Nellie Rajala are 22 de ani. Vine din Finlanda, cea mai fericită țară din lume, și e o fericire de om. Studiază regie la Școala de Film din Varșovia, e pasionată de scenaristică, de cățărări, de dans, de Eurovision, de Ingmar Bergman, de bunicuțe. Privește și face filme conștiincios punând câte o fărâmă din atmosfera nordică în peliculele ei. Dacă ar fi să facă un film despre Finlanda, spune că ar explora în primul rând natura, insulele și pădurea, un personaj melancolic care este dur la exterior, dar foarte moale în interior, o căsuță cu saună pe malul unui lac.
„Sinceră să fiu, nu puteam să mă nasc într-un loc mai frumos decât Espoo. Avem păduri, mare, lacuri, peisaje minunate, tot ce își poate dori cineva. Vin din Espoo, un oraș arhipelag aproape de Helsinki. Cu toate că e al doilea cel mai mare oraș din Finlanda, nu are un centru, un loc pentru întâlniri, e pur și simplu plin de căsuțe. Capitala e la 20 de minute distanță, deci se poate spune că «centrul orașului Espoo» e Helsinki. Avem un mare parc național, numit Nuuksio. Multă lume se plimbă pe aici, iarna se poate de schiat, de patinat, unii elevi au lecțiile de educație fizică acolo, alții le au pe mare, unde băieții joacă hochei de gheață, iar fetele patinează și fac piruete.”
„Finlanda are trei limbi naționale: finlandeza, suedeza și sami. Sami e o combinație dintre suedeză și finlandeză, vorbită de o minoritate din nord, dar pe care eu nu o înțeleg. Suedeza e vorbită de 6 % din populație, întrucât în trecut Finlanda aparținea Suediei, iar inclusiv după ce Finlanda a devenit independentă, unii au continuat să vorbească suedeză. Există multe familii bilingve, unde copiii nici nu mai sesizează diferența dintre limbi. De exemplu, în familia mea mama vorbește suedeza, iar tata – finlandeza. Și apropo de părinți, tatăl limbii finlandeze e Mikael Agricola.
În Finlanda sunt mulți ateiști, însă dintre cei credincioși, majoritatea sunt luterani. Pentru copii se organizează tabere religioase timp de o săptămână în apropierea unei biserici, unde aceștia învață despre Dumnezeu, memorizează rugăciuni, discută cu preoți sau cu mentori despre religie. La finalul acestei experiențe, copiii sunt testați dacă au învățat bine rugăciunile, primesc un stihar alb și un certificat că au participat la tabără, dar nu trebuie să depună niciun jurământ.
În Finlanda e foarte important ca un copil să fie lăsat să se bucure de copilărie cât mai mult timp. Din acest motiv, zilele de școală în clasele primare sunt scurte, fără prea multe teme pentru acasă, implică multă creativitate, muzică, pictură, jocuri, toate într-un mod educativ.
Nu există școli private, cele publice sunt gratuite. În acest mod, nu există discriminare între elevi, nu contează cine și din ce mediu social vine, toți au aceleași oportunități. Până în clasa a IV-a, copiii sunt notați cu steluțe și emoticoane, iar mai târziu, sistemul de notare e de la 1 la 10. Școala primară e din clasa întâi până în a VI-a, apoi dintr-a VII-a până în a IX-a e gimnaziul, urmat de liceu, din clasa a X-a până în a XII-a. Anul școlar începe pe 12 august și se încheie pe 1 iunie.”
„Din clasa a IX-a, media școlară devine foarte importantă. În unele instituții finlandeze, ca să intri la liceu, ai nevoie de cel puțin media 9,1, iar la cele suedeze – 8,3.
La liceu, elevii au lecții obligatorii, dar și opționale, cum ar fi cursuri de film, antreprenoriat, religie, filosofie, psihologie, studii sociale (economie, drept, politică), studii culturale (despre culturi, religii, tradiții), sănătate (fizică, mentală, despre alimentație, educație sexuală).
Am studiat în țara cu cel mai bun sistem educațional. Guvernarea e conștientă de nevoile elevilor, mereu suntem rugați să completăm formulare, să spunem ce vrem, ce nevoi avem, ce poate fi îmbunătățit. În fiecare an, programele școlare se actualizează. În ultimii ani, am studiat despre schimbarea climatică, despre drepturile omului etc.
Pentru a absolvi liceul, elevul are de susținut câteva examene de matriculare (de obicei șapte), dintre care doar trei sunt obligatorii: matematica (nivel ușor sau complicat), o altă disciplină reală (chimia, fizica, biologia), limba și literatura finlandeză sau suedeză (nivel ușor sau complicat, la alegere, reprezentând un examen în formă de eseu și altul în formă de analiză a unui text). După cum am spus, programul școlar e atât de modernizat, încât la examenul la suedeză a trebuit să analizez versurile unui rapper.
Pe lângă disciplinele obligatorii, eu am mai ales studiile de sănătate, de societate, engleza și finlandeza. Acestea se aleg încă la sfârșitul clasei a X-a. Elevii își aleg cât mai multe discipline complicate care oferă punctaj mai mare pentru a fi mai siguri că vor fi admiși la universitate. E un proces de studiu intens, dar și confuz, fiindcă elevii de 16 ani încă nu își pot alege profesia de viitor. Cu două luni înainte de absolvire, avem o vacanță pentru a ne pregăti de examene. E foarte stresant, iar miza e mare. Dacă pici unul dintre examene, trebuie să îl dai peste un an. Mulți elevi aleg să își ia un an liber pentru a se pregăti și mai bine pentru acest moment și pentru admiterea la studiile superioare, care are loc în aceeași perioadă.”
„La intrarea la facultate se ia în calcul media de la liceu, de la examene și de la testul de admitere. Mai ales la universitățile publice, gratuite, e o mare competiție. În cazul meu, eram încă pierdută în alegerea carierei, așa că am luat un an liber, așa cum fac mulți alți absolvenți. Guvernului finlandez nu-i prea place că elevii își iau o pauză, așa că simt că în viitor vor apărea reforme în legătură cu asta.”
– Cum are loc examenul de matriculare?
– O sală de sport, panouri între elevi, șase ore stresante, o apă și o tartină oferite fiecăruia. Mai mult decât atât, elevului îi este permis să aducă gustări a căror etichete sunt verificate de către supervizori. Eu am fost prima generație care a susținut examenele la computer. Țin minte că la matematică îmi era dificil să găsesc toate simbolurile necesare și să calculez digital. Astăzi, elevii din Finlanda nu mai vin cu caiete, ci cu laptopuri la școală.
– De ce ai plecat din cea mai fericită țară din lume și ai ales să studiezi peste hotare?
– Bună întrebare. Aveam nevoie de perspectivă, am lucrat, apoi am decis să călătoresc singură în America de Sud. Acolo am sesizat că finlandezii nu sunt atât de fericiți precum sunt văzuți din exterior, pentru că mulți dintre ei nici nu își conștientizează fericirea, nu au cu ce să o compare, nu știu de problemele mult mai grave ale altor țări și se plâng mai de nimic. Am întâlnit atâta lume pozitivă, chiar în condițiile în care erau, se bucurau de cele mai mici lucruri, ceea ce mulți finlandezi nu prea știu să facă. Experiența asta m-a format, mi-a deschis perspective, m-a inspirat, am auzit istorii de film, am prins la curaj. Apoi, am studiat un curs de un an la Școala de Film din Praga, unde m-am îndrăgostit de scenaristică și am decis să continui la Școala de Film din Varșovia. Să fiu sinceră, nu știam mai nimic despre Polonia, dar când am ajuns aici, am fost plăcut surprinsă de locuri, de oameni. Am evadat de răceala nordică, dar oricum mă simt ca acasă aici. Vremea, întunericul, mâncarea, băutura, felul de a vorbi, modestia – poate de asta nu se știe prea mult despre Polonia și Finlanda – sunt elemente comune ale «țării mamă» și ale «țării adoptive».
În general, majoritatea prietenilor mei finlandezi s-au mutat, mai ales în Suedia, alții – în Țările de Jos. E mai ușor să fii admis la școlile de artă acolo, deoarece în Finlanda numărul de studenți e redus. De exemplu, doar patru studenți sunt acceptați la regie film.
„M-am gândit mult la motivul pentru care noi, finlandezii, care avem toate nevoile satisfăcute, încă ne simțim nemulțumiți. Există cu siguranță multe răspunsuri, dar ceea ce simt eu este că există un standard ridicat în ceea ce privește modul în care ar trebui să te comporți în Finlanda. Educația înaltă este apreciată, se așteaptă rezultate bune de la fiecare elev. Se presupune că trebuie să fii prietenos cu natura, să faci suficiente exerciții fizice, să fii activ, să ai succes și așa mai departe. Sunt sigură că acest lucru există peste tot, dar nicăieri altundeva nu am simțit că guvernarea are atâtea așteptări de la cetățeni ca în Finlanda. Este o binecuvântare și totodată un blestem să simți că ești dator statului. E adevărat că, într-adevăr, datorăm mult statului, iar uneori se simte că nu este suficient să plătești impozite, ci trebuie să fii cetățeanul ideal pentru a trăi în Finlanda. Am observat că uneori mă bucur de anonimatul pe care îl simt în alte țări. Peste hotare, mă simt mai liberă să mă ascult pe mine, să fac ceea ce vreau, și nu ceea ce ar trebui să fac. Apropo, dacă se întâmplă proteste în Finlanda, de obicei sunt fie pentru climă, fie pentru drepturile populației sami, fie pentru sănătatea mintală.
O parte importantă din personalitatea finlandeză e să ai încredere în știri. Lumea consumă media, TV, ziare, iar tot ce se aude la știri e adevărat. Cred că mai există cazuri de fals, dar nu se întâmplă des.
Iarna, soarele răsare la ora 11 și apune la 14, deci dacă ești la lucru sau la școală în acest interval de timp, nu îl prinzi. În cabinetul medical al școlii există o lampă care simulează lumina soarelui, iar elevii pur și simplu o privesc îndelung când au nevoie de «soare». Poate o fi efectul placebo, dar chiar funcționează. La moment, se discută implementarea unor reforme prin care elevii să înceapă școala mai târziu, ca să reușească să vadă lumina zilei. Vitamina D e un supliment pe care fiecare finlandez o ia. Se organizează impresionante festivaluri de lumini, lumea merge la saune (complet dezbrăcată).”
„În schimb vara, ziua e extrem de lungă. În Helsinki e întuneric doar o oră, iar mai la nord, soarele nu apune deloc. În orașul Sodankylä, regizorul Aki Kaurismäki a fondat un festival de film numit Midnight Sun Film Festival, unde se proiectează pelicule nonstop timp de cinci zile.
Ne place mult să sărbătorim Midsummer – cea mai lungă zi din an. De obicei, se organizează un rug, iar un stâlp mare în formă de penis este îngropat în pământ pentru a simboliza fertilitatea acestuia și roada bogată toamna. Familia mea nu participă la această tradiție, care e mai des întâlnită în Suedia. Ceea ce facem mai des e să adunăm șapte flori sălbatice și să le punem sub pernă înainte de somn. Se zice că astfel îți poți visa ursitul sau ursita. Din păcate, eu mereu îmi uit visele spre dimineață, așa că încă aștept să văd dacă legenda funcționează.”
Despre obiectivul turistic preferat al lui Nellie
„În timpul verii, insulele trebuie numaidecât vizitate. De exemplu, se poate lua un feribot până la Suomenlinna, o cetate maritimă veche situată pe o insulă la 15 minute de Helsinki. Este plină de tuneluri, are un punct panoramic și oferă, de asemenea, o reproducere interesantă a modului în care arăta viața în Finlanda în trecut. Unii oameni încă locuiesc pe insulă și este aproape ca și cum timpul s-ar fi oprit pentru ei. Este un sat idilic, ca de basm.”
Cultura și mâncarea tradițională finlandeză
„Sauna e o cultură tipică Finlandei. Există un cuvânt care nu poate fi tradus în alte limbi – talkoo –, care se referă la atunci când vecinii și prietenii se adună pentru a construi ceva împreună, fie în grădină, fie în apartament, fie chiar la saună. Cei ce participă la talkoo se pot aștepta la o cafea și frigărui ca recompensă. [Adică este o clacă, iar cuvântul în română provine din bulgară – tlaka.]
Ce mănâncă finlandezii? CLĂTITE CU SPANAC! Sunt preferatul fel de mâncare mai ales pentru copii. De pe mesele de sărbătoare nu lipsește pâinea neagră de secară cu carne de ren.”
„În general, finlandezii sunt tăcuți, sinceri și modești. Când eram mică, auzeam că suedezii și norvegienii zic despre noi că suntem alcoolici, că ne împungem cu cuțite și că trăim în saună, că suntem «oaia neagră» a țărilor nordice și vorbitorii celei mai stranii limbi. Când am mai crescut, a fost interesant să descopăr că restul lumii ne vede ca pe orice altă țară nordică. Sisu e un cuvânt important pentru cultura finlandeză, dar e cam greu de explicat ce înseamnă. Se zice că finlandezii au sisu, un fel de putere, ambiție sau, mai degrabă, o mentalitate. E un termen utilizat pentru a explica cum au supraviețuit finlandezii atacurilor rusești.”
Recomandări de artiști din tărâmul finlandez de la Nellie
„Dintre scriitori îl propun spre lectură pe Kaj Korkea-aho. Îmi place mult combinația dintre elementele supranaturaliste și realiste în scrierile lui. Tove Jansson este autoarea cărților cu personajele Moomin, care au devenit populare în toată lumea.”
„Preferatul meu artist muzical este Arppa, iar cel mai faimos compozitor clasic finlandez e probabil Jean Sibelius. Din pictură, admir mult operele lui Helene Schjerfbeck. Aș zice că Akseli Gallen-Kallela e cel mai faimos pictor finlandez. Marile nume ale cinematografiei autohtone sunt Aki Kaurismäki, realizatorul filmelor «Omul fără trecut», Le Havre etc., și Juho Kuosmanen, care a regizat «Compartimentul Nr. 6», «Cea mai fericită zi din viața lui Olli Mäki» ș.a.
