Decizia de a studia la 2 000 de kilometri de casă este una foarte provocatoare, care îți schimbă cursul vieții la 180 de grade și care cu siguranță te scoate din zona de confort. Mădălina Jioară este o tânără din Moldova care a acceptat provocarea, pentru că e determinată să facă o carieră în domeniul psihologiei și pentru că are nevoie de studii și experiențe de calitate. Pentru a-și atinge țelul, Mădălina a decis să studieze în Țările de Jos, unde a identificat, după mai multe cercetări, curriculumul universitar care se potrivește perfect cu așteptările pe care le are. Tânăra a făcut licența la Maastricht, iar în prezent este masterandă la University of Rotterdam. Mădălina ne relatează despre cursurile preferate, despre adaptarea în Țările de Jos, despre dorul de Moldova, despre cum ar trebui angajatorii și angajatoarele de acasă să motiveze studenții și studentele să revină, dar și despre schimbările care ar trebui să aibă loc în Moldova.
Mădălina e o tânără sârguincioasă care a abordat alegerea viitoarei instituții gazdă într-un mod responsabil. Eleva, după multe cercetări, a avut două opțiuni: Franța și Regatul Țărilor de Jos. Pentru că avea dubii, tânăra a decis să studieze curriculumul pentru ca să înțeleagă ce îi pot oferi țările, facultățile și cursurile. „Într-un final, am ales Maastricht, fiindcă e mai aproape de aspectul medicinal al psihologiei. Pentru mine era important ca facultatea să acopere noțiunile de care aveam nevoie, deoarece atunci deja cunoșteam aproximativ direcția în care vreau să profesez. Cu siguranță, la 18-19 ani e dificil să știi exact ce vrei să faci în viitor, dar eu aveam deja un plan aproximativ.”
Studenta nu a regretat vreodată decizia făcută, pentru că, menționează Mădălina, s-a regăsit complet în modul individualist de abordare al sistemului educațional din Regatul Țărilor de Jos. „A fost un sistem nou pentru mine și știam că îmi va fi dificil până mă voi adapta, dar îmi plac provocările. Mi s-a părut foarte interesantă structura cursurilor. Acum, după patru ani, nu știu dacă aș schimba ceea ce am ales. Am avut oportunitatea să studiez în Elveția, într-un schimb de experiență, unde e un sistem francez, și am înțeles pentru o dată în plus că îmi este foarte comod să învăț în grupuri mici sau individual și să am examene cu mult mai des. Acest criteriu m-a convins și la început să aleg Țările de Jos – un sistem nou, inovativ, ceva ce nu am mai încercat acasă.”
„70 % din tot ce am învățat este în termeni biologici și medicali”
Universitatea din Maastricht are mai multe facultăți, repartizate în mai multe blocuri în întreg orașul. Mădălina studiază Psihologie și Neuroștiințe, facultate care este amplasată chiar în cadrul unui spital universitar. „Recomand această facultate pentru persoanele pasionate de psihologie, neuroștiință și biologie. Mie îmi place aspectul social al psihologiei, dar sunt pasionată inclusiv de aspectele neurologice ale domeniului. 70 % din tot ce am învățat este în termeni biologici și medicali.”
Tânăra ne mai spune că, în cei trei ani de licență, focalizarea a fost pe aspectul biologic al psihologiei, astfel se simte pregătită să lucreze într-o clinică, într-un mediu de cercetare. „Am făcut și masteratul pentru ca să pot să activez și în domeniul privat, să discut tête-à-tête cu pacientul (pacienta) care nu are probleme majore. Recomand aceeași facultate tinerilor și tinerelor care doresc să studieze mai mult despre procesele psihologice. Celor interesați (interesate) de aspectul social al psihologiei le-aș spune să aleagă însă altă facultate. Este important ca viitorii studenți și viitoarele studente să studieze bine curriculumul, fiindcă, deși facultățile pot avea aceeași denumire, curriculumul, în funcție de universitate, poate fi diferit.”
„Pentru prima dată în viață am ținut în mână un creier de om”
Podul clădirii principale, unde studiază Mădălina, este iluminat de mai multe beculețe care amintesc despre construcția sistemului nervos uman. Neuroanatomia funcțională era și disciplina preferată a tinerei. În cadrul cursului, Mădălina a studiat toate părțile creierului și funcțiile acestora. „Am avut o disciplină similară în anul I, dar în anul II, partea practică m-a dat gata. Am mers în laboratoare și pentru prima dată în viață am ținut în mână un creier de om. Era un creier plastifiat, prelucrat. De fapt, erau mai multe modele, secționate diferit, pentru ca noi să putem observa toate structurile. Eu am fost impresionată, deoarece știam că dacă aș fi ales să studiez psihologia la altă facultate, nu aș fi avut oportunitatea să trec prin această experiență. Mă simțeam foarte norocoasă și asta a rămas materia preferată.”
Mădălina relatează că la facultate au efectuat și experimente pe creier de oiță. „Nu cred că e o imagine pentru toată lumea. Și mie îmi era milă, fiindcă sunt o iubitoare de animale, dar în momentul în care puteam să facem bisicționări, să vedem cum totul e structurat, era o energie deosebită.”
Unul dintre plusurile facultății este că, pe lângă partea teoretică, programul oferă o complexitate de activități practice care motivează tinerii și tinerele să cerceteze mult pentru a ajunge la esența unei probleme. „Dacă stai nonstop în bibliotecă, poți să ajungi la depresie. Mă bucur că la facultatea mea era o balanță între teorie și practică.”
Voluntariatul la UNICEF și stagiul în Irlanda
Deși petrecea zeci de ore la bibliotecă, Mădălina nu a renunțat la o viață socială activă. „Inițial, îmi era dificil, deoarece nu am mai învățat în așa tempo, am studiat și acasă destul de mult, dar acolo nu toată responsabilitatea cădea pe umerii mei. Până m-am adaptat noilor circumstanțe a trecut o lună, mi-am găsit între timp un job part-time, după care m-am încadrat în clubul studențesc UNICEF. Acolo organizam evenimente pentru studenți și studente pentru a promova cauzele UNICEF, iar toți banii colectați din bilete îi donam organizației. Desigur, era greu, dar îmi era foarte interesant, respectiv încercam să le reușesc pe toate.”
În timpul pandemiei, Mădălina a făcut parte din Asociația Psihologilor din Țările de Jos. Această activitate i-a oferit tinerei oportunitatea să cunoască profesioniști și profesioniste din domeniu, dar și alte persoane interesate de psihologie. În cadrul aceleiași asociații, tânăra menționează că participanții și participantele au acces la materiale de studii, la conferințe, la schimburi de experiențe și la contacte noi.
În anul I de licență, studenta a devenit și ambasadoare a facultății. „Am început să particip la organizarea evenimentelor universitare pentru studenți și studente. Participam la evenimente de instruire a liceenilor, le povesteam despre universitate, îi luam în tururi prin campus și promovam facultatea, răspundeam la întrebările lor, încercam să-i îndrumăm. Îmi părea foarte frumos să contribui la informarea tinerilor și tinerelor, dar și să îi ajut să aibă o alegere mai ușoară pe viitor.”
În prezent, Mădălina face masteratul la Rotterdam. În cadrul facultății a ales să facă un internship. „Nu e obligatoriu, dar sunt tipul de persoană care încearcă să utilizeze toate oportunitățile care îi ies în cale. Respectiv, mi-a plăcut ideea să fac internship, deși trebuia singură să găsesc o instituție care să mă accepte. Dacă nu ești neerlandez(ă), în mare parte ești din cont propriu și facultatea nu te ajută să găsești o instituție gazdă.”
Din cauza barierelor lingvistice [pentru că nu cunoaște neerlandeza], Mădălina nu a putut face stagiul în Țările de Jos, dar a fost cu drag acceptată la o clinică privată din Irlanda, unde are deja primii pacienți (după ce a asistat la mai multe sesiuni de consultare a psihologei practiciene din instituție). „E foarte emoționant. E ceva atât de nou pentru mine și simt o responsabilitate mare. Am observat că îmi este destul de ușor să studiez în limba engleză, pentru că m-am obișnuit, iar în același timp, mi-e mai simplu să ajung la sufletele oamenilor vorbind în română.”
Mădălina atenționează tinerii și tinerele care vor să parcurgă aceeași cale că, pentru a activa independent în domeniul psihologiei și nu în subdiviziunea unui psiholog practician, este nevoie de aproximativ șapte ani de studii. Respectiv, după absolvirea masteratului, tânăra va face doctoratul.
„Oamenii mi-au părut reci, la fel și țara”
Dorul de casă nu are tratament. Prin urmare, perioada de adaptare pentru Mădălina a fost foarte dificilă. „Toți cei care mă cunosc știu că am plâns foarte mult în prima perioadă. Mi-a fost greu să mă despart de casă, dar știam că pentru orice rezultate e nevoie de efort și că dacă voi sta în zona mea de confort, nu voi ajunge acolo unde îmi doresc. În Țările de Jos cu siguranță am avut un șoc cultural, oamenii mi-au părut reci, la fel și țara. Asta m-a copleșit total, nu puteam să observ frumusețea țării, cât de bine e organizată, oportunitățile și distracțiile pe care le oferă, nu mă puteam focaliza decât pe energia diferită a oamenilor.”
Frumusețea orașului a început să se impregneze în tabloul Mădălinei despre Țările de Jos abia mai târziu, când a realizat că se integrează în societatea neerlandeză. „Acasă e un soi de haos care îmi place, dar aici e surprinzător cum totul e aranjat, oamenii sunt liniștiți și nu aleargă nicăieri, fiecare are un ritm propriu. Acest stil de viață devine molipsitor, deși îmi era greu să-l accept la început.” Șocul cultural s-a dispersat după primul semestru, când tânăra și-a făcut mai mulți prieteni și prietene, astfel i-a fost mai simplu să înțeleagă esența culturii neerlandeze.
„Cum trăiesc bătrânii, așa trăiește și țara”
Fiecare experiență și cultură ne poate învăța lucruri noi. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care moldovenii ar putea să îl învețe de la cultura neerlandeză este punctualitatea. „Nu am așteptat niciodată pe nimeni în Țările de Jos, ba mai mult, am învățat să vin mult mai devreme de ora programată. Nu prea ai iertare chiar dacă motivezi întârzierea.”
Mădălina mai spune că ar trebui să învățăm cultura odihnei, care e atât de caracteristică neerlandezilor. „Văd aici bătrânii cum se plimbă pe biciclete, în parcuri, cum se țin de mâini sau stau la o cafea și mereu fac o paralelă cu bunica mea, dar și cu alți bătrâni mai puțin fericiți din Moldova. E prea mare diferență și e o nedreptate. Poate e un subiect foarte sensibil, dar cred că judeci țara după cum sunt tratați bătrânii, deoarece cum trăiesc bătrânii, așa trăiește și țara. Mai avem mult de lucru dacă vrem o bătrânețe frumoasă acasă și cu siguranță noi trebuie să depunem mai mult efort.”
Un alt aspect pe care l-am putea învăța de la neerlandezi este protejarea naturii. „Aici sunt flori și multă iarbă peste tot. Mă tem că la noi nu ar rezista atât de mult florile plantate pe marginea drumului. Trebuie să ne învățăm să respectăm casa noastră mai mult, mult mai mult.”
„Avem cu ce ne lăuda”
Studenta are o relație aparte cu tot ce înseamnă „acasă”. „Moldova pentru mine e cea mai frumoasă, iar când sunt departe, e și mai frumoasă. Nu știu alt loc mai dulce pe pământ decât acasă. Nu-mi place să critic țara, ci din contra, îmi place să văd unde mai avem de lucru ca să putem deveni mai buni și să ne lăudăm. Pentru că avem cu ce ne lăuda, avem cei mai buni oameni, cei mai harnici, cei mai binevoitori și cât sunt departe îmi este foarte dor.”
Tânăra spune că avem un mare noroc de existența și dezvoltarea internetului, fiindcă nu ar fi avut curajul să plece acum 20 de ani, când rețelele sociale nu erau dezvoltate. „Nu aș fi rezistat fără să pot comunica cu cei dragi și fără să fiu la curent cu noutățile din țară. Mă bucur enorm că avem și noi parte de presă liberă, independentă și tânără, așa cum e și diez.md, portal pe care îl urmăresc cu mare drag încă de la apariția acestuia, pentru că e o sursă scrisă de tineri și pentru tineri. Urmăresc toate știrile de importanță națională.”
„Vreau să aduc un suflu nou acasă”
Tânăra menționează că planifică în viitor întoarcerea și activitatea acasă. „Eu îmi doresc să revin acasă, însă nu acum, fiindcă nu simt că am acumulat toată experiența de care am nevoie. Vreau atunci când voi veni acasă să aduc un suflu nou. La nivel teoretic, sigur sunt bine pregătită, dar simt că mai am multe de învățat la nivel practic.”
Totodată, pentru ca visul de activitate în Moldova să se realizeze, Mădălina este sigură că ar trebui ca oamenii să își modifice un pic prisma prin care abordează și prin care percep domeniul psihologiei. „Îmi place să motivez oamenii să știe despre psihologie mai mult, să învețe unele tehnici pentru a fi mai fericiți și liniștiți și să nu le fie frică să apeleze la cineva pentru ajutor. În acest sens, fac și mai multe postări explicative pe rețelele sociale. Psihologia poate fi utilă și pentru o persoană care se simte perfect, care nu are nicio problemă. Nu e nevoie să se ajungă la o stare clinică pentru a apela la ajutor profesionist.”
De asemenea, studenta menționează că inclusiv mass-media ar trebui să lucreze mai mult la aspectul de informare și normalizare a apelurilor la specialiști (specialiste) în psihologie. „Ar fi bine să fie create rubrici specifice despre psihologie, interviuri cu și pentru psihologi (psihologe). Mi-ar plăcea să se pună un accent mai mare în mass-media pe sănătatea mintală.”
„Programe guvernamentale care ar motiva angajarea proaspeților absolvenți”
În context profesional, tânăra spune că o bucură cum stau lucrurile în Moldova, dar cu siguranță mai sunt aspecte la care trebuie de lucrat. Deși salariul este destul de motivant, nu este uniformizat, iar specialiștii și specialistele care lucrează în instituții de învățământ sunt defavorizați (defavorizate) în context financiar.
Mădălina crede că găsirea unui post de muncă e încă un impediment, motiv pentru care i-ar plăcea să existe și programe guvernamentale care ar motiva angajarea proaspeților absolvenți.” Totodată, Mădălina menționează motivarea companiilor. „În Europa, companiile sunt interesate să angajeze, iar la interviu nu tu trebuie să demonstrezi că meriți poziția, ci din contra, instituția încearcă să motiveze angajarea punând la dispoziție o varietate de oportunități. În străinătate, companiile sunt însetate de tineri și tinere care vin cu experiențe noi. E important ca cel sau cea care depune CV-ul pentru o poziție să se simtă dorit(ă), fiindcă atunci își face și munca mai bine.”
„Nimeni nu rămâne supărat sau frustrat din cauza feedbackului”
În Moldova sunt multe capitole care merită și trebuie să fie îmbunătățite pentru ca generațiile următoare să contribuie la prosperarea țării acumulând experiențe internaționale pe care să le implementeze acasă. Unul dintre domeniile la care face referire Mădălina este cel educațional. „Acasă sunt o serie de reguli și când am ajuns în Țările de Jos simțeam mereu nevoia să-mi cer voie să mă ridic din bancă sau să ridic mâna când voiam să vorbesc. Grație sistemului neerlandez, am învățat să fiu mult mai independentă și să am mai multă încredere în mine.”
De asemenea, Mădălina punctează relația dintre profesori și studenți. „La final de fiecare curs era obligatoriu să îndeplinim anchete în care să le dăm recenzii, ca pe viitor să fie îmbunătățită desfășurarea cursurilor și examenelor. Cu siguranță nimeni nu rămâne supărat sau frustrat din cauza feedbackului, ci din contra, îl acceptă cu drag și încearcă să soluționeze lacunele, ceea ce ar fi foarte bine să se întâmple și în Moldova.”
Mădălina este sigură că și Țările de Jos au ceva de învățat de la noi. Spre exemplu, tânăra ne-a spus că acasă avem un sistem medical mai bun, în care are mai multă încredere. „Cred că e un exemplu în care cultura noastră are de câștigat comparativ cu Țările de Jos. Mereu sunt două părți ale monedei, avem noi multe de învățat de la ei, dar au și ei multe de învățat de la noi.”
„Vreau să fiu schimbarea în domeniul psihologiei din Moldova”
Mădălina este sigură că în viitor va reveni acasă și va fi schimbarea în domeniul pe care îl studiază. „Vreau să fiu schimbarea în domeniul psihologiei, pentru asta și învăț atât de mult. Eu nu știu dacă aș fi fost motivată să fiu o studentă bună și să lucrez atât de mult dacă nu aș fi vrut să revin acasă. E un factor care mă definește și care mă motivează. Doresc să dau acum tot ce am mai bun în studii, în experiența mea și apoi, când voi fi pregătită, să revin acasă și să ofer tot ce e mai bun Moldovei. Cred că e un domeniu nou pentru noi și sper că aș putea cu adevărat să aduc lucruri inovative acasă.”
Interviul este realizat în cadrul campaniei Moldova Brain Gain. Prin campania Moldova Brain Gain, #diez și Oficiul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos la Chișinău își doresc să reconecteze studenții și studentele care-și fac studiile în universitățile neerlandeze cu potențialul și oportunitățile de acasă, încurajându-i astfel să revină după studii pentru a implementa bunele practici învățate peste hotare contribuind astfel la schimbări pozitive acasă.
N.B.: începând cu anul 2020, țara pe care obișnuiam să o numim Olanda și-a schimbat oficial numele pentru toate limbile. Denumirea oficială în limba română este Regatul Țărilor de Jos, iar Olanda reprezintă doar una dintre cele 12 provincii ale regatului. Limba oficială în Țările de Jos se numește neerlandeză, la fel și populația băștinașă.