Ai vrea să cunoști o altă țară, cultura, oamenii și obiceiurile de acolo? Poate chiar ți-ai dori să-ți faci studiile acolo? În acest articol îți povestim despre experiența unei tinere care a petrecut câteva luni în Turcia prin intermediul programului Erasmus+, iar acum face un stagiu acolo.
Fiind originară din Republica Moldova, Anastasia Rusanovschi a hotărât să-și urmeze studiile de licență în România. La momentul dat, ea este studentă la masterat în anul ll, la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității din Craiova.
În 2021, Anastasia a participat ca voluntară în proiectul ESC – European Solidarity Corps. În urma colaborării cu voluntari turci în cadrul proiectului, ea a început să se intereseze de aspectele culturii turcești.
„Timp de două luni, am fost coordonatoarea lor și am devenit prieteni buni. Ei îmi povesteau multe lucruri legate de țara și obiceiurile lor, eu învățam cuvinte în limba turcă, am și călătorit împreună prin România. Am înțeles că a lor cultură îmi este apropiată și că aș vrea să cunosc mai multe.”
După ce s-a adâncit teoretic în tot ce înseamnă Turcia, Anastasia a hotărât că ar fi o idee bună să trăiască acolo pentru o perioadă.
Admiterea Erasmus+
În octombrie 2022 a fost organizată selecția Erasmus+ la facultatea la care studiază. După ce a trecut selecția cu brio, Anastasia a ales İstanbul Aydın Üniversitesi pentru stagiul de practică. Tot procesul a durat în jur de câteva luni, astfel încât în luna aprilie a aceluiași an ea deja era în Istanbul.
„Las tot și plec în alt oraș?”
Venirea într-un oraș singură i s-a dat foarte greu, ne povestește Anastasia.
„În România aveam relație, job, cei mai buni prieteni erau și ei acolo. «Și cum las toate astea și plec în alt oraș?» Mi-a fost foarte complicat să las în urmă conexiunile pe care le-am construit cu atâta grijă și locurile care deja aveau un miros de amintiri.”
Când a ajuns la Istanbul, se simțea singură și pierdută. Una dintre problemele pe care le-a întâlnit era bariera lingvistică. Limba engleză nu este o limbă pe care o întâlnești prea des în Turcia. Cunoașterea limbii ruse s-a dovedit a fi un plus și în unele cazuri a făcut lucrurile să fie mai ușoare.
„Mi-am cumpărat primul card SIM în Turcia cu ajutorul Google Translate, fiindcă ei nu vorbesc mai deloc limba engleză.”
O altă problemă au fost aspectele birocratice: „Pentru a obține un permis de ședere aici, trebuie să treci toate cercurile iadului și, iarăși, bariera lingvistică și-a jucat rolul ca să facă acest proces mai complicat”.
Totuși, tânăra afirmă că la universitate nu a întâmpinat niciun fel de dificultate, întrucât stafful universității era prietenos, vorbea engleză și era solidar cu nevoile studenților internaționali.
„Cred că cea mai mare surpriză pentru mine a fost atunci când am întâlnit-o pentru prima dată pe coordonatoarea oficiului Erasmus+ și am aflat că e din România. Faptul că aveam la început de drum pe cineva care mă poate înțelege a fost ca o alinare pentru sufletul meu și pentru grijile firești ale unui om care a decis singur să înceapă un nou capitol într-o țară străină.”
Job la biroul Erasmus+
A început să lucreze cu studenții Erasmus+ care au ales să vină la İstanbul Aydın Üniversitesi: lucru cu actele, dosarele studenților, înscrierea pentru permisul de ședere, asigurare medicală etc. Participă la diverse ședințe, conferințe și evenimente. A avut un caz în care a activat ca traducătoare rusă-engleză și viceversa la una dintre ele. Anastasia a fost organizatoarea a două evenimente: Intercultural day și o introducere în voluntariat legată de proiectele ESC și Erasmus Youth Exchanges.
„Experiența de a lucra la biroul Erasmus+ te călește. Multitasking-ul, comunicarea cu diverși oameni te fac mai răbdător (răbdătoare), puternic(ă), solidar(ă) cu nevoile altora și atent(ă) la fiecare detaliu. Nu e o muncă ușoară și asta o înțelegeam când ieșeam în toiul nopții din birou, istovită și fără dorința de a mai face ceva. Însă anturajul internațional și faptul că echipa de aici e unită și săritoare la nevoie șterge oboseala din ochi și îmi dă un imbold să lucrez ca pe viitor să creez o comunitate mai informată și motivată de a pleca în străinătate cu mobilitatea Erasmus+ pentru a descoperi încă mii de motive de a trăi și de a aduce un pic de culoare în monotonia de zi cu zi.”
Anastasia s-a implicat și continuă să se implice și în această perioadă în acte de voluntariat.
„Am ales locul potrivit”
„Istanbulul? Ca oraș – e superb! Uneori am senzația că este un oraș infinit. Nu știi de unde începi și unde vei ajunge.”
Acest oraș i-a cucerit inima.
„Diminețile în care veneam lângă Turnul Galata și mâncam cheesecake-ul San Sebastian cu o ceașcă de cafea, când am urcat turnul, când am văzut Palatul Dolmabahçe și multe alte locuri – asta m-a făcut să înțeleg că am ales locul potrivit.”
Ea recunoaște că prin toată aglomerația orașului se simte ca acasă.
A avut momente în care se gândea să renunțe și să revină înapoi, dar dorința de a rămâne a fost mereu mai puternică. Povestește cu zâmbet despre cultură, despre oamenii ospitalieri și buni care au ajutat-o și care i-au fost mereu alături.
„Eu lucrez într-un bloc care e responsabil de relațiile internaționale cu studenții. Aici pentru prima dată în viață am împodobit cu cineva bradul și am făcut-o alături de oamenii cu care muncesc, am avut parte de Secret Santa, de zile de naștere și de multe alte evenimente pline numai de emoții pozitive.”
Deși planifică să se întoarcă în Craiova pentru a-și finaliza studiile, ea a ales să mai rămână pentru o perioada nedeterminată în Turcia.
„Cred că ceea ce m-a determinat să vin în Turcia au fost voluntarii și faptul că eu mereu îmi doream ceva mai mult. Acum, iată-mă aici. Sunt fericită.”
Autoare: Ariana Morari
