Maria Victoria Chilari este o tânără care a beneficiat de programul HMC și și-a continuat studiile liceale în Marea Britanie, la St. Swithun’s School. De aceea, eleva ne-a relatat, pe baza propriei experiențe, despre principiile după care funcționează sistemul educațional britanic și modul prin care acesta susține elevii și în activitățile extrașcolare. Fiind pe ultima sută de metri în procesul de admitere la universități, tânăra spune că structura de învățământ atestă mari diferențe în bază de țară a Marii Britanii, tipul de școală (privată sau de stat), examenul susținut (A-levels, International Baccalaureate sau Scottish Highers), universitatea aleasă și atitudinea personală.
# Introducere
În Marea Britanie, BAC-ul Mariei Victoria se numește A-levels. Obiectele de examen sunt alese la începutul studiilor liceale, iar în decurs de doi ani, se învață aprofundat doar trei-patru discipline, care implicit dictează domeniul în care poți să te specializezi la universitate. De exemplu, dacă mizezi să faci medicină, trebuie să înveți două științe, dintre care una, de cele mai multe ori, e necesar să fie chimia. Cerințele variază de la universitate la universitate și cursurile pe care acestea le oferă. Respectiv, este un anumit grad de presiune exersat asupra elevilor ca aceștia să facă niște decizii asumate în ceea ce privește direcția pe care o vor urma la licență încă de la 15-16 ani. „Totuși, procesul este unul organic, în decursul anilor de școală elevii eliminând treptat obiectele care îi interesează mai puțin sau la care nu excelează în măsura care și-o doresc. Acest procedeu garantează că, ajungând în liceu, elevii își gestionează energia și timpul eficient, studiind intens obiectele care le vor fi necesare în viitor.”
Maria Victoria cocheta cu mai multe domenii, de la științe reale la cele sociale. Din acest motiv, și-a selectat două științe, o limbă și o disciplină umanistă. A încercat să fie strategică: combinația respectivă îi dă mai multe oportunități în materie de facultățile la care poate aplica. Pe lângă asta, eleva și-a satisfăcut curiozitatea în legătură cu de modul de predare a diferitelor tipuri de cursuri în Marea Britanie.
# Modul în care se alege domeniul de studiu
„Alegerea facultății îți poate pune la bătaie întreg viitorul. Sunt adolescenții de 16 ani destul de responsabili și capabili să ia asemenea decizii? Prin urmare, ne-am aștepta ca părinții, rudele, profesorii, vecinii, toți să își arunce ale lor cinci copeici pentru a facilita procesul și pentru a se asigura că verdictul ulterior îi va oferi tânărului sau tinerei stabilitate financiară și un statut social demn. Totuși, nu ăsta e cazul în sistemul educațional britanic”, povestește Maria Victoria.
Tânăra vorbește și despre independența decizională a elevilor. Mai mult decât atât, e esențial de menționat că ei sunt expuși la un mediul tolerant la greșeli. De obicei, în cadrul instituțiilor, regăsim un sistem bine organizat de ghidare în carieră, care informează și îndrumă elevii în procesul de aplicare la universități. „Atenție, verbul informează nu este sinonim cu dictează. Profesorii pot doar să se implice cu mici analize ale performanței elevului în obiectul de studiu predat și să prognozeze ușor rata sa de succes în domeniu. Însă tinerii sunt încurajați, în baza unei ideologii foarte liberaliste, să își dezvolte potențialul în sfera care îi pasionează, argumentând că doar așa indivizii vor putea contribui la binele comun al societății. Din acest motiv, este evident că, spre deosebire de Moldova, în Marea Britanie există o varietate mult mai largă de domenii în care elevii aleg să își continue studiile: de la istoria artelor și teologie, la inginerie chimică și arhitectură. Personal, încă sunt sceptică cu privire la lumea idealistă în care unii tineri englezi trăiesc. E ușor să fii absorbit de măreția visurilor și să uiți de detalii pragmatice cum ar fi posibilitățile de angajare în câmpul muncii după studiile de licență. Moldoveanca din mine încă se întreabă ce face un absolvent al facultății de mitologie greacă mai apoi cu viața sa. Dar în același timp, vreau să văd o societate creată din indivizi pasionați, care se autorealizează.”
# Cum se începe liceul și cum ești ghidat în tot acest timp
Dacă e să revenim la modul pragmatic de pregătire pentru universitate, Maria Victoria menționează că acesta începe încă din primul an de liceu. Pregătirea se derulează pe două fronturi: academică și extrașcolară. Prioritară este cea academică, care este de altfel și foarte riguroasă. „Am auzit deseori menționându-se că tranziția de la GCSEs (gimnaziu) la A-levels (liceu) este mult mai complicată decât cea de la liceu la universitate. Și acest fapt se datorează abilităților pe care înveți să le posezi pentru a cuprinde volumul considerabil de material prevăzut in programă. Totuși, în Anglia niciodată nu am auzit vestita întrebare a elevilor din Moldova: «La ce o să-mi servească toate astea în viață?». Acolo ai certitudinea că o să-ți servească la ceva, cel mai probabil în cadrul studiilor superioare.”
Metoda paralelă de pregătire este cea extrașcolară. Aceasta prevede modurile prin care, atât timp cât pe plan academic rezultatele sunt la nivel, îți poți face aplicarea cât mai competitivă. Primul an de liceu este rezervat informării și stabilirii unui plan de acțiuni pentru anul următor, în care începi să aplici.
„Școala mea organiza sesiuni săptămânale în care ne erau comunicate detaliile procesului de aplicare, tipurile de universități și cerințele acestora, structura unei scrisori de motivație, a unui CV și a unui interviu. Vorbitori, în cadrul acestor evenimente informale, erau de cele mai multe ori părinți, absolvenți sau reprezentați ai universităților. La interval de câteva săptămâni, aveam opțiunea de a participa în cadrul a ce numesc ei Career speed dating, unde experți din diferite domenii se adunau într-o sală și aveam ocazia să comunicăm cu fiecare într-un timp alocat. Dacă se întâmpla ca vreun domeniu să ne cucerească, puteam să contactăm ulterior persoana respectivă pentru a avea o conversație mai detaliată la subiect. Acesta a fost și un bun exercițiu de networking. Dacă includeam o doză de interes și de politețe în discuție, mă alegeam cu un teanc mic de cărți de vizită la sfârșit de eveniment, potențiale și foarte utile contacte de viitor.”
De câte ori, inspirată de pasiunea vorbitorilor pentru ariile lor de muncă, Maria Victoria își anunța părinții că „GATA! Știu ce fac!”. Fraza a fost convingătoare doar în primele două întâmplări. Dar aceasta metamorfoză este necesară. „Kafka probabil mi-ar da dreptate când spun că asta demonstrează că ai un rol activ în identificarea propriei identități. La școală încă de la început, mi-a fost alocat un profesor care m-a asistat și m-a ghidat în tot acest proces. Această persoană pur și simplu știa momentele potrivite în care să mă întrebe cum mă simt și îmi făcea legătura cu oamenii de care aveam nevoie să îmi răspundă la întrebări. De fapt, la oricine m-aș fi adresat, indiferent dacă asta era specificat în atribuțiile muncii lor sau nu, aveam certitudinea că voi primi ajutor. Anume o asemenea atmosferă calmă și stimulativă este necesară unui elev, într-o perioadă atât de tensionantă, ca să progreseze pentru a ajunge la rezultatul dorit. Dar până la urmă, nu asta ar trebui să fie școala? Micul «univers care complotează întru realizarea visurilor tale». Pe parcurs, ești încurajat să te implici în activitățile extrașcolare care vor contribui la imaginea ta ca aplicant. Ești învățat să gândești în perspectivă și să raționalizezi lucrativ cantitatea de energie pe care o investești. Revenind la exemplul cu aplicarea la facultatea de medicină, în acest caz este prioritar să ai experiență de lucru în domeniu sau voluntariat în organizații de caritate.”
Maria Victoria ne-a relatat și despre recrutările la universități prestigioase precum Cambridge sau Oxford, care sunt mult mai academice și la care este necesar să ai o gamă largă de lecturi și să fii pregătit să le discuți și să le analizezi în cadrul interviurilor. „Universitățile își motivează cerințele prin faptul că anume aceste acțiuni demonstrează interesul și competența aplicantului în domeniu. Din acest motiv, tot procesul de aplicare începe cu doi ani înainte, pentru a avea timp să îți pregătești artileria de cucerire a universității dorite. Totuși, deși toate aceste oportunități sunt disponibile la școală, este o responsabilitate individuală să faci uz de ele. După cum am menționat, la liceu ai independență decizională, respectiv susținerea și ajutorul instituției e direct proporțională cu interesul propriu.”
Maria Victoria a finalizat penultimul an de liceu cu o facultate aleasă, o listă definită de universități, experiență extrașcolară suficientă și cu la fel de multă oboseală cât entuziasm ca să se apuce de recrutările propriu-zise în toamnă. Mai apoi, cu setul de documente deja pregătit peste vară și primele luni de școală, majoritatea proceselor de admitere, a interviurilor și a examenelor de intrare se termină până în luna ianuarie a ultimului an de liceu (în circumstanțe neafectate de COVID). Astfel, elevii au suficient timp de pregătire pentru examenele finale care au loc în mai-iunie. „Calm, răbdare și consistență. Acestea sunt cele trei caracteristici pe care se bazează școlile britanice în procesul de ghidare a elevilor în aplicarea la universitate.”
