✉ „Dragă Moș Crăciun, în acest an am fost cuminte…” Și să încerce cineva să mă contrazică precum că scrisorile lui (ei) începeau altfel. Da, astăzi vom discuta despre ele, cele pentru care unii dintre noi au învățat a scrie, iar alții au fost nevoiți să mănânce tot borșul de la grădiniță: „Fiindcă moșul are o listă unde pune un «+» atunci când mănânci tot și un «−» dacă lași ceva în farfurie”.
Fie că am pus-o pe mama să o facă în locul nostru, fie că i-am lipit stickere și i-am desenat cu creioane un om de zăpadă „că Moș Crăciun să o aleagă anume pe a mea”, majoritatea dintre noi a încercat măcar o dată în viață să scrie o scrisoare lui Moș Crăciun.
Astăzi vom discuta despre scrisorile semnate de membrii redacției #diez în copilărie, dar și despre felul în care ne amintim despre sărbătorile de iarnă. Și vă spunem din start, se pare că suntem cu toții destul de diferiți.
De asemenea, deoarece Crăciunul e despre persoane dragi 🤗, pe final vă vom povesti și ce cadouri neobișnuite au cerut urmăritorii noștri de pe Instagram de la Moșu.
🎅 „Dragă Moș Crăciun, mă numesc Maxim Pistrui…”
În cazul meu, dacă se întâmpla să mă trezesc vreodată înaintea părinților, apoi era anume ziua în care mama trebuia să îmi ia scrisoarea și să o ducă la poștă. Pe atunci știam doar că Moșul trăiește la Polul Nord și că scrisoarea trimisă cu câteva zile înainte de Anul Nou e timp aruncat în vânt: „Îi trebuie măcar vreo săptămână ca să ajungă”, mă gândeam eu. Totodată, fiindcă eram băiat de treabă, știam că Moșul „o duce el bine, dar nici chiar așa. Deci, nu are sens să cer telefon. Mai bine o carte!”. Mama era doar bucuroasă de o asemenea abordare ce venea din partea fiului ei și, în fiecare an, nu știu cum, dar se întâmplau mici minuni.
Da, eu am crezut în minunea sărbătorilor de Crăciun. Nu credeam în Moș Crăciun încă din grupa mare, semăna prea tare vocea acestuia ba cu a paznicului de la grădiniță, ba cu cea a mamei. Și argumentul că „Moșul fură vocea oamenilor cunoscuți ca să nu ne sperie” era, la drept vorbind, destul de slab. Totuși, nimeni niciodată și sub nicio formă nu l-a amânat pe Moș Nicolae! Recunosc, nu l-am văzut niciodată, chiar dacă în fiecare an stăteam jumătate de noapte „să îl prind”. Totuși, el exista și în fiecare an îmi aducea tort sau portocale. Nici măcar scrisori nu îi trebuiau pentru a face aceasta. Mă încânta. Ce-i drept, ca să fiu sincer până la urmă, am avut într-un an și o mică neînțelegere cu Măria Sa. Într-o dimineață, prin clasa întâi, m-am trezit cu o nuia în papucii mei „puțin murdari” de noroi. Și, în general, nu era vina mea, fiindcă iarna ploua în loc să ningă. Ajuns la școală, am găsit dulciurile în geantă. Mare bucurie. Tocmai îmi era rușine că judecasem Moșul în gând. Dar atunci știam că numai Dumnezeu poate citi gândurile, deci nu erau probleme. Ajuns acasă, mama mi-a zis că Moș Nicolae a pus cadourile acolo, fiindcă învăț bine, iar nuiaua e pentru că nu am spălat seara papuceii.
Ce ține de scrisori și celălalt moș, lucrurile au stat puțin mai prost. Odată a fost vina mamei că nu a dus la timp scrisoarea. În al doilea an a fost vina mea, pentru că Moșul nu a înțeles ce am scris. Pe urmă au căzut sub lupa criticilor mele și doamnele de la poștă, care „precis au greșit ceva acolo și au trimis scrisoarea unde nu trebuia”. Tocmai prin clasa a II-a am înțeles cum stau lucrurile de fapt: „Moș Crăciun are multe scrisori și nu reușește să trimită cadouri la toți, dar iată lui Moș Nicolae nu îi scriu toți, de aceasta el are timp să vină la mine ❤️🩹”.
Cu drag, Max!
🎁 „Dragă Moș Crăciun, mă numesc Alexandra …”
Eu am scris o scrisoare lui Moș Crăciun doar de două sau trei ori. Dar de fiecare dată am făcut-o împreună cu mama și abordam acest subiect foarte serios. Pentru început, îmi scriam dorințele pe o ciornă, apoi mama verifica greșelile. După, scriam textul împreună cu mama pe o foaie goală de hârtie. Din câte îmi amintesc acum, în scrisoare trebuia să mă salut și să indic cui mă adresez (adică lui Moș Crăciun). De asemenea, trebuia să povestesc și despre realizările mele din acest an, dar și câte ceva despre mine.
Cel mai des am cerut păpuși. Nu știu de ce nu mă interesa nimic altceva. De asemenea, le uram tuturor oamenilor de pe planetă sănătate și fiecărui câine să-și găsească o casă. Cred că este tare important ca fiecare copil să-i scrie o scrisoare lui Moș Crăciun măcar o dată în viață, astfel acesta își cunoaște dorințele și își stabilește obiective pentru noul an, iar părinții nu-și bat capul ce să-i dea.
Cu drag, Sașa!
„Dragă Moșule…”
Eu am crezut mult timp că exiști și eram absolut sigură că anume tu îmi lași cadourile sub brad. Eram sigură că tu vii din Laponia și zbori cu sania trasă de reni (cum vedeam în desene animate sau filme). Înainte de Crăciun și revelion, le ceream părinților să lase un geam deschis să intri, pentru că nu aveam un șemineu și un hogeag.
Îți redactam o scrisoare de prin septembrie, octombrie (și august într-un an). Nu îmi amintesc exact ce ceream, de cele mai multe ori erau jucării de la publicitățile de la Minimax. Știu doar că o dată am cerut o geantă și am găsit-o sub brad chiar de ziua mea, pentru că e în preajma sărbătorilor de iarnă. Era bordo, made in Moldova și o mai am și acum.
Pregăteam întotdeauna scrisorile cu multă grijă. Chiar dacă nu aveam un scris prea frumos, încercam să îl compensez cu desene, stickere, carioci și hârtie colorată. Începeam cu „mă voi strădui să fiu cuminte anul acesta și să învăț bine”, iar la final semnam „Ana și frățiorul ei, Mihai”, pentru că trebuia să scriu și dorințele lui. Aveam și plicuri speciale cu tematică de Crăciun pentru a mă asigura că am o scrisoare frumoasă și că tu neapărat o vei citi. I le dădeam lui tata să le ducă la poștă și îl întrebam în fiecare zi dacă a expediat-o.
Mai pregăteam și lapte cu biscuiți pentru tine și morcov pentru reni, pentru că mă gândeam că ai nevoie de o pauză și speram să te aud cum mănânci.
Când am mai crescut puțin, s-a întâmplat – am aflat că tu lucrezi prin mama și tata. Am găsit toate scrisorile ascunse într-o mapă și trebuie să recunosc: am fost foarte dezamăgită. De atunci, am încetat să îți mai trimit scrisori. Uneori le ziceam părinților direct ce vreau, alteori primeam surprize. Dar nu îmi amintesc ca după această „întâmplare” să mai scriu „Dragă Moș Crăciun”.
Totuși, de atunci, nu pot spune că am încetat să cred în tine, pentru că mi-am dat seama că tu lucrezi prin oameni și trimiți cadouri și gânduri bune prin cei dragi.
Sper totuși să ajung și la casa ta într-o zi, să mă conving că exiști cu adevărat!
Cu drag, Ana (și frățiorul ei Mihai)!
🎅 „Dragă Moș Crăciun, mă numesc Ana-Maria…”
Pe mine părinții mereu m-au îndemnat să scriu Moșului și presupun că au sperat curând să nu aflu de faptul că acesta sunt ei. Inevitabil, peste ani, acest lucru s-a întâmplat. Îmi aduc aminte că scrisorile le scriam în moduri diferite de fiecare dată și în fiecare an încercam să găsesc o modalitate cât mai eficientă ca dorințele mele să ajungă la el. Astfel, țin minte clar cum într-un an mi-am ars scrisoarea și am pus-o în sobă, căci așa credeam că vor ajunge mai repede la Moșul. Știți voi, legătura asta între hogeac și Moș Crăciun. Nu țin minte când am aflat că pot direct să-mi spun dorințele Moșilor mei, adică părinților, dar nici nu mai contează, pentru că scriu aceste scrisori și până în ziua de astăzi, doar că le păstrez pentru mine. Deja de când sunt mare, ne facem cadouri după posibilități și necesități. Totuși, copilul din mine vă îndeamnă să-i scrieți și un pic să credeți în Moș Crăciun.
Cu drag, SAM!
🎅 „Dragă Moș Crăciun, mă numesc Ion…”
La mine bunica lucra la poștă și spunea că le va duce ea acolo [pe scrisori] și le va trimite. Acasă țin minte că mereu erau timbre uzate și umpleam plicul cu ele. Erau mereu plicuri făcute din hârtie colorată, că plicurile uzate la poștă probabil nu aveau și înăuntru era o foaie de matematică pe care tehnic scriam lista cu enumerări, de la cel mai scump cadou până la sănătate. Țin minte că eram întrebat: „Dar ce ai vrea cel mai tare să-ți aducă moșul, că poate nu are bani pentru toate”. Iar eu, cel mai probabil, ziceam „telefon” și dimineața chiar primeam un telefon, cei drept, unul de ciocolată.
Cu drag, Ion Borșci
„Dragă Moș Crăciun, mă numesc Cristina…”
Eu nu țin minte exact când am aflat că Moș Crăciun „nu există”, dar știu sigur că eu o dată l-am văzut! Sincer, eu chiar am văzut haina aia roșie a lui! Aveam vreo șase ani, dar eu țin minte și acum acel moment. Sau poate eu eram atât de entuziasmată de cadou încât am avut iluzii… În orice caz, eu nici acum nu înțeleg ce a fost. Scrisori nu-i transmiteam, poate scriam când eram la grădiniță, dar nu mai țin minte.
Cu drag, Cristina!
Ce au cerut urmăritorii noștri de la Moș Crăciun
85 % dintre urmăritorii noștri ne-au spus că au scris măcar o dată o scrisoare lui Moș Crăciun. Ba mai mult, unii chiar ne-au povestit ce au cerut în ea de la Moșu.
Valeria ne-a spus că odată a cerut Moșului o carte cu păpuși de hârtie. Elili și-a dorit un cățeluș care să stea la scara blocului, iar Alexandra – o cușmă cu blană albă ca la eschimoși.
Bianca a solicitat o casă de păpuși Barbie, iar Antonela și-a dorit un aparat foto roz: „Am plâns când l-am găsit sub bradul de Crăciun, fiindcă era negru”.
O altă urmăritoare #diez a cerut de la Moș Crăciun „zefire care erau în copilărie”, iar un urmăritor a solicitat o pereche de Jordan 4 și o geacă Moncler.
Nicoleta și-a dorit un puzzle cu 300 de piese, iar Biatris a scris pe cunoscuta foiță că vrea să meargă de Crăciun la rude. Printre dorințele urmăritorilor noștri am mai găsit și un ponei, jucării, haine noi, un cal, un iPhone, păpușă și pijama, bandă de alergat, MP3 player, cadouri pentru părinți și altele.
Te îndemnăm să ne scrii în comentarii care este povestea ta de Crăciun. Ce momente ți le amintești și îți trezesc cele mai multe emoții, dar și ce cadouri deosebite ai cerut de la Moș Crăciun?
