Într-un articol anterior, am cercetat subiectul sarcinilor pe care le primesc elevii din Republica Moldova în calitate de temă pentru acasă. Astfel, am venit cu mai multe răspunsuri la diverse întrebări pe care și le adresează atât elevii, cât și părinții atunci când vine vorba despre cantitatea de teme pe care trebuie să o realizeze școlarii zilnic, am aflat care sunt motivele pentru care profesorii dau teme pentru acasă, ce fel de sarcini ar trebui să conțină temele și care este modalitatea de notare a acestora.
Explorând acest subiect, am ajuns la concluzia că la noi în țară, de multe ori, rezolvarea temelor pentru acasă nu reprezintă un proces de învățare individuală și de dezvoltare a responsabilității, ci mai curând o activitate neplăcută, obligatorie și nemotivantă, în special pentru adolescenți. Cu alte cuvinte, o adevărată sentință.
Din câteva observații, discuții cu tineri și specialiști, am realizat că excesul de teme pentru acasă poate duce la stări de oboseală sau de epuizare, de neputință, de nedorință de a mai merge la școală sau de a realiza și alte activități, de presiune sau de neîncredere în propriile forțe. Se întâmplă ca deseori aceste stări să alunece în anxietate și burnout, cel din urmă fiind tot mai des prezent printre elevi și eleve.
Pentru că este un subiect important și pentru că ne dorim să ajutăm adolescenții care se confruntă cu burnoutul din cauza excesului de teme pentru acasă, în cele ce urmează veți găsi câteva explicații referitoare la ce este un burnout, cum poate fi identificat la adolescenți, care sunt primele semne, cum poate fi gestionat, dar și prin ce diferă de stresul școlar.
Ce este un burnout
Burnoutul este o stare de epuizare fizică, mentală și emoțională asociată cu stresul cronic și prelungit legată de o anumită activitate (loc de muncă, școală, universitate). Persoanele care trec printr-un burnout resimt oboseală intensă, pierderea interesului sau a motivației pentru munca lor și o scădere semnificativă a performanței profesionale. Acest fenomen poate afecta nu doar starea de bine la locul de activitate, ci și viața personală.
De ce apare un burnout
Volumul mare de muncă: gestionarea unui volum mare de muncă (în cazul elevilor – volum mare de teme pentru acasă), termene-limită strânse și presiuni constante pot duce la epuizare fizică și mentală.
Cerințe excesive: așteptările nerealiste sau cerințele excesive din partea profesorilor sau a părinților sau așteptările personale prea ridicate pot fi factori de stres semnificativi.
Lipsa recunoașterii și a recompenselor: atunci când munca depusă nu este recunoscută sau nu este recompensată corespunzător (cu o notă mare), elevii pot dezvolta sentimente de dezamăgire și descurajare.
Dezechilibru între învățare și viața personală: lipsa unui echilibru sănătos între studiu și viața personală (inclusiv activitățile extracurriculare, hobbyuri) poate conduce la epuizare și la dificultăți în menținerea unei stări de bine generale.
Monotonie și lipsa diversității: temele și sarcinile constante fără varietate sau fără diverse activități interesante și noi poate duce la pierderea interesului și a motivației.
Lipsa satisfacției de a învăța: atunci când elevii nu simt și nu înțeleg că efectuarea temelor pentru acasă aduc un avantaj personal și contribuie la atingerea unor obiective personale, pot apărea sentimente de frustrare. Din acest motiv, profesorii ar trebui să le explice clar elevilor care este avantajul efectuării unei teme pentru acasă.
Tipuri de burnout
În diverse surse pot fi găsite șapte sau opt tipuri de burnout, însă potrivit WebMD, o corporație americană care publică știri și informații online despre sănătatea și bunăstarea umană, există trei cele mai întâlnite tipuri: frenetic (oveload), necontrolat (under-challenged) și de uzură (neglect).
Burnoutul frenetic apare atunci când lucrezi din ce în ce mai mult, devenind obsedat de căutarea succesului. Persoana lucrează la intensitate maximă până la epuizare, pentru că nu se simte împlinită dacă nu obține rezultate continue.
Burnoutul necontrolat apare atunci când te simți plictisit la locul de activitate, deoarece nu oferă oportunități de învățare sau spațiu pentru dezvoltare profesională. În acest caz, mediul de activitate pare a fi monoton, fără perspective.
Burnoutul de uzură apare atunci când te simți neputincios sau neputincioasă la locul de activitate. Dacă lucrurile nu merg bine, ai putea crede că ești incompetent(ă) sau incapabil(ă) să îți îndeplinești responsabilitățile. Asemenea burnout poate fi strâns legat de sindromul impostorului, un model psihologic în care îți pui la îndoială abilitățile, talentele sau realizările.
Pot trăi copiii și adolescenții un burnout?
În ultima perioadă, putem observa o creștere a frecvenței de epuizare la toate vârstele, inclusiv printre adolescenți și preadolescenți. Adulților le este ușor să creadă că oboseala le poate fi caracteristică doar lor, având în vedere multitudinea de responsabilități cu care se confruntă zilnic și de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească. Această percepție nu reflectă însă întotdeauna realitatea.
Un studiu a demonstrat că mai mult de două treimi dintre părinți (70 %) consideră că al lor copil se confruntă cu stări de epuizare mai des decât ei. De asemenea, într-un sondaj efectuat pe 2 000 de părinți cu copii de vârstă școlară, 66 % dintre respondenți au declarat că al lor copil vine acasă cu „bateria mentală scăzută” după școală. Jumătate dintre aceștia au observat diverse semne asociate stresului și oboselii la copilul lor.
Chiar dacă cei mai mici nu au mereu capacitatea de a înțelege sau de a comunica ceea ce simt și de ce, oboseala le poate influența semnificativ calitatea vieții. Deseori, elevii de gimnaziu și de liceu se confruntă cu presiuni sociale, școlare și familiale, iar aceste presiuni și nivelul de stres se pot transforma în burnout.
Cum afectează temele pentru acasă starea de spirit a elevilor, în funcție de nivelul de studiu
Psihologa Valeria Crasov este de părere că există o corelație directă între temele pentru acasă și atitudinea elevilor față de procesul de educație. Totuși, este important să includem și mediul în care copiii se dezvoltă, colectivul pedagogic și, desigur, aptitudinile înnăscute ale fiecăruia.
Dacă elevul este lacom să învețe ceea ce consideră interesant, el va continua să depună efort. Temele pentru acasă au tendința de a dezvolta disciplina, de a spori capacitatea intelectuală a copilului, de a lărgi orizonturile cunoașterii, dar, uneori, efectul advers este repulsia față de studii și față de școală inclusiv. În același timp, fiecare etapă de studiu are specificul său.
Valeria Crasov
Specialista explică faptul că elevii din clasele primare parcurg adaptarea, trecând de la etapa de joc la etapa de studii. Aici se implică disciplina școlară: să stea nemișcat pe scaun, să își facă temele, să își facă prieteni, să nu vorbească în timpul orelor, pauze scurte. Temele pentru acasă îngreunează adaptarea și în unele cazuri copiii simt repulsie față de procesul de învățare.
În clasele gimnaziale, copilul se adaptează unui nou nivel de interacțiune: mai mulți pedagogi, noi discipline. Chiar dacă se sperie, au atitudine mult mai acceptabilă față de teme. Tinerii din liceu însă sunt supraîncărcați cu teme și activități. Astfel ei pierd des contactul cu sine, cu semenii, cu părinții și cu motivația de a studia.
Primele semne
Valeria Crasov consideră că toți elevii trec prin anxietate în timpul studiilor, dar fiecare trăiește acest sentiment individual. Desigur, temele pentru acasă sunt unul dintre declanșatorii anxietății.
Un copil, care ar putea fi foarte bun în studierea limbilor străine ar putea avea dificultăți la chimie sau fizică. Decalajul dintre reușitele acestor discipline ar putea provoca sentimente distructive, precum anxietatea, repulsia, frustrarea și chiar ura.
Valeria Crasov
Stres școlar versus burnout
Chiar dacă sunt două stări interconectate, stresul școlar și burnoutul nu trebuie confundate. Stresul școlar reprezintă o reacție la presiunile și cerințele școlare, cum ar fi examenele, proiectele, termenele-limită sau relațiile cu colegii. Este adesea o reacție imediată și temporară și poate fi gestionat printr-o varietate de tehnici de gestionare a stresului. Pe de altă parte, burnoutul școlar este o formă avansată de epuizare care rezultă din stresul cronic. Acesta implică adesea o stare persistentă de epuizare fizică, emoțională și mentală și evoluează în timp.
Psihologa explică faptul că stresul școlar este deseori declanșat de anxietate:
# frica de eșec;
# frica de un pedagog;
# imposibilitatea de a menține un nivel acceptabil al reușitei.
Burnoutul este mult mai periculos și se manifestă prin:
# somnolență;
# pasivitate;
# apatie;
# lipsa totală a motivației;
# evadarea în gadget sau în substanțe interzise minorilor (alcool, țigări);
# dezvoltarea depresiei.
Există diferențe între ce simt băieții și ce simt fetele?
Întrebată dacă există diferențe semnificative între modul în care băieții și fetele gestionează presiunea școlară și pot experimenta burnoutul din cauza temelor pentru acasă, psihologa precizează că gestionarea stresului, a arderii emoționale nu depinde de sexul copilului, ci de temperament, de mediul în care copilul se dezvoltă, de aptitudini și de aspirații.
Cultura noastră încă interzice băieților să simtă libertatea de exprimare a emoțiilor, de a fi vulnerabili, iar din acest considerent băieții probabil își manifestă frustrările diferit, dar simt la fel ca fetele.
Valeria Crasov
Cum gestionăm o stare de burnout
În primul rând, este important de menționat ce strategii de gestionare a stresului ar putea fi implementate pentru a preveni burnoutul cauzat de volumul mare de teme pentru acasă.
Specialista este de părere că cel mai util ar fi ca elevii să își prioritizeze activitățile și temele pentru acasă, în dependență de timpul disponibil și de rezultatele solicitate. De asemenea, aceasta le recomandă să reducă timpul petrecut în gadgeturi, să își găsească timp liber pentru a-l petrece în liniște singuri, cu familia sau cu prietenii. Sportul, meditațiile, plimbările, socializarea sunt toate orientate spre a oferi ameliorarea problemelor legate de școală.
Totuși, dacă simți că trăiești o stare de burnout, să știi că, până a merge la un specialist, aceasta poate fi gestionată prin mai multe tehnici.
Planificarea eficientă: organizează timpul și creează un program de studiu echilibrat, care să includă atât activități academice, cât și timp liber.
Setarea unor obiective realiste: stabilește câteva obiective și așteptări realizabile și evită impunerea unor presiuni din partea ta, a părinților sau a profesorilor.
Pauze regulate: ia pauze scurte între sesiunile de învățare pentru a relaxa mintea și pentru a evita epuizarea.
Comunicarea deschisă: discută cu o persoană de încredere, fie profesor, fie părinte sau prieten(ă) despre sentimentele tale și solicită ulterior sprijinul sau consilierea unui specialist.
Exerciții fizice: practică exerciții fizice regulat pentru a menține nivelul de energie și pentru a elibera stresul acumulat.
Alternarea activităților și păstrarea unui echilibru: variază tipurile de activități de învățare pentru a evita monotonia și pentru a-ți menține interesul. Asigură-te că ai timp pentru activități recreative, somn suficient și o alimentație sănătoasă.
Echilibru între școală și viața personală
Valeria Crasov spune că tinerii, adolescenții și copiii nu sunt mereu pregătiți să își gestioneze timpul propriu, de aceea recomandă să fie implicați adulții pentru a oferi ajutorul necesar. Dânsa consideră că echilibrul se găsește în experiență, și anume atunci când elevii își testează hotarele, limitele, când înțeleg că obosesc sau mai au energie și pentru alte activități.
Părinții și copiii în acest subiect fac un tandem și caută mecanisme individuale.
Bune practici pentru instituțiile de învățământ
Potrivit Instrucțiunii privind „Managementul temelor pentru acasă în învățământul primar, gimnazial și liceal”, temele pentru acasă trebuie să fie creative, să nu cauzeze pierderea interesului elevilor față de învățare, oboseala fizică și emoțională, reducerea timpului destinat unor activități recreative, alimentației, unor activități familiale sau comunitare, inclusiv timpului destinat pentru somn.
De asemenea, psihologa Valeria Crasov consideră că instituțiile școlare din Republica Moldova nu au practici care ar putea stimula dezvoltarea individuală a fiecărui copil: talentul, capacitățile înnăscute, genialitatea.
Instituțiile de învățământ trebuie să țină cont de practici care ar putea deschide potențialul fiecărui copil prin abordare individuală, nu prin impunerea unor subiecte pe care copilul nu le poate însuși. Trebuie oferite instrumente de bază și o alegere în dezvoltarea multilaterală (muzică, arte, sport).
Elevul este o personalitate. Este important de evidențiat acest aspect în cadrul procesului didactic. Dacă o vom face, atunci vom avea o generație de oameni care cred în propriile forțe, care au tendința de a-și depăși propriile limite și de a încerca.
Recomand să fie incluse subiecte pe care copiii le-ar putea practica: educația financiară, educația sexuală, igiena personală, strategii de comunicare, chiar și gătitul.
Valeria Crasov
Cum am experimentat o stare de burnout la liceu
S-a întâmplat în clasa a XII-a și atunci nu mi-am dat seama că trec printr-un burnout. Abia trei ani mai târziu, când am început să observ ce stări poate crea epuizarea, să le studiez și să le descopăr, am realizat că acestea îmi sunt mai mult decât cunoscute. Că le-am trăit anterior. Doar că atunci mi-a fost greu să le înțeleg și să le confrunt, pentru că nu cunoșteam ce înseamnă un burnout.
Chiar dacă pare că un elev sau o elevă nu are de ce se îngrijora, pentru că ar avea o singură responsabilitate – să învețe și să se pregătească pentru examenul de bacalaureat –, realitatea este puțin diferită. Pe lângă cele șase ore petrecute în fiecare zi la școală, mergeam și la cursuri de limba engleză și de matematică. De alte activități extrașcolare nu mai aveam timp, pentru că știam că mă așteaptă teme care trebuie realizate până a doua zi. Și erau o multitudine de teme, căci îmi amintesc că în unele zile se întâmpla să mă culc după miezul nopții pentru a le reuși pe toate.
Poate pentru unii ar fi inexplicabil, dar adolescenții responsabili și dedicați cu asta și se confruntă de cele mai multe ori. Pentru ei este inacceptabil să meargă la vreo disciplină nepregătit(ă) și consideră deseori că nu învață suficient. Întocmai credeam și eu atunci, dar și în lunga perioadă care a urmat.
Aproape mereu realizarea temelor pentru acasă a fost un proces pe care îl făceam din plăcere. Acum, când mă gândesc, nu știu dacă începând cu clasa a XI-a mi-a mai plăcut să îndeplinesc sarcinile pe care le primeam pentru acasă sau în vacanță. În special în timpul vacanței. A fost momentul în care acestea au devenit o obligație, iar cantitatea lor crescândă mă speria din ce în ce mai mult.
Chiar dacă apăreau primele semne de neplăcere față de temele pentru acasă, al doilea an de liceu a trecut puțin mai ușor, fiindcă mi-a părut și mai interesant de studiat din punctul de vedere al lecțiilor predate la diverse discipline. Clasa a XII-a însă a venit la pachet cu mai multe experiențe pe care organismul meu nu le-a așteptat. Atunci am început să îmi dau seama că nu mai sunt chiar atât de puternică din punct de vedere emoțional și că sindromul „elevei perfecte” își cam face de cap.
Starea mea a fost alimentată de prea multe teme realizate până seara târziu, aceleași sarcini de îndeplinit pentru fiecare oră, monotonie și plictiseală, ore suplimentare, pregătire pentru bacalaureat, foarte puțin timp liber, responsabilitatea de a face absolut toate temele perfect și cerințe personale prea mari. Acestea au dus la epuizare psihică și fizică, la dureri de cap, la frică de a eșua, la îndoială de sine, la neputință și anxietate, care luate împreună s-au transformat în burnout.
Atunci nu știam de existența acestui termen și mă gândeam că ar putea fi o stare trecătoare, pe care cel mai probabil singură mi-o induc. Dar nu a trecut a doua zi, nici peste o săptămână și nici peste o lună. S-a ținut strâns de mine până după ce am aflat că nu mai susținem examenele de bacalaureat (în anul 2020 examenele au fost anulate din cauza pandemiei). Atunci s-au mai redus câte puțin din sarcinile școlare, dar și din panică. Până în acel moment însă nu a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele de adolescentă. Chiar dacă arătam că mă simt foarte bine, că îmi place să învăț, că vin cu plăcere la școală, că răspund la ore și că savurez ultimul an de liceu, realitatea era total diferită. Nu le spuneam celorlalți despre emoțiile pe care le trăiesc, dar nici nu îmi recunoșteam mie însămi. Așteptam să treacă de la sine și asta a fost cea mai mare greșeală, fiindcă nu am cerut ajutorul nimănui.
Acum, dacă mă întrebi de ce nu am discutat cu nimeni despre ceea ce simt, cred că aș răspunde: „Din frică, din rușine și din credința că nu este ceva important”. Mă gândeam că nu este o problemă gravă, că sunt o mulțime de elevi care ar putea trece prin asta și că ar trebui să mă descurc singură, deoarece ține doar de mine. Când am conștientizat că a cere ajutor nu este o rușine, mi-am dat seama că aș fi putut reduce din perioada de burnout foarte mult dacă aș fi apelat la cineva în care aș fi avut încredere că mă va înțelege. Aș fi micșorat mult intervalul de timp în care m-am simțit continuu stresată, neputincioasă și epuizată dacă aș fi vorbit despre cum mă simt, ce mă sperie și ce aș vrea să schimb. Dacă ziceam un simplu: „Ajutor!”.
Asta te rog și pe tine, cel/cea care citește, când simți că ești obosit(ă) psihic, când simți că nu mai poți face față epuizării sau temele pentru acasă îți dau stări de anxietate, cere o mână de ajutor, fără rușine și fără frică. Este important să conștientizezi că toți avem momente în care ne simțim copleșiți de stresul școlar și de presiunea de a face față tuturor cerințelor. Comunică deschis despre starea ta cu un prieten sau o prietenă, cu un membru al familiei, cu un profesor în care ai încredere sau cu un psiholog. Este un act de curaj să recunoști când ai nevoie de ajutor și să ceri suport, iar acest gest poate contribui la îmbunătățirea stării tale de bine și la abordarea echilibrată a provocărilor școlare.
