Povestea fotografului din satul Roșietici, Zaharia Cușnir, a ajuns paginile The New York Times. Articolul a apărut pe 19 decembrie curent și descrie atât viața lui Zaharia, cât și pasiunea acestuia față de fotografie, care a fost descoperită întâmplător după moartea sa.
În articol sunt intervievate persoane care l-au cunoscut pe fotograf, inclusiv membri ai familiei și localnici din Roșietici care au fost fotografiați de Zaharia în trecut. Articolul este intitulat „Cum o descoperire întâmplătoare a vechilor negative a dezvăluit un maestru fotograf” și începe cu o descriere care accentuează pasiunea lui Zaharia față de fotografie și faptul că acesta a murit într-un sat mic, fiind necunoscut și repede uitat. Acum, însă, după 30 de ani de la moartea sa, numele fotografului capătă tot mai multă popularitate.
Spre uimirea aproape a tuturor, inclusiv a rudelor sale, Zaharia Cușnir este recunoscut ca un artist cu un talent rar, ale cărui lucrări au fost celebrate în expoziții în Franța, Italia, Moldova, Polonia și România. Pentru lucrările sale a fost editată o cartea și se pregătește o emisiune în Oregon pentru anul viitor.
Zaharia nu avea o pregătire fotografică, mai mult, acesta nu avea nici echipament profesionist. Avea doar un Lubitel (imitație sovietică a unui aparat foto german produs pentru prima dată înainte de al Doilea Război Mondial). Ceea ce îl făcea deosibit, era pasiunea sa față de fotografie.
Potrivit sătenilor, Zaharia era prezent cu aparatul la fiecare nuntă și înmormântare din sat. De asemenea, îi plăcea să facă portrete.
Fotografiile au ieșit la iveală întâmplător în 2016, când Victor Maxian, studentul lui Nicolae Pojoga la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, a vizitat satul Roșietici pentru a căuta un loc potrivit pentru filmarea un documentar în cadrul studiilor sale. După ce a ales casa părăsită a lui Zaharia Cușnir ca un loc bun de muncă, a observat niște negative vechi împrăștiate în pământul de pe podea. Căzuseră prin găurile din tavan dintr-o mansardă mică unde fotograful își ascunsese arhiva foto înainte de moartea sa în 1993. Nimeni nu o atinsese de atunci.
Câteva zile mai târziu, studentul s-a întors în sat cu profesorul său Pojoga. Au adunat toate imaginile pe care le-au putut găsi, descoperind aproape 4 000 de negative, multe dintre ele se aflau în podul casei și erau deteriorate. Apoi, au petrecut luni de zile curățându-le și aducându-le într-o stare bună.
Deși pentru Victor Maxian și profesorul să Nicolae Pojoga descoperirea era uimitoare, sătenii nu era foarte impresionați. Atunci când Victor i-a arătat câteva negative fiicei lui Cușnir, Ioana (decedată în 2019), aceasta a râs, descriindu-le ca fiind gunoaie vechi de-ale tatălui său. Unica fiică a lui Cușnir care mai este în viață, le-a povestit celor de la The New York Times că fotografia pentru tatăl său nu a fost niciodată doar un hobby sau chiar o profesie, ci a fost o mare dragoste.
Întregul articol semnat de The New York Times îl puteți citi aici.
La momentul de față, fotografiile lui Zaharia Cușnir pot fi accesate și online. Echipa #diez a realizat un reportaj amplu despre Lumea fotografului Zaharia Cușnir, pe care îl puteți lectura aici.
