Adrian Solomon și Eugenia Baltag au participat în această vară la două curse de ÖTILLÖ Swimrun – în Elveția și Suedia. ÖTILLÖ este o competiție de rezistență cu mai multe etape de alergare și înot, în locuri nu chiar accesibile pentru fiecare persoană, iar acest lucru o clasifică drept una dintre cele mai dure curse din lume. Echipele sunt formate din două persoane care sunt legate între ele și care trebuie să depășească toate obstacolele împreună. Noi am discutat cu Adrian și vă povestim și vouă despre experiența pe care a trăit-o, cât de mult a înghețat în apa lacurilor de munte, dar și ce l-a motivat să înceapă această aventură.
Adrian ne spune că prima dată a auzit de swimrun ÖTILLÖ în 2018 pe stadionul Dinamo, când începea antrenamentele cu Liviu Croitoru (antrenorul său) pentru Ironman Barcelona.
„Pe atunci, el îmi spunea că a fost cea mai grea competiție la care nu s-ar întoarce niciodată, deoarece acolo echipele înoată între cele 24 de insule și aleargă pe ele. Distanța totală este de 70 de kilometri, dintre care nouă kilometri sunt înot în apă deschisă și 61 de kilometri sunt alergări. Dar Liviu a participat la campionatul mondial la distanță lungă. Asta mi-a confirmat și Dmitri Voloșin cu care Liviu a făcut pereche de dublu la campionatul mondial ÖTILLÖ, despre care se spune că este considerat one of the most prestigious endurance races in the world”, menționează Adrian.
Pentru a participa la o astfel de cursă este nevoie de pregătire specială, de antrenamente regulate de înot. Adrian spune că a urmat pe săptămână cu strictețe trei antrenamente de înot și trei de alergare. În același timp, dânsul specifică faptul că experiența sa în alergările montane au creat un avantaj pentru el în fața concurenților săi de la swimrun ÖTILLÖ, care, după cum spune tânărul, sunt foarte buni înotători în ape reci.
Cum a apărut ÖTILLÖ Swimrun
„La baza acestui sport este o întâmplare din 2002 când patru prieteni au făcut un pariu. Deci prima cursă de swimrun a fost cursa suedeză Ö [insulă în suedeză] till ö [stilizată ca ÖtillÖ], un curs de 75 de kilometri pe 26 de insule. În 2002, Anders Malm, proprietarul Utö Värdshus [hotelul de la linia de sosire a ÖtillÖ], prietena sa Janne Lindberg și o parte din personalul său [frații Andersson] au avut o noapte târzie în bar. S-au provocat reciproc: «Ultima echipă de doi la Sandhamn plătește pentru hotel, cină și băuturi». Două echipe de câte doi au început în dimineața următoare, singura regulă era că trebuie să treacă pe lângă cele trei restaurante diferite de pe insule între start și sosire. Ultima echipă care ajungea la restaurant trebuia să bea și să plătească ceea ce comandase echipa dinaintea lor. Le-a luat mai mult de 24 de ore și erau prea obosiți să petreacă la sosire”, menționează tânărul.
În 2006, a apărut prima cursă oficială, devenind astfel cunoscută cu numele de ÖtillÖ (de la insulă la insulă). Adrian ne spune că, astăzi, cursa este recunoscută la nivel internațional drept Campionatul Mondial de Swimrun pentru ÖtillÖ, fiind clasată de CNN drept una dintre cele mai dure curse din lume.
Participanții în timpul cursei trebuie să fie legați de partenerii lor. Această regulă este obligatorie pentru cei care participă la cursele de calificare pentru campionatul mondial.
Adrian și Eugenia și-au încercat pentru prima dată puterile la ÖTILLÖ în Elveția, iar apoi – în Suedia. Trebuie de menționat un lucru important – dânșii nu sunt sportivi profesioniști, o fac din plăcere în timpul liber. De exemplu, Eugenia este om de afaceri, designeră vestimentară, iar Adrian este director de marketing la FMCG.
Cursa din Elveția a cuprins un traseu de 2 200 de metri de înot și 13 kilometri de alergare, iar cea din Suedia a presupus în total 3 640 de metri de înot și, respectiv, 13 860 de metri de alergare.
„Temperatura în apa lacurilor de munte era de 13-14 grade, iar altitudinea de 1 700 de metri face înotul și alergatul un pic mai dificili. În pofida acestor greutăți, Eugenia este maestru în sport la ultramaraton și are în palmares deja câteva curse de alegate de anduranță de 12 și 24 de ore în Moldova și Romania”, menționează tânărul.
Ce a fost cel mai dificil la cursa din Elveția
„La start, am alergat spre primul lac calm ca să nu ne supraîncălzim în costumele de neopren, dar pășind în apă am înțeles că «până aici a mers ostașul». Am lăsat-o pe Eugenia prima în apă, în caz de panică să o văd în față și să mă pot opri, dar nu a înotat nici cinci metri și s-a întors speriată spre mal strigând: «E rece, e foarte rece».
Echipele concurente treceau una după alta pe lângă noi, așa că nu am avut de ales. Am continuat. La primul înot am ieșit ultimii din apă, dar deja cu zâmbetul pe buze că am rezistat. Am recuperat la prima alergare, unde am întrecut câteva echipe, apoi la al doilea înot unde am lăsat în urmă altele.
După trei probe de înot, Eugenia mi-a arătat mâinile albe înghețate și mi-a zis că nu-și mai simte picioarele de la apa rece. Nu am zis nimic. Eram înghețat și eu. Poate frica de crampe și respectiv frica de abandon m-a ținut tăcut.
La finiș am ajuns în top 10 zâmbind. Am fost întâlniți de directorul competiției ÖTILLÖ – Michael Lemmel – care ne-a mulțumit pentru participare și a spus că suntem prima echipă de mixt din Moldova care participă la această competiție și că a long time ago we had a masculin team from Moldova at ÖTILLÖ The Swimrun World Championship – se referea la Liviu Croitoru și Dmitri Voloșin care ne-au motivat să ajungem aici”, ne povestește Adrian.
În același timp, tânărul își amintește că la cursa din Suedia au avut parte de apă mai puțin rece datorită faptului că apa din Marea Nordului este mai caldă decât lacurile montane din Elveția. Totuși, distanța cursei a fost mai lungă: „17 distanțe pentru alergare și 16 curse de înot cu valuri mari și cu meduze veninoase”.
„Fiecare depășire de concurenți îmi dă energie”
„Atmosfera de la start e una incendiară. Te încarcă pentru primii câțiva kilometri. Apoi ai nemijlocit cursa și faptul că facem sportul în echipă și nu ai dreptul să cedezi pentru că ai partener de care ești responsabil. Sunt foarte competitiv din copilărie și fiecare depășire de concurenți în timpul cursei îmi dă energie. Eugenia este absolut neutră la acest aspect. Ea încearcă să savureze priveliștile, dar încerc să o motivez mereu în timpul cursei și parcă îmi reușește”, dezvăluie Adrian.
Când ajungi la finiș, ce simți?
„Primul sentiment de la finiș este unul de ușurare că totul s-a terminat. Apoi urmează mândria. Ne-a reușit să ne clasam pe locul 10 în Elveția fiind nu numai prima echipa de mixt din Moldova care participa la așa o cursă, dar și cea care se clasează mai bine decât cei care practică acest sport de ceva timp. La final, cred că e un sentiment de recunoștință, o emoție puternică și vindecătoare că lumea e atât de frumoasă și că îți oferă atât de multe”, ne dezvăluie Adrian Solomon.
Mai multe aventuri ale tânărului de la diferite competiții le puteți vedea pe pagina sa de Facebook.
Mai jos puteți vedea cum are loc o cursă ÖTILLÖ.
