Există oare vreun colț al lumii în care să nu fi ajuns încă moldovenii? Noi am ajuns în Italia, Germania, Franța, Belgia, SUA, China, Islanda, Irlanda, Anglia, Turcia, Spania și încă în multe alte state reușind să răspândim cultura și tradițiile noastre practic pe tot globul pământesc. Moldoveanul Serghei Cernîșev face parte din acei oameni care le vorbesc cetățenilor altor țări despre valorile spirituale și materiale specifice neamului nostru, dar și despre locul Republicii Moldova pe hartă. Astfel, în acest material ne-am propus să vă vorbim despre el, despre activitatea pe care o desfășoară în Islanda și despre planurile sale de viitor legate de „Baba neagră” și plăcintele moldovenești.
Serghei Cernîșev este, de fapt, originar din Ucraina, însă se consideră un ambasador neoficial al Moldovei, pe bună dreptate aș zice, iar pe parcurs veți afla și de ce.
„M-am născut în Cetatea Albă, regiunea Odesa, iar în 1995, când părinții mei s-au separat, am revenit la baștina mamei, în Moldova, căci ea este moldoveancă. Și de atunci a început aventura noastră”, povestește tânărul.
S-au mutat în Moldova în trei: el, sora și mama sa. „Eu și soră-mea nu vorbeam româna, știam doar «noroc» și atât. Trebuia să reconstruiesc tot, tot, tot de la zero: prieteni, conexiuni sociale, limba, motiv pentru care acea perioadă a fost destul de intensă, interesantă și stresantă în același timp.”
Atunci când a venit în Moldova, Serghei avea 10 ani: „O perioadă în care să înveți o limbă este foarte ușor”.
„Având-o pe bunica care vorbea doar în română, fără ca să știe nici măcar un cuvânt în rusă, s-a creat un mediu în care era posibil de învățat limba foarte repede și nu pot să-mi amintesc exact când s-a întâmplat, dar la un moment dat am trecut complet la limba română. Țin minte că vara, când plecam la taică-meu, la bunica, îmi era deja greu să-mi formulez gândurile în rusă și o vorbeam atât de stâlcit de parcă nici n-am vorbit-o niciodată.”
De la Drept la Alimentație publică
„Am început să îmi fac studiile superioare la Universitatea de Stat din Moldova.
În Islanda, odată ce termini școala, ești încurajat să-ți iei un an – doi liberi pentru ca să călătorești, să lucrezi, să înțelegi ce îți place să faci. În Moldova, din cauza stereotipurilor, după ce finalizezi școala generală și liceul, trebuie să mergi la universitate. Așa am făcut și eu.
Atunci, mulți ani în urmă, toți alegeau ASEM sau Facultatea de Drept a USM. Eu, la fel ca toți ceilalți, m-am gândit că trebuie să fiu în rând cu lumea și am mers la Drept. Am studiat dreptul un an și jumătate, ca într-un final să înțeleg că nu-i ceea ce-mi place. Și am lăsat. Am început să lucrez în domeniul alimentației publice, trecând prin toate etapele: de la curățat, spălat, servire și gătit, la administrare, instruire a angajaților și management. De fapt, am și un principiu după care mă conduc: nu poți fi un manager sau un coordonator bun dacă nu ai urcat toate treptele unui business.
Astfel, pas cu pas, am transformat jobul, care pur și simplu îmi aducea venit, în pasiune.
Am început să citesc, să mă uit la videoclipuri despre gătit și, încercând tot ceea ce am văzut, tot ceea ce am citit, ce am învățat acasă, am dezvoltat această pasiune. Apoi, la un moment dat, pasiunea s-a transformat în profesie”, ne povestește tânărul.
Deci, după cum deja ați înțeles, protagonistul materialului nostru lucrează în domeniul alimentației publice, de peste de 15 ani. Mai mult, de-a lungul timpului, acesta a reușit să bucure papilele gustative nu doar ale moldovenilor, ci și ale românilor și islandezilor. Respectiv, cei din urmă, datorită lui Serghei, au avut ocazia să guste deserturi specifice moldovenești.
Cum a ajuns în Islanda și de ce îi place această țară
Cu aproximativ șapte ani în urmă, pe când lucra într-un restaurant din București, România, niște prieteni l-au întrebat pe Serghei dacă nu se gândește să plece în Islanda, acolo unde ei deja erau stabiliți cu traiul, căci aveau un job pentru el. Tânărul și-a dat demisia imediat și, în vreo săptămână, s-a mutat în țara insulară.
„Aveam ca aspirație să plec undeva, să încerc ceva nou. Eram într-o perioadă în care mă provocam să ies din zona de confort, pentru că, la un moment dat, atunci când ești într-o zonă de confort, deja nu mai ai motivație să înveți lucruri noi. Mi-am propus atunci să emigrez ori în Irlanda, ori în Anglia, ori în Islanda. Și Islanda a fost cumva prima care m-a chemat. Nu m-am gândit mult, mi-am strâns lucrurile și într-o săptămână eram aici”, spune Serghei.
„Aici, adolescenții muncesc de la 14 ani, iar acum, când începe sezonul vacanțelor, noi avem tot mai mulți tineri care se angajează pe timp de vară. Eu admir deschiderea angajatorilor față de acești tineri și faptul că le oferă oportunitatea de a înțelege ce vor să facă. Când eram eu adolescent și locuiam în Moldova, nu aveam această posibilitate, fiindcă eu vin dintr-un orășel mic în care nu puteai să găsești un alt job part-time sau pentru perioada de vară decât munca în grădină.
Mă simțeam pierdut la un moment dat în Moldova și doar ieșind de acolo aș fi putut să înțeleg ce-mi place să fac. Ceea ce și s-a întâmplat de fapt”, menționează Serghei.
În Republica Moldova, tânărul a lucrat cam 12 ani în domeniul alimentației publice, însă potrivit lui, abia când a ajuns în Islanda a înțeles că îi place să gătească: „În special din cauza dorului de casă și de deserturile noastre cu care am crescut”.
Din curiozitate, a hotărât să studieze patiseria, dar din motiv că pe alocuri încercările de a găti ceva îi eșuau, a decis că trebuie să urmeze un curs și să învețe noțiuni de bază.
„Într-un an am mers la București, dar am reușit să frecventez doar orele teoretice, nu și pe cele practice, deoarece COVID-ul s-a întâmplat, planurile s-au schimbat și varianta cea mai safe de a-mi relua viața era Islanda, unde aveam și unde să stau, și cu ce să mă ocup. La altă variantă nici nu m-am gândit.”
A revenit în Islanda în același restaurant în care lucra atunci când a plecat în România, dar deja într-o altă funcție: cocea pâine. Iar pentru că restaurantul în care activa era destul de mic, toate procesele se făceau manual. Respectiv, tânărul plămădea și amesteca pâinea fără ajutorul roboților de bucătărie.
„Tot atunci eram responsabil și de gătit. Preparam aproximativ câte 20 de litri de supă în fiecare zi, iar asta mă limita în evoluția mea în patiserie și brutărie. Din acest motiv, la un moment dat, am luat decizia să plec și să încerc să-mi găsesc un job legat de cele două domenii menționate anterior.
M-am angajat într-o brutărie care utilizează ingrediente ecologice și în care toate procesele sunt realizate artizanal, manual, cu excepția cantităților enorme de aluat, care sunt prelucrate cu ajutorul roboților de bucătărie”, relatează tânărul.
A lucrat în producere mai mult de un an, iar apoi a ajuns la un punct în care a simțit că nu vede o perspectivă, motiv pentru care a trecut de partea cealaltă a baricadei – în service.
„Compania în care activam a decis să meargă pe un concept nou, adică brutăria să aibă încorporat un coffee shop. Respectiv, a fost planificat să se deschidă a doua locație de genul dat și eu m-am oferit să fac parte din echipă. Astfel, am ocupat funcția de store manager, pe care o dețin și acum.”
Ce le-a gătit islandezilor de-a lungul timpului și care au fost reacțiile lor
„Islandezii nu au o cultură atât de bogată a deserturilor și a celorlalte feluri de mâncare, respectiv sunt gata să experimenteze și să încerce lucruri noi. Acest fapt și m-a determinat să gătesc pentru ei ceea cu ce noi suntem obișnuiți”, spune Serghei.
Astfel, potrivit lui, în câțiva ani a reușit să gătească islandezilor diferite deserturi cu specific moldovenesc. Mai mult, colegilor de breaslă, dar și oaspeților care se arătau destul de interesați de deserturile noastre, tânărul le relata istoriile acestora. „Pe alocuri, îmi era greu să traduc denumirea și povestea deserturilor, deoarece în engleză totul suna destul de ciudat.”
# Biscuiți „Gura fetiței” și biscuiți „Băieței”
# Babă neagră ca la nord
„Când încercam să le explic nativilor ce înseamnă «baba neagră» și de ce are culoarea dată, prima întrebare era dacă am folosit cacao sau ciocolată.”
# Tort „Poveste”
# Tartă cu mere
„Tarta cu mere era în topul preferințelor. Aveam clienți care plecau dacă tarta nu era gata.”
# Tort „Cușma lui Guguță”
„De fiecare dată când vedeam o comandă de ceva din ceea ce am copt, eram curios să urmăresc reacția oamenilor. Vedeam un fel de confuzie, entuziasm. Nu erau obișnuiți să mănânce vișină în sucul său în clătite și cu cremă de smântână. Pentru ei, aceste ingrediente, chiar dacă și există, există separat sau în altă combinație.”
Desigur, de-a lungul timpului, Serghei a avut diverse întâmplări interesante legate de bucatele tradiționale moldovenești. De exemplu, tânărul ne-a povestit că, la un moment dat, a gătit pentru niște cunoscuți mămăligă și i-a fost foarte complicat să le explice că aceasta trebuie mâncată cu mâna.
„Ei au rămas impresionați de faptul că o făină de porumb fiartă, în combinație cu brânză și smântână, poate fi atât de gustoasă. Terciul de porumb dulce, brânza sărată și smântâna cu aciditate, toate împreună, balansate, creează explozia de gust”, spune protagonistul materialului nostru.
Ce-i place tânărului în domeniul alimentației publice
Serghei ne-a relatat că, pe parcursul anilor, a avut momente în care simțea că lucrurile pe care le face nu-i mai aduc plăcere. Astfel, a încercat să activeze în diferite tipuri de restaurante, să lucreze atât în service cât și în producere pentru a căpăta din nou motivația și dorința de a crește, care-i lipseau.
„Anume acest lucru îmi place în alimentația publică – versatilitatea. Atâta timp cât tu simți că ești epuizat făcând același job, ai posibilitatea să treci pe partea cealaltă, să-ți reîncarci bateriile, dar, totodată, să fii prezent în acea companie. Respectiv, în acest domeniu poți oricând, pur și simplu, să schimbi niște responsabilități pe altele pentru ca să înțelegi ce îți place cu adevărat să faci.”
Cea mai mare dificultate cu care s-a confruntat în Islanda
„Cea mai mare dificultate este bariera limbii, căci trăiești într-o țară în care limba oficială este limba islandeză și este un pic stresant, în special probabil pentru că în zona în care eu activez, majoritatea oaspeților sunt islandezi nativi.
Un lucru pozitiv este că, în ultimii ani, islandezii au devenit mult mai toleranți față de emigranții care nu cunosc limba, însă oricum există o categorie de cetățeni care te privesc parcă altfel din cauză că nu cunoști limba și că nu te poți exprima corect, sugerându-ți cumva că ar fi bine să o înveți.
Din acest motiv, atunci când vine un client și mă întreabă cum mi-ar fi mai comod să comunic, în islandeză sau în engleză, eu îi spun că putem discuta în islandeză (fiindcă o cunosc la nivel începător), iar dacă pe parcurs îmi va fi greu să-mi exprim gândurile, vom discuta în engleză. Totuși, dacă unor clienți le este dificil să vorbească în engleză, colegii islandezi sunt foarte deschiși să vină în ajutor.”
Planuri pentru viitor
Serghei spune că nu se vede într-un alt domeniu, ceea ce și l-a făcut, de fapt, să rămână în Islanda. În ceea ce privește planurile tânărului pentru viitor, acesta planifică să-și deschidă propriul shop de produse de patiserie sau o plăcintărie.
Potrivit lui, Islanda este o țară care, la moment, îi oferă mai multe oportunități de dezvoltare și o stabilitate mai mare decât Moldova, motiv pentru care, în următorii ani, se vede acolo.
„Atâta timp cât islandezii sunt foarte deschiși să experimenteze, să încerce lucruri noi, să te ajute fără ca să aibă careva scopuri ascunse, eu mă regăsesc aici. Atitudinea oamenilor îmi oferă speranța că mă pot realiza undeva departe de casă.”
Totuși, tânărul a menționat că revine în țară destul de des în vacanță, „pentru că Moldova este un loc de suflet”, unde își reîncarcă bateriile.
„Apropo, de fiecare dată încerc să aduc în Islanda ceva de acasă: o oală de lut, o ie sau un vin moldovenesc”, spune Serghei.
Diferența dintre mentalitatea moldovenilor și cea a scandinavilor
„O mare diferență între Islanda și Moldova este mentalitatea. Scandinavii sunt foarte deschiși și nu se rușinează să-ți ofere un feedback pozitiv, ceea ce te face să fii mai motivat și îți trezește dorința de a încerca ceva nou.
În Moldova, de obicei, ți se oferă un feedback doar atunci când lucrurile sunt mai puțin bune. Astfel, oaspetele neapărat ține să menționeze că nu este mulțumit de calitatea produsului pe care l-a primit.”
Dacă ați ajuns până aici, atunci cu siguranță deja ați înțeles de ce Serghei se consideră un ambasador neoficial al Moldovei. Pe lângă faptul că ne duce faima în lume gătind deserturi moldovenești pentru cetățenii unei alte țări, acesta le mai și povestește de fiecare dată câte ceva interesant despre Moldova, inclusiv despre poziția acesteia pe hartă.
„Lumea se arată foarte entuziasmată de cultura noastră, de tradițiile noastre, de mărțișor, de vinuri, de tradițiile de Crăciun și de Paște”, afirmă Serghei.
