ar fi pătrunjelul sau mărarul. Unele rețete tradiționale pot include și unt sau ulei de măsline, care sunt adăugate pentru a înmuia textura și a îmbunătăți gustul. „În Armenia mi-am dezvoltat o plăcere aparte față de pește, probabil datorită faptului că aici se gătește în moduri foarte neobișnuite.”
Dintre deserturi, pe lângă baclava, s-a făcut remarcată „gata”. Potrivit tinerei, cea tradițională este un tip de pâinică dulce, fără umplutură, cu o textură crocantă și cu o simbolistică aparte. Se poate consuma atât caldă, cât și la temperatura camerei și este adesea însoțită de ceai sau cafea. Despre băuturi, apropo, Valeria ne-a povestit că în Armenia sunt foarte populare iaurturile: „Aici, acestea se beau precum bem noi apa”.
Totuși, există și câteva bucate specifice Armeniei pe care protagonista noastră nu și-ar dori să le încerce. Mai exact – două tipuri de supă. Prima este cunoscută sub numele „khash” și este una dintre cele mai cunoscute supe armenești. Se prepară din picioare de vită sau miel, gătite lent special pentru a extrage colagenul și a obține o textură gelatinoasă. Cea de-a doua este numită „spas” și este o supă făcută din iaurt, grâu/bulgur, ouă și ierburi, cum ar fi mărarul: „Pentru mine nu e ceva foarte apetisant și nici nu se compară cu zeama moldovenească”.
Experiența de a prezenta armenilor bucate moldovenești
De când se află în Armenia, Valeria a avut ocazia să împărtășească și ea din tradițiile culinare moldovenești localnicilor, pregătind zeamă, mămăligă cu friptură de pui și ardei umpluți pentru colegii săi armeni. „La școala în care studiez am avut o activitate care presupunea gătitul unor feluri de mâncare specifice țării noastre de origine. Tuturor le-a plăcut foarte mult, chiar au fost entuziasmați.”
Bonus pentru cei mai fideli cititori/cele mai fidele cititoare #diez: rețeta ghapama
Ingrediente necesare:
# 1 dovleac;
# 1,5 căni de orez;
# 4 linguri de unt topit;
# 1/4 cană de prune, caise și cireșe uscate (tocate);
# 1/4 cană de stafide;
# 3/4 linguriță de scorțișoară măcinată;
# 1,5 lingurițe de miere;
# 1/2 cană de nuci tocate;
# 1/4 cană de apă caldă;
# sare după gust.
Mod de pregătire
Pasul #1. Spălați și uscați partea exterioară a dovleacului. Tăiați partea de sus în formă de cerc, deoarece aceasta va fi folosită pe post de capac.
Pasul #2. Îndepărtați fibrele lipicioase și semințele. Aruncați fibrele, dar clătiți și păstrați semințele pentru prăjire mai târziu, dacă doriți. Clătiți interiorul dovleacului și uscați-l.
Pasul #3. Într-o cratiță puneți trei căni de apă la fiert. Adăugați orezul, amestecați, acoperiți cratița și reduceți focul. Fierbeți orezul timp de aproximativ 15 minute. Acesta nu trebuie să fie complet fiert. Scurgeți excesul de lichid.
Pasul #4. Într-un bol amestecați orezul parțial fiert, fructele uscate tocate, untul topit, sarea, scorțișoara, mierea și nucile.
Pasul #5. Puneți umplutura ușor în dovleac și turnați un sfert de cană de apă fierbinte peste.
Pasul #6. Așezați dovleacul pe o tavă utilizând și o foaie de copt. Puneți partea de sus a dovleacului la loc și coaceți-l la 165 de grade Celsius timp de aproximativ 1,5-două ore sau până se înmoaie. Introduceți o scobitoare în dovleac pentru a determina dacă acesta este gata.
Pasul #7. Tăiați în felii și serviți cu plăcere!
Timp total de pregătire: două ore și jumătate
Randament: patru porții
Rețeta a fost preluată de pe site-ul thearmeniankitchen.com.
Dacă vreți să aflați mai multe despre tradițiile culinare din lume, aici găsiți câteva articole colorate.
