Mulți dintre voi ați văzut filme în care personajele călăresc armăsari frumoși sau galopează pe câmp la un apus de soare fermecător. De cele mai multe ori, acestea sunt despre secolele XIX și XX, dar v-ați gândit vreodată că, și în 2024 al nostru, sportul ecvestru este încă popular? Da, deși știm și vorbim foarte puțin despre el, acesta continuă să existe și să fie practicat. Anume din acest considerent am decis să aflăm de la sportiva Anastasia Nesterova cum este să faci echitație în Moldova, cât costă și care sunt riscurile.
Drept sursă de inspirație pentru acest material a servit articolul publicat de colegele noastre pe varianta rusă a site-ului diez.md.
„Pentru sportul ecvestru nu există limite stricte de vârstă”
Anastasia are 23 de ani și este muziciană și activează în Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” din Chișinău. Cu cinci ani în urmă însă, tânăra a început să practice sportul ecvestru.
„De fapt, eu sunt violonistă. Astfel, în copilărie nu mi se permitea să practic vreun sport, căci trebuia să am grijă de mâini. Sora și fratele, în schimb, făceau echitație – sport care mă atrăgea și pe mine. Mă întorceam mereu atunci când pe alături, pe stradă, treceau ponei sau cai. Așa că la a 18-a mea aniversare, când am primit în dar mai mulți bani, am decis că e timpul să merg la o școală de echitație. I-am dat antrenorului toată suma adunată și i-am zis că vreau să învăț a călări”, își amintește tânăra.
Potrivit Anastasiei, în sportul ecvestru nu există limite stricte de vârstă, așa cum e în gimnastică sau balet. Cu toate acestea, la Școala republicană de hipism și pentatlon modern din Chișinău, copiii încep antrenamentele de la vârsta de 11 ani. „Având 18 ani, înțelegeam că e prea târziu pentru sportul profesionist, dar am început a studia pentru mine. Pe atunci, o lecție costa 150 de lei.”
Deși tânăra ne-a relatat că la antrenamente poți întâlni persoane de diferite vârste – de la 11 până la 70 de ani –, trebuie să știți că dacă copilul, nepotul/nepoata sau verișorul/verișoara vostru/voastră își dorește să practice echitația la nivel profesionist, o poate face de la vârsta de 11-13 ani, absolut gratuit (dacă demonstrează dorința de a se antrena în ciuda eșecurilor) la Școala republicană de hipism și pentatlon modern. Aici, elevii figurează ca sportivi, iar ceea ce se cere de la ei este să fie prezenți la un anumit număr de antrenamente pe săptămână și, de asemenea, să participe la competiții reușind să obțină rezultate bune.
„Înainte de a începe antrenamentele, trebuie să vă procurați echipamentul necesar”
Printre elementele fără de care nu puteți practica echitația se regăsesc:
# casca, care să vă apere în caz de cădere;
# pantalonii de călărie, adică jambiere cu inserții în interiorul coapsei, care îmbunătățesc aderența pe șa și reduc alunecarea;
# încălțămintea, care ar putea fi niște cizme obișnuite, dar care să nu aibă o încuietoare pe interiorul piciorului sau niște adidași și, pe deasupra, protecții de la gleznă până la genunchi;
# mănușile, necesare pentru ca frâiele să nu vă alunece din mână;
# biciul, utilizat pentru a oferi indicii calului.
„Uneori, începi să-ți cumperi toate cele necesare pentru echitație din dorință personală. La școlile de hipism sunt mulți cai, dar puține echipamente, fapt ce cauzează uzarea rapidă a acestora. Problema e că în Moldova nici nu avem magazine specializate de unde să cumperi cele menționate mai sus, așa că trebuie să le confecționezi singur(ă), să le coși la comandă sau să le comanzi de peste hotare. Câteodată, e posibil să găsești ceea ce ai nevoie la piață sau prin intermediul grupurilor tematice de pe Facebook”, relatează Anastasia.
„Pentru începători mereu se aleg cai bătrâni”
Dacă la școală vine o persoană care a mai practicat echitația, atunci i se alege un cal în funcție de nivelul său. În cazul în care vine un începător, i se alege un cal bătrân, dar și foarte calm în același timp. Caii tineri nu sunt potriviți pentru cei care n-au mai avut de-a face cu acest sport, întrucât ei au prea multă energie și putere, ceea ce înseamnă că nu vor asculta călărețul.
Inițial, antrenorul te învață cum să ai grijă de cal și cum să îi pui șaua, ca apoi să te poți descurca fără ajutorul lui. Totodată, îți spune regulile de comportament pe teritoriul școlii, de exemplu, că nu este permis să hrănești animalele, fiecare dintre ele având propria dietă în funcție de alergii sau de gradul de activitate. Se permite să le oferi doar morcovi sau mere, iar în buzunare poți să ai câteva cubulețe de zahăr, ca să lauzi calul atunci când se descurcă cu sarcina și ca următoarea dată când te va vedea să te asocieze automat cu ceva plăcut.
Potrivit Anastasiei, regulile de deplasare pe arenă sunt la fel foarte importante. Astfel, cine merge mai repede, merge de-a lungul peretelui arenei, iar cine mai încet – spre centru. De asemenea, când un sportiv sare pe cal (acțiune numită „alură” în echitație) sau execută diferite mișcări, trebuie să fii atent(ă) la el, pentru că acesta poate striga cuvintele „diagonală” și „zid”, care dau de înțeles celorlalți sportivi că trebuie să se îndepărteze, numaidecât cu umărul stâng: „Deși pare dificil, nu este, te poți obișnui foarte repede”.
În timpul primei lecții, sportivul doar stă pe cal și se ține, iar antrenorul îl conduce cu frâiele deplasându-se pe jos. Apoi, este îndemnat să-și întoarcă corpul, să găsească echilibrul, să se ridice în picioare, să-și țină singur frâiele și să controleze calul. Urmează alte câteva antrenamente în care învață mersurile rapide (trot și galop), executarea diferitelor elemente și manevre. La final de instruire, acesta poate alege ce vrea să facă mai departe: sărituri peste obstacole sau dresaj.
„Dacă nu ai căzut niciodată de pe cal, înseamnă că nu ai călărit suficient”
„Eu am ales dresajul, consider că este elegant și sigur. Pentru că atunci când sari pe un cal, este mult mai probabil să cazi. Cel mai rău lucru pentru un călăreț este să cadă împreună cu calul. La școala noastră de echitație avem o tradiție: cine cade de pe cal în timpul sesiunii îi aduce antrenorului un tort. De obicei, îl împărțim cu toată lumea.”
Tânăra menționează că cea mai periculoasă parte a sportului ecvestru este că, în orice moment, calul te poate arunca. Anume din acest motiv la lecții ești învățat și cum să cazi corect. Este important să înțelegem că aceste animale au frică practic de orice, fiind animale erbivore, cu instinct de victime. Prin urmare, dacă un cal este într-o dispoziție proastă sau este speriat de ceva, te poate arunca sau se poate ridica pe picioarele din spate.
„În cazul în care îți dai seama că o cădere este inevitabilă, nu trebuie să cazi sub cal sau în fața lui, altfel te va călca pur și simplu în picioare. Trebuie să te grupezi corect pe moment pentru a nu-ți rupe nimic, iar în momentul căderii încearcă să te împingi cât mai mult posibil în lateral, pentru a nu fi lovit de copitele calului”, atenționează Anastasia.
Tânăra, în trei ani de sport ecvestru, nu a căzut nici măcar o dată, în schimb a trăit această experiență la plimbările libere cu calul său, care s-a speriat de sunetul emis de o drujbă. „Nu mi-a fost teamă să mă așez la loc după aceea. Dresorii au o tehnică specială. Dacă o persoană cade de pe cal și dacă nu are nicio rană, trebuie să fie pusă imediat să se așeze pe el. Altfel, mai târziu, sportivul/sportiva va avea o traumă psihologică, iar calul va fixa metoda de a arunca persoana de pe cal știind că după aceea ea nu se va mai așeza.”
„Eu și prietena mea avem un cal în coproprietate”
„Prietena mea a cumpărat calul, iar eu îl întrețin în totalitate. La început, îl țineam la un grajd privat, pentru că al nostru din oraș nu mai are locuri și, în plus, este foarte greu să intri în el. Grajdul era în afara orașului și chiria costa foarte mult, așa că acum îl întrețin singură”, povestește sportiva.
Potrivit ei, dacă vă doriți un cal, dar nu vă permiteți să-l procurați, puteți să-l închiriați. E nevoie doar să-i plătiți proprietarului o sumă de bani pe lună și să-l întrețineți în tot acest timp. Calul poate fi ținut în propriul grajd sau într-un loc special amenajat.
Echitația în Moldova
Anastasia povestește că în Moldova nu există competiții cu premii în bani. Aici investești, dar în schimb primești doar plăcerea de a călări. Ca să ajungi undeva, trebuie să mergi la competiții internaționale, iar asta presupune încă mai multe investiții, uriașe. Numai transportul unui cal necesită o sumă mare de bani. „Trebuie să găsești o remorcă specială, o persoană care să îl transporte în siguranță, să plătești documentele calului, examenele veterinare și taxa de înscriere. E foarte mult.”
„Dacă vrei să fii un sportiv bun, ai nevoie de foarte mult timp”
Anastasia afirmă că există un mare plus în activitățile ecvestre. De exemplu, pe lângă faptul că uiți de toate momentele negative în preajma cailor, poți trata și unele probleme de sănătate. Astfel, copiilor cu nevoi speciale, precum și celor cu tulburări psihice grave li se recomandă să urmeze hipoterapia (tratament terapeutic sau de reabilitare, realizat cu utilizarea unui cal).
„Călăritul este o activitate fizică care ajută la menținerea tonusului corpului și care este utilă pentru dezvoltarea creierului. Totuși, este important să realizezi că dacă vrei să fii un sportiv bun, ai nevoie de mult timp. La urma urmei, doar pentru a ajunge la școală, a face antrenamentul, a schimba hainele și a schimba calul ai nevoie de o jumătate de zi.”
În general, potrivit tinerei, ar trebui să începi a practica sportul ecvestru doar dacă ești pregătit(ă) să ai răbdare. O greșeală frecventă a începătorilor este că nu își dau seama că partenerul lor în echitație este un animal care nu vorbește limba lor. Respectiv, este posibil să nu se înțeleagă unul pe celălalt, dar soluția e să încerce diferite metode până când calul va înțelege, nu să strige sau să-l forțeze: „O persoană care nu este pregătită să trateze un animal cu grijă și respect nu are voie să stea cu un cal”.
Dacă doriți să urmăriți activitatea Anastasiei, aici este pagina sa de Instagram.
