„Citesc emoțiile din ochi.” Ce spun pedagogii, părinţii şi cercetătorii despre copiii născuţi pe timp de pandemie

0-02-0a-ea8ddfceaf0ee361db1d09c88ce90f178f1c86009471a23ebbdadda2de591ba9_f5b00ca8

Bebelușii crescuți în izolare cunosc o singură lume – cea bântuită de coronavirus, de măşti şi de distanţare socială. Toţi copiii percep pentru propria dezvoltare expresiile faciale şi interacţiunea cu lumea înconjurătoare. Dar ce se întâmplă cu „copiii pandemiei”, cei care, din cauza măştilor şi a contactului minim cu cadrul social, nu se bucură de libertatea şi pragmatismul de până la instaurarea carantinei? Am vorbit cu o pedagogă şi cu un părinte care ne vor explica ce simt aceşti copii şi cum îi afectează toate măsurile de precauţie în contextul pandemiei de COVID-19.

Ana Bordos-Boldișor e pedagogă a Centrului Educațional după Pedagogia Pikler în Republica Moldova, în cadrul KinderSpielRaum după Emmi Pikler, care se orientează pe conceptul pedagogic al pediatrei ungare Emmi Pikler asupra educației timpurii a copilului și a dezvoltării părintelui. Centrul oferă cursuri părinte-copil pentru copiii cu vârsta cuprinsă între șapte și 36 de luni. Aici, copiii își găsesc un mediu pregătit și potrivit vârstelor, în care își pot satisface interesele de mișcare, de joacă și de liniște.

Centrul şi-a deschis ușile la începutul acestui an. „Este o provocare să venim cu un concept nou de educație în plină pandemie. Chiar dacă avem un concept de conduită pe timp de COVID, eu, ca pedagogă, aveam tendința în primele săptămâni de activitate să îmi arăt fața copiilor, crezând că astfel ei îmi pot citi vorbele de pe buze. Numărul înalt al cazurilor de îmbolnăviri mă face să fiu prudentă purtând mereu mască pe gură și nas, protejându-ne reciproc.”

În unele grupe, vin copii născuți la sfârşitul anului 2018, însă în grupele mici sunt copilași născuți în perioada apariției primelor cazuri de COVID-19 la noi în țară, adică iarna şi primăvara anului 2020.

„Acești copilași nu pot să îmi vadă mimica feței, nu pot să o interpreteze”

Ana povesteşte că mimica contează mult pentru copii. Îngrijorarea privind purtarea măștii e motivată prin neputinţa copilului de a descoperi prin mimica feței mesajele pe care le-ar putea transmite. „Este firesc deja că masca este un accesoriu important pentru o perioadă înainte, de aceea am preferat să observ continuu reacțiile copiilor la adresările sau vorbele mele. Acești copii comunică de luni bune cu oameni, fața cărora le este acoperită cu mască de protecție. Acești omuleți, care încă nu posedă vorbirea, înțeleg extrem de multe din ceea ce le comunicăm. Eram mereu convinsă că ei citesc mesajele noastre anume din mimici și detalii.”

Mai mult decât atât, Ana menţionează că, atunci când îi aud vocea, copiii îi caută mereu privirea. Ei își îndreaptă mai mult atenţia spre ochi și par să citească în ei foarte multe. „Omuleții își intensifică contactul vizual în ochi pentru a compensa probabil o parte a mimicii care nu mai este vizibilă. Și ei înțeleg ceea ce vreau să le transmit.” Ana spune că şi ea încearcă să pună accent mult mai mult pe privire și să o intensifice pentru a putea fi percepută de copii în pofida măştii.

Am discutat acest aspect ce priveşte dezvoltarea copiilor pe timp de pandemie cu Iulia, o mamă de gemeni născuţi în decembrie, anul 2019. Iulia povesteşte că, la început, copiii erau mereu mai speriaţi văzând adulţi ce poartă măşti. Acum ei percep masca precum ceva normal şi firesc.

„Ei sunt copiii care s-au născut odată cu masca şi ei nu cunosc cum ar arăta lumea fără măşti”

„Mimica pentru vârsta lor contează foarte mult şi atunci când văd doar oameni cu mască pe faţă, ei nu ştiu cum să reacţioneze şi devin brusc mai nesiguri. Sper că vor putea citi bine oamenii după privirea lor în viitor. Copiii noştri nu ştiu ce e un teren de joacă şi săli de distracţie pentru ei, deoarece toate activităţile posibile pentru copii sunt închise. Copiii necesită comunicare şi interacţiune şi cu lumea din afară, nu doar cu părinţii. De aceea, sperăm că, într-o zi, ei vor cunoaşte cum e viaţa fără pandemie.”

Un studiu elaborat de kidshealth.org spune că măştile îi fac pe copii să nu se simtă în siguranţă. Copiii mici se bazează pe fețele şi mimica adulţilor. Bebeluşii analizează fețele şi semnalele de care au nevoie pentru a se simți în siguranță. Atunci când fețele sunt parțial ascunse de măști, copiii nu pot vedea zâmbetul prietenos sau aspectul familiar care, de obicei, îi face să se simtă în largul lor. Este firesc să se simtă speriaţi. Dar încet și ușor, părinții îi pot ajuta pe copii să se simtă mai confortabil.

Astfel, vom trece de pandemie şi de numărul mare de îmbolnăviri prin prudenţă, prin respectarea a absolut tuturor normelor de precauţie şi prin comunicarea asiduă cu copiii. Pentru a ameliora reacţia lor, părinţii trebuie să accepte, să tolereze şi să conştientizeze că este normal ca micuții copii să reacționeze cu ezitări la lucrurile la care nu se așteaptă, pe care nu le înțeleg sau cu care nu sunt familiarizați. Astfel, părinţii trebuie să-i facă să se simtă sprijiniţi şi în siguranță, ca să poată începe să se adapteze la ceea ce este diferit sau nou.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente