Am tot încercat să găsesc formula perfectă pentru a începe acest articol și nu am mai găsit-o. Voi spune doar că în textul care urmează vă voi purta prin anii mei de studenție. Am răscolit prin jurnalul meu de studentă și am ales să împărtășesc cu voi cele mai importante momente trăite la Iași – cel mai mare centru universitar din estul României.
Iulie 2020
Chiar înainte de a-mi lua diploma de bacalaureat, am știut că nu voi urma facultatea la Chișinău. Voiam foarte mult să merg la Jurnalism și am decis că România este potrivită pentru asta, chiar dacă nu aveam o preferință pentru oraș. Eram și în plină pandemie, iar acest lucru a îngreunat destul de mult situația. Am depus actele de admitere la mai multe universități, iar după aflarea rezultatelor, trebuia să aleg între Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost o alegere destul de grea, însă, cântărind situația de atunci, am decis să îmi urmez studiile universitare la Iași.
Restul verii am fost foarte entuziasmată și emoționată de plecarea care urma. Chiar dacă se spune că Iași e la o aruncătură de băț de Chișinău, mutarea într-o altă țară și într-un alt oraș a însemnat foarte mult pentru mine și m-a marcat.
Octombrie 2020
Ziua plecării se apropia cu pași rapizi, iar emoțiile și sentimentele pe care le aveam se contrariau. Eram nerăbdătoare să plec, dar în același timp mă învăluia deja dorul de casă. La sfârșitul lunii septembrie, cu două valize pline și tare multe așteptări, am urcat în autobuzul Chișinău-Iași. Atunci a fost momentul în care am intrat cu pași mici și nesiguri în viața de adult pe care o așteptam nerăbdătoare. În acei circa 270 de kilometri am fost copleșită de tot felul de stări. Cel mai emoționant moment a fost atunci când am trecut pe lângă drumul care duce spre satul bunicii mele. Îmi amintesc cum am sunat-o și i-am zis: „Bunica, eu plec”. Și mi-au dat lacrimile.
Ajunsă la Iași, am realizat că, de fapt, maturitatea pe care o tot așteptam vine la pachet cu o mulțime de încercări despre care nimeni nu îți spune.
Mi-am aranjat lucrurile în camera de cămin, să o simt mai confortabilă și mai „ca acasă” și am pornit să descopăr orașul în care urma să îmi petrec următorii trei ani. Apropo, la UAIC sunt trei tipuri de cămine pentru studenți: obișnuit, modern și luxos. Într-o cameră de cămin obișnuit, condițiile nu sunt dintre cele mai bune, însă la un moment dat te obișnuiești. Într-o cameră trăiesc patru persoane, nu ai un spațiu al tău, deoarece trebuie să împarți masa, rafturile cu cineva și nu este frigider în cameră. Baia, toaleta și bucătăria sunt comune. Un loc într-o astfel de cameră costă 150 de RONI, însă basarabenii nu achită.
Într-o cameră de cămin cu modern pot locui două, trei sau patru persoane, fiecare are dulapul, masa de birou și rafturile sale, este frigider și baie în cameră. Costul unui loc într-o astfel de cameră variază între 325 și 358 de RONI. Studenții basarabeni achită o diferență de 150 de RONI.
Sursă: #diez
Și, într-un final, sunt trei cămine luxoase despre care nu aș putea să îți spun prea multe informații, deoarece nu am avut ocazia să fiu cazată acolo. Știu doar că în ele condițiile sunt de tip hotelier și prețurile variază între 572 și 650 de RONI. Studenții basarabeni achită o diferență de 150 de RONI.
Octombrie-decembrie 2020
După ce am absolvit liceul pe ZOOM, speram că voi începe facultatea în aulele universitare. Nu a fost să fie, deci, în următoarele săptămâni, relația mea „studentă-universitate” s-a petrecut prin intermediul unui ecran. În primele zile m-am simțit ciudat și ușor „căzută din cer”, deoarece nu fusesem adăugată în niciun grup studențesc și nu știam nicio informație despre ore, colegi sau profesori. Așa am și ratat primul seminar la care am primit prima absență. Pentru că eram o studentă responsabilă, am fost frustrată tot semestrul de acel „a” din catalog, deoarece eram de părere că nu a fost vina mea că organizarea a fost destul de proastă. Și acum tot cu această părere am rămas.
Pentru o perioadă am stat la Iași pentru a mă obișnui cu orașul, chiar dacă orele se petreceau online. Atunci am învățat cum să mă deplasez cu transportul public local, mi-am deschis un card bancar românesc, am învățat să fac cumpărături pentru casă și am descoperit orașul.
Până în luna decembrie, am venit ocazional acasă, la Chișinău, iar la un moment dat, am decis să rămân. În următoarele luni, mergeam o dată pe lună la Iași să achit taxa pentru cămin, dar nu stăteam mai mult de o zi.
Aprilie-iunie 2022
După un an și jumătate de ore și sesiuni de examene online, a venit și ziua în care am aflat că voi merge la facultate în format fizic, că voi vedea universitatea din interior, voi face cunoștință cu profesorii și îmi voi cunoaște colegii dincolo de ecrane și mesaje. Sinceră să fiu, nu am primit prea deschis această veste. Mă obișnuisem deja cu facultatea online și îmi era frică să ies din zona mea de confort. În plus, cu o lună înainte de a afla, m-am decazat din cămin, deci am conștientizat că nu am unde sta dacă merg la Iași (o soluție, totuși, am găsit).
De fapt, aprilie 2022 a fost și luna în care am simțit cu adevărat că începe o altă etapă în viața mea. În același timp, am putut să îmi fac și o părere despre studiile de la UAIC. Voi fi sinceră și voi spune că așteptările mele au fost destul de mari, probabil din acest motiv nu au fost îndeplinite în totalitate. Aici nu mă refer la calitatea studiilor pe care le-am primit la Jurnalism.
Consider că două dintre cele mai mari probleme existente sunt lipsa unor cămine modernizate și, referitor la specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării, lipsa unor săli dotate corespunzător. Spre exemplu, nu există un laborator în care să petreci orele de Broadcasting Radio sau Broadcasting TV. Totuși, profesorii se străduiesc, pe cât este posibil, să creeze lecții interactive, cu ieșiri în teren. De asemenea, țin să precizez că orele de laborator în care am învățat presă scrisă au fost foarte productive. Cred că dacă vrei să înveți cum se scrie corect o știre, o relatare, un interviu, un reportaj, un editorial sau o cronică, Jurnalismul de la Iași e mai mult decât potrivit.
Așadar, timp de trei luni, am învățat ce înseamnă adevărata studenție, am participat la diverse evenimente, am cunoscut persoane noi, am mâncat la cantina studențească, am făcut un tur al universității și am avut prima sesiune de examene în format fizic (care a fost, de altfel, și cea mai grea din toate cele șase semestre).
Totodată, în această perioadă am învățat ce înseamnă să trăiești într-o cameră cu alte trei persoane și cum să repartizezi responsabilitățile. (Când am stat la cămin în anul I, colegele mele de cameră au fost foarte puțin prezente.) De asemenea, mi-am dat seama că pot să gătesc și nu e chiar atât de rău, nici la gust, nici ca activitate.
Octombrie 2022 – mai 2023
În octombrie 2022 a început anul III de facultate. Știam că urmează un an destul de complicat și stresant, deoarece pe lângă responsabilitățile de studentă s-au adăugat și cele de reporteră la #diez. Recunosc că a fost o adevărată provocare pentru mine, fiind și la distanță, să îmi organizez corect timpul și să mă dedic totalmente tuturor sferelor din viața mea.
Această perioadă a fost și cea mai interesantă din toată experiența mea la Iași și am încercat să o savurez din plin. Am mers la spectacole și, pentru prima dată, la unul de balet. Chiar recomand experiența dacă încă nu ați făcut-o, în special pentru studenți, deoarece biletele pot fi cumpărate cu 75 % reducere. Am călătorit mult cu trenul și am mâncat foarte mulți covrigi cu Nutella (erau preferații mei cei de la simigeria „Petru”). Am vizitat aproape toate muzeele din Iași (studenții beneficiază de reduceri), deseori am făcut plimbări prin Grădina Botanică și am prins unele dintre cele mai frumoase apusuri.
A fost și perioada în care am trecut prin toate stările emoționale posibile: de la fericire și entuziasm, la frustrare, indignare și supărare. Cele din urmă alimentau dorința de a lăsa totul baltă și de a renunța. Au fost momente în care mă simțeam neajutorată, abandonată și absentă. Mă simțeam singură și alternam de la o stare de spirit la alta.
În astfel de momente, este foarte important să nu rămâi inhibat(ă) în tine, ci să îți exteriorizezi emoțiile și sentimentele pe care le ai. Eu plângeam și asta mă ajuta să trec mai ușor peste toate. De asemenea, de multe ori au intervenit oamenii cu care am reușit să rezonez și cu care am împărtășit aceleași valori, emoții, stări, cameră de cămin, mâncare și conspecte.
Iunie 2023
Totuși, cea mai grea și cea mai stresantă perioadă din acești ani a fost luna iunie curent. A trebuit să mă pregătesc pentru susținerea tezei de licență și pentru susținerea examenului de absolvire. Aveam foarte multe așteptări de la mine și voiam să fie perfect, chiar dacă starea mea emoțională nu a fost una dintre cele mai frumoase.
Dat fiind faptul că am susținut teza tocmai la ora 18.00, ziua respectivă a fost foarte stresantă pentru mine. Și nu, nu m-au ajutat nici experiențele pe care le auzeam de la colegii mei care susținuseră mai devreme decât mine. Ultimele 10 minute dinainte de a intra în sala de examinare au fost oribile. Totuși, toate emoțiile mele au dispărut în momentul în care am primit întrebarea de examen și mi-am dat seama că știu răspunsul. Prin urmare, prezentarea lucrării a decurs mai ușor, cu discuții și comentarii. Am ieșit din sala de examinare mult mai fericită și mai împăcată cu mine însămi.
Festivitatea de absolvire a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în cei trei ani de facultate. I-am avut alături pe oamenii dragi cărora le sunt foarte recunoscătoare, pentru că la final de drum au reușit să cunoască orașul studenției mele. Așadar, abia în momentul în care l-am auzit pe profesor strigându-mi numele, am conștientizat că a trecut o perioadă importantă din viața mea.
Se spune că anii de studenție sunt cei mai frumoși ani din viața cuiva. Eu încă nu știu ce să cred. Un lucru e cert, experiența pe care am trăit-o la Iași a fost cu de toate și nu regret că în 2020 am decis să plec din Chișinău. Iași mi-a oferit momente și lecții de viață care m-au făcut să cresc de la o adolescentă visătoare și naivă la o tânără care poate lua decizii și poate fi de sine stătătoare.
Recomand experiența de a pleca la studii într-un alt oraș, într-o altă țară tuturor tinerilor care simt că au nevoie de ceva nou în viața lor și vor o schimbare. Vor avea multe de învățat, cu siguranță.
Chiar dacă nu m-am regăsit în totalitate în acest oraș, cei trei ani au meritat.
Acum, iată-mă: licențiată în jurnalism și științe ale comunicării!
